Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 692/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 1865/177/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 692/R/CA/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător C. C. O.
Judecător O. M. U.
Grefier A. F. S.
Pe rol fiind judecarea recursului de contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul S. E. L. cu dom. în loc. Câmpia Turzii, ., județul Cluj în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. cu sediul în Oradea, ..18, județul B. împotriva sentinței civile nr. 413 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție pl. contrav. OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare a părților este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru. Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 413 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Aleșd, s-a respins plângerea formulată de petentul S. E. L., domiciliat în mun. Câmpia Turzii, ., jud. Cluj, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B., cu sediul în mun. Oradea, .. 18, jud. B., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.09.2012 de intimata Inspectoratul de Poliție al Județului B. - Poliția orașului Aleșd.
S-au respins cheltuielile de judecată solicitate de petent.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 05.09.2012, întocmit de intimata I.P.J. B., i-a fost aplicată petentului S. E. L. amenda contravențională în cuantum de 280 lei, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 05.09.2012 a condus autoturismul_ pe DN 1 localitatea Lugașu de Jos cu o viteza de 76 Km/h fiind filmat video și înregistrat radar de aparatul montat pe autospeciala_ .
Instanța de fond în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță (11.09.2012 – data poștei) în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat (05.09.2012).
Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor articolelor 16 și 17 din O.G. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.
Astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001 prevăd că procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.
Nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001 a atras nulitatea relativă a procesului verbal, petentului revenindu-i sarcina, conform art. 105 aliniat 2 din Codul de procedură civilă, de a face dovada vătămării pricinuite prin lipsa mențiunii mai sus indicate, vătămare ce nu s-a putut înlătura decât prin anularea procesului verbal.
De asemenea, art. 17 din OG nr. 2/2001 prevede că „ lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.”
În ceea ce privește apărarea petentului, în sensul că în mod greșit s-a indicat în procesul-verbal de contravenție nr. de înmatriculare al autoturismului ca fiind_, de fapt acesta fiind_, instanța de fond a reținut că acesta nu a fost un motiv de nulitate absolută și nici de nulitate relativă, conform dispozițiilor legale mai sus citate, fiind o simplă eroare materială la redactarea procesului-verbal de contravenție, fapt ce a rezultat din fotografiile depuse în probațiune de intimată, ce a relevat faptul că în discuție a fost autoturismul condus de petent, aspect necontestat de către acesta.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că petentului i-au fost recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par. 2 al art. 6 din CEDO. Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, a condus la răsturnarea sarcinii probei, astfel că în cazul plângerilor contravenționale trebuia urmărită asigurarea unui echilibru între prezumția creată de art. 1171 C. civ. și posibilitatea pentru petent de a face dovada unei situații de fapt diferite, în favoarea petentului operând prezumția de nevinovăție, astfel cum s-a reținut și în cauza A. contra României.
Sub aspectul analizării temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța de fond a apreciat că s-a impus angajarea răspunderii contravenționale a petentului, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
În concretizarea acestei dispoziții legale, art. 121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 arată că conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. De asemenea, art.100 alin. 2 raportat la art.108 al.1 lit.b pct.2 din OUG 195/2002 arată că constituie contravenție „depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Din fotografiile radar depuse de intimată, a rezultat cu claritate viteza cu care circula petentul, precum și numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, acesta fiind înregistrat cu viteza de 76 km/h în zonă de limitare a vitezei la 50 km/h.
Din probele administrate a rezultat că la determinarea vitezei pentru care a fost sancționat petentul a fost folosit un cinemometru, viteza indicată de acesta fiind de 76 km/h. Potrivit art. 3.1.1. lit. b ) și c ) din Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare este de + 3 km/h pentru viteze de până la 100 km/h și + 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. Prin urmare, instanța de fond a constatat că, chiar luând în calcul eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, în sarcina petentului s-a reținut săvârșirea contravenției mai sus indicate, apărarea acestuia a fost neîntemeiată și sub acest aspect.
Potrivit buletinului de verificare metrologică nr._ din data de 13.03.2012 emis de Institutul Național de Metrologie, aparatul pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor montat pe Dacia L. MCV nr._ ce măsoară în regim staționar și în regim de deplasare a fost verificat metrologic la data de 13.03.2012, durata valabilității acestei verificări fiind de 1 an.
De asemenea, la dosar s-a depus de către intimată în probațiune și certificatul aprobare de model pentru aparatul de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor și atestatul operator autovision pe numele asp. R. S..
