Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6587/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6587/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 8245/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA NR.6587/CA/2013
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. B.
GREFIER: F. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ, în primă instanță, introdusă de reclamantul C. G. I., cu domiciliul în Diosig, ..1, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea A.J.F.P. BIHOR – fostă D.G.F.P. BIHOR și respectiv a SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud.Bihor, și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantului – avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, restul părților fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că procedura este completă, acțiunea este legal timbrată, după care:
Instanța pune în discuția contradictorie a părților excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. C.-N., de tardivitate și de inadmisibilitate, invocate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentantul reclamantului solicită respingerea tuturor excepțiilor invocate, arătând că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și că pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată, reprezentantul reclamantului depune la dosar copia chitanței de plată a onorariului de avocat și arată că nu mai are alte probe de propus sau cereri de formulat.
Instanta, văzând că nu mai sunt alte cereri și probe, închide faza probatorie și acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, conform petitului acesteia, având în vedere motivele descrise pe larg în cererea de chemare în judecată și probatoriul administrat în cauză, arătând totodată că nu se opune admiterii cererii de chemare în garanție. Cu cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Instanța, considerând cauza lămurită, închide dezbaterea ei și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 24.08.2012, reclamantul C. G. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea A.J.F.P. BIHOR – fostă D.G.F.P. BIHOR și respectiv a SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/15.10.2008 și a Deciziei 474/21.08.2.12. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.065 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, actualizată cu rata dobânzii fiscale calculată de la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a achiziționat, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un autoturism marca Opel, cu nr. de identificare WOLO00052RS678124, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare indicată în petitul cererii.
Reclamantul arată că această taxă este discriminatorie și ilegală raportat la disp.art.110 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Legii nr.157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Totodată, reclamantul mai arată că această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculare în România, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxele nu se mai percep cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că aceste taxe se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și sunt taxe cu efect echivalent taxelor vamale la import.
De asemenea, reclamantul mai arată că potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
În drept, a invocat disp. Legii nr.554/2004, ale OUG 50/2008, Constituția României, Codul fiscal și Tratatul Comunității Europene.
Prin întâmpinarea de la dosar, pârâta D. C.-N. a invocat excepția tardivității, arătând că decizia de calcul a taxei de poluare contestată i-a fost comunicată reclamantului la data de 15.10.2008, iar acțiunea în instanță a fost înregistrată la data de 24.08.2012, cu încălcarea termenului legal de contestație prevăzut de art.207 alin.1 coroborat cu art.205 alin.1 din OG 92/2003. De asemenea, a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că reclamantul nu atacă un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 și nici un act administrativ-fiscal în înțelesul Codului de procedură fiscală, ci solicită restituirea unei sume pe care consideră că nu o datorează. Ori, interesul de a acționa în justiție pe calea contenciosului administrativ este legitimat de vătămarea unui drept subiectiv sau interes legitim născut din existența unui act administrativ a cărui anulare trebuie solicitată de cel ce se consideră păgubit și totodată, având în vedere obiectul cererii formulate de către reclamant, pârâta consideră acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, arătând că taxa de poluare constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că taxele au fost stabilite în conformitate cu Codul fiscal și OUG 50/2008. Astfel, parata a aratat ca dispozitiile art. 110 din Tratatul Comunitatii Europene nu sunt incidente in cauza, intrucat nu s-au perceput „impozite interne mai mari decat cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare”, iar pe de alta parte, nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, intrucat obligatia platii taxei de poluare exista pentru toate autoturismele, indiferent de tara de provenienta a acestora.
S-a mai precizat ca taxa de poluare a fost calculata in conformitate cu prevederile OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare la data de 01.07.2008.
Totodată, pârâta arată că această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sa (inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României) sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Pârâta mai arată că, prin instituirea taxei de poluare, nu sunt încălcate dispozițiile art.110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
În drept, a invocat disp. OUG 50/2008 și Codul fiscal al României.
Prin cererea înregistrată la data de 26.09.2013, pârâta D. C.-N. a solicitat chemarea în garanție a Administrației F. pentru Mediu, arătând că, în conformitate cu art.1 al.1 din OUG 50/2008, taxa pentru poluare constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Chemata în garanție, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a exprimat poziția în scris față de acțiunea dedusă judecății.
