Anulare act administrativ. Sentința nr. 2436/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2436/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1008/113/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2436/Fca/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A.-A. P.
Grefier - G. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei în C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul M. R. G., cu domiciliul în B., . B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor-I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, ..4-6, sector 5, având ca obiect anulare act administrativ
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 18 decembrie 2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 20 decembrie 2013.
Deliberând, instanța a pronunțat următoarea hotărâre în contencios administrativ.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul M. R. G. a formulat contestație împotriva Dispoziției Inspectorului G. al Poliției Române nr.4860/11.09.2012 și a Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.II/4146/30.10.2012, solicitând anularea acestor acte administrative, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a precizat că prin Dispoziția menționată a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă” pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit.k) din Legea nr.360/2002 și art.12(1) lit.k) din Ordinul MAI nr.400/2004 iar contestația formulată a fost respinsă prin Ordinul MAI nr.II/4146/2012.
Reclamantul a susținut că sancționarea sa a fost netemeinică și nelegală, în cauză nefiind întrunite trăsăturile esențiale ale abaterii disciplinare, în referire la inexistența vinovăției, în sensul art.55 din Legea nr.360/2002 și art.11 din Ordinul MAI nr.400/2004.
Cu privire la situația de fapt reținută în sarcina sa, reclamantul a precizat că a încheiat un contract individual de muncă cu . în perioada 10.03._12, în baza căruia a desfășurat activitate didactică –„lector pregătire tehnico-profesională.”
În drept s-a reținut încălcarea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.360/2002 și ale art.96 din Legea nr.161/2003, în sensul că a exercitat o altă funcție într-un alt domeniu de activitate, însă potrivit dispozițiilor legale aplicabile în aceea perioadă, activitatea didactică era singura permisă de Legea nr.360/2002-art.45 (1) lit.i) și de Legea nr.161/2003.
Reclamantul a susținut că și-a îndeplinit corespunzător toate obligațiile de serviciu, cuprinse în legislație și în fișa postului, astfel încât nu poate fi reținută existența unei abateri disciplinare întrucât răspunderea disciplinară poate fi angajată doar în situația în care polițistul încalcă îndatoririle de serviciu, cu vinovăție.
De asemenea, s-a arătat că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv obiectul, subiectul, latura obiectivă și cea subiectivă. Astfel, legiuitorul a apreciat că desfășurarea unei activități didactice de către polițiști nu este de natură a leza vreo valoare socială.
Totodată, din conținutul fișei postului și din clauzele contractului individual de muncă nr.59B/10.03.2011 nu rezultă că atribuțiile exercitate la Serviciului de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B. sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile funcției de „lector pregătire tehnico –profesională” din cadrul proiectului „Acordă-ți o șansă”.
Ca urmare, s-a apreciat că nu a existat un conflict de interese, potrivit dispozițiilor art.70 din Legea nr.161/2003 și nu s-a realizat latura obiectivă, nici cea subiectivă (vinovăția) a abaterii disciplinare.
Reclamantul a susținut că atât șefii săi direcți cât și șeful inspectoratului cunoșteau faptul că desfășura activitate didactică, astfel încât nu se poate reține că a desfășurat o faptă interzisă de conducerea instituției.
A apreciat că cele reținute prin Ordinul MAI nr.II/4146/30.10.2012, cu privire la obligația de a întocmi un raport scris, sunt neîntemeiate, neexistând vreun ordin/dispoziție prelucrată în acest sens.
Reclamantul a mai învederat că la aplicarea sancțiunii nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.59 din Legea nr.360/2002 și art.14 din Ordinul MAI nr.400/2004, în referire la împrejurările concrete în care ar fi fost săvârșită fapta imputată, gradul de vinovăție și consecințele abaterii disciplinare.
Au fost anexate înscrisuri în susținerea acțiunii, respectiv actele administrative a căror anulare se solicită, contestația formulată împotriva Dispoziției nr.4860/11.09.2012, fișa postului, contractul individual de muncă nr.59B/10.03.2011, Deciziile nr.937/16.03.2012 și nr.485/25.10.2010 emise de . B., filele 8-26.