Sub aspectul elementelor constitutive ale contravenției prev. de art.1 al.1 OUG 2/2001, constând în existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, prevederea și incriminarea legală a faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că în cauză au fost întrunite în mod cumulativ aceste elemente, petentul săvârșind contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal de contravenție.
Față de probele administrate în cauză, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție care operează în favoarea petentului, având în vedere starea de fapt reținută în procesul verbal atacat, susținută și de probele analizate în condițiile arătate mai sus și necontestate de petent, instanța de fond în baza art. 34 din OG 2/2001 republicată, a găsit neîntemeiată plângerea formulată de petent, a respins-o.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de petent, instanța de fond, în baza art.274 din Codul de procedură civilă, a reținut că culpa procesuală i-a incumbat acestuia, a respins ca neîntemeiate cheltuielile de judecată solicitate.
Împotriva acestei sentințe în termenul prevăzut de art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 a declarat recurs recurentul petent S. E. L. solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate cu consecința admiterii plângerii contravenționale formulate împotriva procesului-verbal de contravenție ._/05.09.2012 și anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată,
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor mijloace de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, referindu-se la faptul că deși instanța a administrat probe inclusiv fotografiile radar depuse de intimată, s-a reținut decât viteza de deplasare a autovehiculului dar nu și numărul de înmatriculare care nu este_ pentru conducerea căruia a fost sancționat. A mai susținut de asemenea că descrierea faptei făcută de agentul constatator nu corespunde realității deoarece acesta nu a prezentat toate împrejurările în care s-a întâmplat măsurarea vitezei autoturismului astfel că procesul verbal încheiat este nul absolut pentru că nu cuprinde toate datele prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. Proced. Civ., art. 16-19 și art. 32 din OG nr. 2/2001, art. 111 din OUG nr. 195/2002 solicitând judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 C. Proced. Civ.
Analizând sentința recurată prin porisma motivelor de recurs formulate si din oficiu, potrivit. Art. 304 indice 1 Cod proced. Civ., tribunalul constată că recursul nu este fondat, prima instanța făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente la o stare de fapt judicios satbilită pe baza probelor administrate în cauză.
În privința stării de fapt, se constată că instanța de fond a reținut ca fiind corecte împrejurările reținute de agentul constatator în procesul verbal de constatare al contravențiilor.
Astfel, prin procesul verbal de contravenție . nr._/05.09.2012 încheiat de I. B., petentul recurent a fost sanționat cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 reținându-se că la data de 05.09.2012 acesta a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 1 în localitatea Lugașu de Jos fiind depistat cu viteza de 76 km/h fiind filmat video și înrregistrat radar de aparatul montat pe autospeciala_ .
Verificând procesul verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă cerute de lege, iar susținerea petentului că numărul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea este_ și nu_ cum apare în procesul verbal de contravenție reprezintă o eroare materială la redactarea procesului verbal de contravenție, fapt ce rezultă din fotografiile depuse la dosar de intimată, aspect care nu a fost contestat de petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție, prima instanță a apreciat și interpretat corect dispozițiile art. 1 din OG nr. 2/2001 și art. 121 din HG 1391/2006 din care rezultă că conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și că depășirea acestuia așa cum prevede art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 constituie contravenție.
Din probele administrate la fond rezultă fără putință de tăgadă că viteza cu care se deplasa petentul a fost de 76 km/h într-o zonă de limitare a vitezei de 50 km/h, iar înregsitrarea s-a făcut în condiții de legalitate atât în ceea ce privește aparatul de măsurare a vitezei, cât și atestarea operatorului ce-l folosea.
Apărările recurentului sunt apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că fapta săvârșită a fost corect descrisă de agentul constatator și înregistrarea vitezei s-a făcut în conformitate cu prevederile legale arătate anetrior.
Pentru aceste motive, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, tribunalul va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurentul S. E. L. cu dom. în loc. Câmpia Turzii, ., județul Cluj în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B. cu sediul în Oradea, ..18, județul B. împotriva sentinței civile nr. 413 din data de 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care o menține în totul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința din data de 17.06.2013.
Președinte, D. S. | Pt. judecător, C. C. O.- promovat C.A.O. semnează președintele instanței M. C. | Judecător, O. M. U. |
Grefier, A. F. S. |
Red.Jud. D.S./12.07.2013
Red.jud.fond. C.A.
Tehn.red. A.S./2 ex/3.07.2013.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2035/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 92/2013.... → |
|---|
