Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1187/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1187/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 13385/111/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI C. ADMINISTRATIV
Dosar nr._
SENTINȚA NR. 1187/CA/2013.
Ședința din 11 februarie 2013.
PREȘEDINTE: D. R.
GREFIER: L. S.
Pe rol fiind pentru azi, pronunțarea cauzei în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul P. R. E., cu domiciliul în Marghita, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea .. 2B, jud.Bihor și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA, cu sediul în Marghita .-74, jud.Bihor și chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București sect. 6, .. A nr. 294, având ca obiect: contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut cauzei, invederându-se instanței că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 4 februarie 2013, unde părțile prezente au pus concluzii în fond, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care:
Instanța, constând lămurită cauza, rămâne în pronunțare pe fond.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 30.11.2011, legal timbrată, reclamantul P. R. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare cu nr. 4099/19.11.2010 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1.774 lei ce reprezintă taxa de poluare achitată prin chitanța . nr._/19.11.2010 și dobânda legală aferentă sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pentru înmatricularea în România a autoturismului achiziționat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Serviciul înmatriculări auto a condiționat operațiunea de înmatriculare de plata taxei de poluare stabilită prin OUG 50/2008, pe care a acceptat temporar să o plătească.
Apreciază că perceperea unei astfel de taxe este nelegală, contravenind prevederilor Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, care potrivit dispozițiilor art.148 al.2 din Constituția României au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
A mai arătat că cererea sa este întemeiată întrucât obligația impusă de statul român contravine flagrant prevederilor art.90 din Tratatul C.E., deoarece creează o discriminare între autovehiculele second-hand importate și cele autohtone, protejând categoric piața internă și creând o presiune financiară asupra importului de autoturisme second-hand din țările comunitare. S-a susținut că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 90 și 25 din Tratatul CE și Legea nr. 554/2004.
Pârâta, prin intampinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 reclamantul contestator trebuia să solicite anularea actului administrativ la organul emitent, și după aceea se putea adresa instanței de contencios Administrativ.
A solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că în speță sunt aplicabile prevederile art.1alin.1,art.3, alin.1,art.4 lit.a și b și art.6 alin.4 din OUG nr.50/2008 completate cu cele ale art.1alin.1 din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 conform cărora se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de A.F.M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului și intră sub incidența taxei autovehiculele din categoriile M(1)- M(3) și N(1)-N(3),astfel cum sunt definite în RNTR2.
Mai precizează că, conform prevederilor art.4 lit.a din OUG nr.50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, iar vechimea autovehiculului rulat se calculează în funcție de data primei înmatriculări a acestuia.
Sustine că dispozițiile comunitare la care face referire reclamantul nu sunt incidente în cauză, întrucât nu suntem în prezenta unor impozite mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația de plată a taxei de primă înmatriculare există pentru toate autovehiculele indiferent de țara de proveniență a acestora. Susține că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și în consecință contribuie la poluarea mediului.
Pârâta, a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu cu argumentul că suma achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare, constituie, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 din OUG nr. 50/2008 venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
Chemata în garanție, Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare.
Excepția inadmisibilității a fost respinsă de instanță pentru motivele arătate în încheierea de ședință din data de 15.10.2012.
Analizând cererea prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate și a normelor legale incidente, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul pentru a înmatricula în România autoturismul marca Opel, . nr. WOLOOOO31V7048712, a fost obligat să plătească taxa de poluare în valoare totală de 1.774 lei, achitată prin chitanța . nr._/19.11.2010.
În speță, OUG nr. 50/21.04.2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art.1, cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu și se gestionează de administrația fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit art.4, obligația de plată revine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Pentru autovehiculele aflate deja pe piața națională și care sunt supuse unei noi înmatriculări, nu se achită taxă de poluare în vederea reînmatriculării.
În cauza T. împotriva Statului Român, Cauza C‑402/09, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În acest context, concluzia care se impune este că prin instituirea taxei de poluare, indiferent de modalitatea de determinare a ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie o discriminare a regimului fiscal aplicabil la înmatriculare unui autoturism in România.
Instanța constată că discriminarea pe care o menționează și Curtea Europeană de Justiție, se produce în ceea ce privește vehiculele de ocazie provenite, evident dintr-un stat membru al Uniunii Europene. De asemenea instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada că autoturismul pentru care a achitat taxa a cărei restituire o solicită provine dintr-un stat membru al U.E., nedepunând la dosar actele solicitate de instanță în baza rolului sau activ.
În aceste condiții, instanța constată că cererea reclamantului este neîntemeiată, astfel că în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 o va respinge în totalitate.
În temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, apreciind ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanție a Ministerului F. pentru Mediu București, formulată de pârâta, o va respinge în consecință.
Fiind parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 al.1 Cod pr.civ., instanța va respinge cererea reclamantei cu privire la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. R. E., cu domiciliul în Marghita, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, cu sediul în Oradea .. 2B, jud.Bihor și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MARGHITA, cu sediul în Marghita .-74, jud.Bihor.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de DGFP Bihor față de chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu București, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sect. 6.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.02.2013.
PREȘEDINTE: GREFIER:
D. R. L. S.
Red. D.R.
4 ex./11.03.2013 pt. conf. 3 .
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6108/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1385/2013.... → |
|---|