Prin întâmpinarea transmisă prin fax la data de 13.11.2013, pârâtul IGPR a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate până la data de 15.03.2013, contractul individual de muncă încheiat cu . încetând prin Decizia nr.937/16.03.2012.
S-a apreciat că în mod corect abaterea disciplinară comisă de reclamant este cea prevăzută de art.96(1) din Legea nr. 161/2003, coroborat cu art.45(1) lit.i) din Legea nr.360/2002,constând în faptul că a fost angajat cu contract de muncă la o societate comercială licențiată pentru activități de pază și protecție, iar activitățile sale desfășurate aveau legătură cu atribuțiile de serviciu ca ofițer de poliție.
Pârâtul a susținut că cercetarea prealabilă a reclamantului s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art.27-29 din Ordinul MAI nr.400/2004, după analizarea materialului de cercetare disciplinară și audierea reclamantului, fiind aplicată sancțiunea „ mustrare scrisă” prin Dispoziția Inspectorului G. al Poliției Române nr.4860/11.09.2012.
S-a precizat că la aplicarea sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere toate elementele prevăzute de art.59 din Legea nr.360/2002, coroborat cu art.14 din Ordinul MAI nr.400/2004, fiind aplicată sancțiunea cea mai ușoară prevăzute de actele normative ce reglementează răspunderea disciplinară a polițiștilor.
Pârâtul a arătat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, având în vedere activitatea desfășurată, de instruire a cursanților în ocupația de agent de pază și ordine, dar și activitățile derulate în calitate de ofițer de poliție cu atribuții de control al societăților de protecție și pază, respectiv cea de formator al viitorilor agenți de pază și ordine dar și de persoană desemnată de I.P.J. să participe în comisiile de examinare a absolvenților cursurilor de calificare pentru profesia de „ agent de pază și ordine”.
După dezbaterea în fond a cauzei la data de 19.12.2013 a fost anexat la dosarul cauzei, dosarul de cercetare prealabilă privind pe reclamantul M. G., cu adresa nr._/13.12.2013 emisă de IGPR - Direcția Juridică (original), transmisă anterior prin fax la 17.12.2013.
La soluționarea cauzei instanța va avea în vedere înscrisurile depuse de reclamant în susținerea acțiunii și apărările formulate de pârâtul IGPR, în condițiile în care motivele invocate în contestație nu vizează procedura de cercetare prealabilă ci inexistența abaterii disciplinare pentru care s-a dispus sancționarea.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
Prin Dispoziția Inspectorului G. al Poliției Române nr.4860/11.09.2012 s-a aplicat reclamantului M. R. G., comisar șef de poliție, sancțiunea disciplinară ”mustrare scrisă” pentru comiterea abaterii disciplinare constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite de lege pentru polițiști, prevăzută de art.57 lit. k) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițiștilor și art.12 alin.(1) lit. k) din Ordinul MAI nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor.
În fapt, în sarcina ofițerului s-a reținut faptul că a avut încheiat contractul individual de muncă nr.59B/10.03.2011, înregistrat la REVISAL cu nr._/01.09.2010/03.2011, cu ., societate licențiată pentru pază și protecție, fiind remunerat pentru activitățile desfășurate cu diverse sume de bani.
S-a constatat că prin Decizia nr.937/16.03.2012 contractul individual de muncă a încetat, polițistul cercetat fiind în stare de incompatibilitate până la data de 15.03.2012, în termenul legal pentru aplicarea unei sancțiuni.
În drept, s-a reținut că polițistul a încălcat dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului și ale art.96 din Legea nr.161/2003.
Au fost analizate apărările formulate de reclamant pe parcursul cercetării disciplinare, fiind înlăturate, motivat de faptul că materialul de cercetare disciplinară vizează regimul incompatibilităților stabilit de dispozițiile Legii nr.161/2003 - art.94, coroborat cu art.96(1).