Din coroborarea întregului material probator aflat la dosar, instanța reține în fapt următoarele:
Examinând cu prioritate excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă raportat la inexistența unui act administrativ susceptibil de a fi atacat prin acțiunea prev. de Legea nr. 554/2004, invocată de chemata în garanție, instanța urmează să constate că, în conformitate cu disp. art.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Ori, prin acțiunea formulată, reclamantul solicită anularea deciziei de calcul a taxei de poluare – decizie care, în accepțiunea art. 2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă act administrativ, și totodată, solicită recunoașterea dreptului la restituirea sumei achitate nelegal și repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului atacat. Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că excepția de inadmisibilitate invocată este nefondată și o va respinge ca atare.
Față de aceste considerente, in mod corect reclamantul in considerarea prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, s-a adresat pârâtei cu cererea de restituire a taxei, iar răspunsul primit din partea acesteia constituie un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată, instanța urmează să constate că reclamantul a achitat taxa solicitată prin acțiune Direcției Generale a Finanțelor Publice Bihor – Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Oradea. Prin urmare, această pârâtă are calitate procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect restituirea taxei încasată nelegal. Faptul că ulterior încasării taxei, suma achitată a fost virată în Fondul pentru mediu nu are consecința înlăturării calității procesuale pasive a instituției care a încasat suma, iar schimbarea destinației ulterioare a taxei încasate are relevanță doar sub aspectul soluționării unei eventuale cereri de chemare în garanție.
Referitor la excepția tardivității, invocată, instanța urmează să constate că pârâta nu a făcut dovada prin nici un înscris a datei comunicării deciziei contestate, la dosar neexistând vreo confirmare de primire semnată de către reclamant. Prin urmare, văzând și principiul „in dubio pro reo” și ținând cont că termenul de contestație curge de la data comunicării actului contestat, instanța urmează să constate depunerea în termen a acțiunii formulate și să respingă ca nefondată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, instanța urmează să constate că reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene - autoturismul second hand marca Opel, fabricat în 1994. Pentru a înmatricula acest autoturism in România a fost obligat sa achite taxa de poluare pentru autovehicule in cuantum de 2.065 lei, stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr._ din 15.10.2008.
Reclamantul s –a adresat pârâtei cu cerere de restituire a taxei de poluare, cerere soluționată nefavorabil prin Decizia nr.474 din 21.08.2012.
Referitor la temeinicia cererii reclamantului, se cuvine pentru început a se stabili locul pe care dispozițiile art.110 alin.1 TCE (fostul art.90) îl ocupă în sistemul prevăzut de Tratat. Iar acesta este, în opinia unanimă literaturii de specialitate, acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art.30 și 34 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Așadar, dacă art.30 (fostul art.23) stabilește faptul că sunt interzise, în relațiile dintre statele membre, taxele vamale la import și export și a oricăror taxe cu efect echivalent, art.110 alin.1 TCE interzice taxarea internă discriminatorie. Mai exact, așa cum a arătat Curtea Europeană de Justiție în cauza C-393/04 și C-41/05 Dir Liquide Industries Belgium, par.55 „ art.90 reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre”.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anume regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Taxa de poluare introdusă prin dispozițiile OUG nr.50/2008, reprezentând o exprimare a suveranității statale sub forma dreptului de a stabili taxe și impozite, ceea ce constituie obiectul analizei în această cauză nu poate fi decât verificarea identității de tratament dintre diversele feluri de autoturisme supuse taxei de poluare, mai exact, a neutralității taxei.
Iar această analiză nu poate să înceapă decât de la a observa că, verificarea neutralității taxei se face prin compararea efectelor taxei asupra autovehiculelor importate dintr-un stat membru cu efectele taxei impuse unor autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, cărora deja le-a fost aplicată taxa. Aceasta pentru că, așa cum afirmă Curtea Europeană de Justiție în cauza C-290/2005, Akos Nadasdi și C-333/2005, „ o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de . legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art.90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente”.
În jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-402/09, T.), cu privire la compatibilitatea reglementărilor naționale referitoare la taxa de poluare cu dreptul comunitar, s-a reținut, că „există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de import depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național…Prin urmare pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național”.
