Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6585/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6585/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 8040/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.6585/CA/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamanta M. M. C., cu domiciliul ales în Oradea, ..12, ..4, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea A.J.F.P. BIHOR – fostă D.G.F.P. BIHOR și respectiv a SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud.Bihor, și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta reclamantei – avocat F. A. în substituirea av.N. R., în baza delegației de substituire depusă la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. C.-N., invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. C.-N., arătând că aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată, reprezentanta reclamantei depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat și arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanta, văzând că nu mai sunt alte cereri și probe, închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, conform petitului acesteia, având în vedere motivele descrise pe larg în cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat în cauză, arătând totodată că nu se opune admiterii cererii de chemare în garanție. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea precizată înregistrată la această instanță la data de 21.08.2012, reclamanta M. M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA și respectiv a A.J.F.P. BIHOR – fostă DGFP BIHOR, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/03.07.2012 și a Deciziei nr.467/17.08.2012. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei D. C.-N. la restituirea sumei de 920 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, actualizată cu rata dobânzii fiscale calculată de la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca Volkswagen, cu nr. de identificare WVWZZZ3CZAE037990, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să achite taxa indicată în petitul cererii.
Reclamanta arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.110 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamanta mai arată că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxele nu se mai percep cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că aceste taxe se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și sunt taxe cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamanta mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale Legii nr.9/2012, Constituția României, Codul fiscal și Tratatul Comunității Europene.
Prin întâmpinarea de la dosar, pârâta D. C.-N. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, arătând că taxa de poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxele au fost stabilite în conformitate cu Codul fiscal și Legea nr.9/2012. Astfel, parata a aratat ca dispozitiile art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene nu sunt incidente in cauza, intrucat nu s-au perceput „impozite interne mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare”, iar pe de alta parte, nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, intrucat obligatia platii taxei pentru emisiile poluante exista pentru toate autoturismele, indiferent de tara de provenienta a acestora.
S-a mai precizat ca taxa pentru emisiile poluante a fost calculata in conformitate cu prevederile Legii nr.9/2012, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare la data de 13.01.2012.
Totodată, pârâta arată că această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sa (inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa pentru emisiile poluante instituită prin Legea nr. 9/2012 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
În drept, a invocat disp. Legii nr.9/2012 și Codul fiscal al României.
Prin cererea înregistrată la data de 17.09.2013, pârâta D. C.-N. a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că, în conformitate cu art.1 al.2 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de acțiunea dedusă judecății.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Examinând cu prioritate lipsei calității procesuale pasive, invocată, instanța urmează să constate că reclamanta a achitat taxa solicitată prin acțiune Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea. Prin urmare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect restituirea taxei încasată nelegal. Faptul că ulterior încasării taxei, suma achitată a fost virată în Fondul pentru mediu nu are consecința înlăturării calității procesuale pasive a instituției care a încasat suma, iar schimbarea destinației ulterioare a taxei încasate are relevanță doar sub aspectul soluționării unei eventuale cereri de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că reclamanta a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul second hand marca Volkswagen, fabricat în 2010. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligată sa achite taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule in cuantum de 920 lei, stabilită prin Decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._ din 03.07.2012.
Referitor la temeinicia cererii reclamantei, se cuvine pentru început a se stabili locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 și 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.30 (fostul art.23) stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa pentru emisiile poluante introdusă prin dispozițiile Legii nr.9/2012, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „ o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”.
În jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T.), cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, că „există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național…Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național”.
În continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arată că, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într‑o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule. În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43).
„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T.).
Chiar dacă, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T., înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 – dată la care era în vigoare forma inițială a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constată și în privința modificărilor aduse taxei pentru emisiile poluante prin Legea nr.9/2012.
Astfel, întrucât Legea nr. 9/2012, care menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente – soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 110 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.
În fine, întrucât Legea nr. 9/2012 nu diferă de forma inițială a OUG nr.50/2008 decât sub aspectul cuantumului taxei, fără ca legiuitorul să stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa pentru emisiile poluante a fost achitată sub imperiul acestor reglementări.
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantei ca fiind fondată, în temeiul art. 1, 8, 18 din L.554/2004 o va admite, astfel că va dispune anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/03.07.2012 și a Deciziei nr.467/17.08.2012, precum și obligarea pârâtei D. C. N., continuatoarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 920 lei, reprezentând taxa pentru emisiile poluante încasată nelegal.
Referitor la momentul de la care începe calculul dobânzii fiscale aferente taxei pentru emisiile poluante achitată, instanța urmează să constate că prin Decizia preliminară pronunțată în data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Comunității Europene în cauza cu nr. C-565/11, M. I. vs. A.F.P. Sibiu, s-a statuat că dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținută în art.124 din C.pr.fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxei percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Prin urmare, s-a statuat că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art.110, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil. Față de aceste prevederi, Tribunalul Bihor urmează să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculată de la data achitării, respectiv 03.07.2012.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei D. C. N. suma de 920 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru emisiile poluante, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, taxa pentru emisiile poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta D. C. N., în favoarea reclamantei la plata sumei de 543,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. C.-N..
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta M. M. C., cu domiciliul ales în Oradea, ..12, ..4, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea A.J.F.P. BIHOR – fostă D.G.F.P. BIHOR și a SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud.Bihor, și în consecință:
- dispune anularea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante nr._/03.07.2012 și a Deciziei nr.467/17.08.2012;
- obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. să restituie reclamantei suma de 920 lei, achitată cu chitanța . nr._/03.07.2012, reprezentând taxă pentru emisii poluante, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, la plata sumei de 920 lei, actualizată, în favoarea pârâtei D.G.R.F.P. C.-N..
Obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 543,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact.BF în 08.01.2014.
6 ex.Pt.conf.4 .> - M. M. C.
- D. C.-N. – prin AJFP Bihor – succesoarea AFP Oradea
- D. C.-N. – prin AJFP Bihor – succesoarea DGFP Bihor
- Adm.F. pt.Mediu
Azi, .2014.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1540/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 2715/2013.... → |
|---|
