Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 11-12-2013, Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 38/35/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SETINȚA Nr. 6659/CA/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. C. T.
Grefier D. M.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul . PRIMAR CIOLOS D., în contradictoriu cu pârâtele C. DE C. A ROMÂNIEI și C. DE C. A JUDEȚULUI BIHOR, având ca obiect litigii C. de C. (Legea Nr.94/1992) + SUSPENDARE EXECUTARE.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, fondul asupra cererii s-a dezbătut la data de 27.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre pentru când s-a amânat pronunțarea la data de 04.12.2013, iar ulterior la data de 11.12.2013.
TRIBUNALUL
Constată că, prin acțiunea înregistrată la C. de Apel Oradea la data de 26 ianuarie 2012, și declinată ulterior la Tribunalul Bihor prin sentința nr. 111/CA/2012 din 26.03.212 reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială ., în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României și C. de C. Bihor, anularea a Deciziei nr. 58/2011 emisă de C. de C. a României - C. de C. Bihor, în ceea ce privește constatările de la pagina 4, punctul 10 și a dispozițiilor de la punctul 3 pagina 7 și a Încheierii nr. 2/04.01.2012 și suspendarea aplicării deciziei până la soluționarea definitivă a cauzei.
În motivarea acțiunii se arată în esență faptul că în mod greșit s-a reținut că au fost efectuate plăți nelegale întrucât acestea au fost efectuate în baza unor acte care sunt în vigoare, respectiv: contractul colectiv de muncă nr. 233/18.01.2005, acordul de muncă nr. 232/18.01.2005, Hotărârea Consiliului Local al Comunei H. nr. 8/20.01.2005 și actul adițional nr. 107/25.01.2010 la acordul de muncă nr. 232/18.01.2005. Nu au fost analizate condițiile pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.
Cererea de suspendare a deciziei atacate nu a fost motivată în drept.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: plângerea prealabilă și încheierea nr. 2 din 04.01.2012 (f 7 – 15), contractul colectiv de muncă nr. 233/18.01.2005 (f 32 - 44), acordul de muncă nr. 232/18.01.2005 (f 20 – 31), Hotărârea Consiliului Local al Comunei H. nr. 8/20.01.2005 și actul adițional nr. 107/25.01.2010 la acordul de muncă nr. 232/18.01.2005 (f 16 – 19) și decizia nr. 58/2011 (f 31 – 38).
Pârâta C. de C. a României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a actului administrativ, arătând în esență că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În drept a invocat art. 2 al. 1 lit. ș, art. 14, și art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În fapt o echipă de auditori publici externi ai Curții de C. – C. de C. Bihor, a desfășurat, în perioada 14.10.2011 – 17.11.2011, auditul financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2010, la Unitatea Administrativ Teritorială . căreia au fost constatate abateri de la legalitate și regularitate, care au fost consemnate în procesul verbal de constatare, înregistrat sub nr. 1432/18.11.2011.
Pentru valorificarea actelor de control a fost emisă decizia Curții de C. a României – C. de C. Bihor nr. 58/2011, care a fost atacată la instanța de contencios administrativ de către reclamantă.
În drept în ceea ce privește suspendarea actului administrativ, ca măsură de întrerupere vremelnică a executării acestuia, apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu.
Astfel, potrivit art. 14 al. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Conform art. 15 din Legea nr. 554/2004: Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
Din interpretarea acestui text legal, rezultă că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în ipoteza reglementată de art. 14 din lege, este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții, respectiv: formularea plângerii prealabile împotriva actului vătămător, existența unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004, și condiția ca măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin.1 lit. ș din Legea nr.554/2004.
În speță, instanța constată că prima condiție cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ, respectiv formularea unei acțiuni în anularea actului a cărui suspendare se solicită este îndeplinită, (a fost formulată și plângere prealabilă), reclamanta făcând dovada că a formulat acțiune.
În ceea ce privește condiția cazului justificat, instanța constată că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr.554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.
Instanța constată că această condiție nu este îndeplinită în speță, neexistând în speță împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt în măsură să producă instanței o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat.
Astfel, instanța constată că Decizia nr. 58/2011 emisă de C. de C. a României - C. de C. Bihor este un act administrativ, natură juridică care îi conferă prezumția relativă de legalitate. Or, prin soluționarea unei cereri de suspendare nu se poate rezolva fondul cauzei, neputându-se analiza dacă hotărârea a fost adoptată conform legii. Simplul fapt că reclamantul contestă decizia, nu poate reprezenta un caz bine justificat care să impună lipsirea unui act administrativ de efectele sale executorii. În caz contrar, s-ar ajunge în situația în care prin însăși opoziția destinatarului unui act administrativ față de acesta, opoziție concretizată în formularea unei acțiuni în anularea actului administrativ, să fie lipsit respectivul act de forță executorie, suspendarea devenind astfel regula iar nu excepția așa cum impune legea.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, instanța are în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înțelege un prejudiciu viitor și previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Instanța constată că în ceea ce privește nici această condiție nu este îndeplinită în speță, reclamantul nefăcând dovada că prin punerea în aplicare a unei decizii ce privește încasarea unor sume de bani pretins a fi ilegale ar suferi vreun prejudiciu.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziei nr. 58/2011 emisă de C. de C. a României – C. de C. Bihor.
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 15 din Legea 554/2004 respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării deciziei nr. 58/2011 emisă de C. de C. a României – C. de C. Bihor formulată de către reclamantul . Primar cu sediul în H., nr. 228, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâtele C. de C. a României cu sediul în București, .. 22 – 24, sector 1 și C. de C. Bihor, cu sediul în Oradea ., jud. Bihor.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11.12.2013.
Președinte, N. C. T. | ||
Grefier, D. M. |
Red. Jud. T.N.C.
Dact. Gref. MD/3 ex./30.12.2013
Emis 3 comunicări cu:
reclamant . PRIMAR
pârât C. DE C. A ROMÂNIEI
pârât C. DE C. A JUDEȚULUI BIHOR
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6736/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 5043/2013.... → |
|---|