În continuare, la paragraful 42 al Hotărârii, se arată că, criteriile obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte într‑o manieră imperativă (Hotărârea Comisia/G., punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie în mod necesar să fie aplicate cumulativ. „Cu toate acestea, aplicarea unui barem întemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garantează că baremul reflectă deprecierea reală a acestor vehicule. În special, în lipsa luării în considerare a rulajului, baremul reținut de legislația în cauză nu conduce, ca regulă generală, la o aproximare rezonabilă a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotărârea Comisia/G., citată anterior, punctul 43).
„Cu toate acestea, a reținut Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”(paragraful 58 al Hotărârii în cauza C-402/09, T.).
Chiar dacă, în speța avându-l ca reclamant pe numitul T., înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie emisă de Administrația Finanțelor Publice la data de 27.10.2008 – dată la care era în vigoare forma inițială a OUG 50/2008, pentru identitate de rațiune, incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele ale Tratatului Uniunii Naționale se impune a fi constată și în privința modificărilor aduse formei inițiale a OUG 50/2008.
Astfel, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 decembrie 2008 – 14 februarie 2010 a fost modificată prin O.U.G. nr. 218/2008, care menționează expres scopul reglementării naționale – limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente – soluția nu poate fi decât aceea a constatării incompatibilității acestei variante cu art. 110 TFUE, inclusiv în ceea ce privește par. 2 al art. 110 TFUE.
În fine, întrucât O.U.G. nr. 50/2008 în forma aplicabilă în perioada 15 februarie 2010 – 31 decembrie 2010, nu diferă de forma inițială a ordonanței decât sub aspectul cuantumului taxei de poluare (semnificativ mai mare), fără ca legiuitorul să stabilească alte criterii de depreciere ale autovehiculelor de ocazie importate, aceeași soluție se impune și în cazul în care taxa de poluare a fost achitată sub imperiul acestor reglementări.
În consecință, în baza considerentelor expuse, apreciind acțiunea reclamantului ca fiind fondată, în temeiul art. 1, 8, 18 din L.554/2004 o va admite, astfel că va dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/15.10.2008 și a Deciziei nr.474/21.08.2012. Totodată, va obliga pârâta D. C. N., continuatoarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Oradea, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 2.065 lei, reprezentând taxa de poluare încasată nelegal.
Referitor la momentul de la care începe calculul dobânzii fiscale aferente taxei de poluare achitată, instanța urmează să constate că prin Decizia preliminară pronunțată în data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Comunității Europene în cauza cu nr. C-565/11, M. I. vs. A.F.P. Sibiu, s-a statuat că dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținută în art.124 din C.pr.fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxei percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. Prin urmare, s-a statuat că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță art.110, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe, cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil. Față de aceste prevederi, Tribunalul Bihor urmează să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor calculată de la data achitării, respectiv 15.10.2008.
În temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, apreciind întemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâtă, o va admite și pe cale de consecință va obliga chemata în garanție, să plătească pârâtei D. C. N. suma de 2.065 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, precum și dobânda legală până la data plății, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 al.1 C.pr.civ., va fi obligată pârâta D. C. N., în favoarea reclamantului la plata sumei de 643,60 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția de tardivitate, de inadmisibilitate și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. C.-N..
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. G. I., cu domiciliul în Diosig, ..1, jud.Bihor, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C.-N., în reprezentarea A.J.F.P. BIHOR – fostă D.G.F.P. BIHOR și a SERVICIULUI FISCAL ORADEA - fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, ..2/B, jud.Bihor, și în consecință:
- dispune anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/15.10.2008 și a Deciziei nr.474/21.08.2012;
- obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. să restituie reclamantului suma de 2.065 lei, achitată cu chitanța . nr._/15.10.2008, reprezentând taxă de poluare, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda fiscală calculată de la data plății efective.
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, corp A, sector 6, la plata sumei de 2.065 lei, actualizată, în favoarea pârâtei D.G.R.F.P. C.-N..
Obligă pârâta D.G.R.F.P. C.-N. la plata în favoarea reclamantului, a sumei de 643,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. DorelBalaș F.
Red.B. D., jud.
Dact.BF în 08.01.2014.
6 ex.Pt.conf.4 .> - C. G. I.
- D. C.-N. – prin AJFP Bihor – succesoarea AFP Oradea
- D. C.-N. – prin AJFP Bihor – succesoarea DGFP Bihor
- Adm.F. pt.Mediu
Azi, .2014.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 4853/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1328/2013.... → |
|---|