Totodată s-a reținut că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul . este în legătură indirectă cu atribuțiile exercitate ca polițist, acesta având ca atribuții curente de serviciu prevăzute în Fișa postului nr._/09.06.2010-cap.D1 lit.b), realizarea monitorizării, controalelor de fond și controalelor tematice la obiective ca ”societăți licențiate, precum și filialele, sucursalele și punctele de lucru ale acestora”.
Astfel, s-a constatat că faptele menționate întrunesc elementele abaterii disciplinare prevăzute la art.57 lit. k) din Legea nr.360/2002 și art.12(1) lit.k) din Ordinul MAI nr.400/2004, fiind reținută vinovăția polițistului.
Prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.II/4146 din 23.10.2012 s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul M. R. G. împotriva Dispoziției IGPR nr.4860/11.09.2012 și s-a menținut sancțiunea aplicată, reținându-se că apărările formulate de polițist sunt nefondate, în referire la abaterea disciplinară săvârșită și la procedura cercetării prealabile.
În drept, potrivit dispozițiilor art.4(1) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițiștilor, „Polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.”
Conform art.96 alin.1 din Legea nr.161/2003 ” Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.”
Totodată, art.45(1) lit.i) din Legea nr.360/2002 prevede că ” Polițistului îi este interzis: să dețină orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică.
În cauză instanța observă că nu a fost contestată situația de fapt reținută în cadrul cercetării disciplinare, pe baza căreia au fost emise actele administrative, ci aplicarea dispozițiilor legale incidente care au fost interpretate de reclamant în susținerea poziției sale procesuale.
Astfel, se constată că în calitate de polițist, reclamantul avea obligația de a respecta legile în vigoare, care prevedeau în mod expres interdicția de a deține orice altă funcție publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar artistică.
Faptul că reclamantul a desfășurat în baza contractului individual de muncă nr.59B/10.03.2011 încheiat cu . B., activitate în calitate de „ lector pregătire tehnico-profesională” în cadrul proiectului „Acordă-ți o șansă” nu echivalează cu deținerea unei funcții didactice în cadrul unei instituții de învățământ, neputând fi reținută interpretarea dată în acest sens dispozițiilor art.45(1) lit.i) din Legea nr.360/2002, prin acțiune.
Totodată instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant în cadrul . B. în perioada 10.03._12 a avut o legătură indirectă cu atribuțiile exercitate în calitate de polițist în cadrul I.P.J. B. - Serviciul de Ordine Publică, având în vedre dispozițiile din Fișa postului nr._/09.06.2010-Cap.D1 lit.b) și Cap.D2 lit.g), menționate în actele contestate, respectiv ofițerul „realizează monitorizări, controale de fond și controale tematice la obiectivele…” ca „ societăți licențiate, precum și filialele,sucursalele și punctele de lucru ale acestora”.
Fișa postului anexată acțiunii( nr._ din 02.03.2012) nu prezintă relevanță în cauză, întrucât nu vizează perioada analizată.
În aceste condiții, tribunalul reține că în mod corect s-a constatat prin Dispoziția IGPR nr.4860/11.09.2012, săvârșirea de către reclamantul M. R. G. a abaterii disciplinare prevăzute de art.57 lit.k) din Legea nr.360/2002 privind Statutul Polițistului și de art.12(1) lit.k) din Ordinul MAI nr.400/2004, constând în „încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite de lege pentru polițiști”.
În consecință, a fost aplicată polițistului sancțiunea „mustrare scrisă”, cea mai ușoară prevăzută de art.58 din Legea nr.360/2002, la stabilirea acesteia fiind avute în vedere dispozițiile art.59 alin.8 din același act normativ, respectiv activitatea desfășurată anterior de reclamant, împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, cauzele, gravitatea și consecințele acesteia și gradul de vinovăție al polițistului aspect reținut în cuprinsul Dispoziției IGPR nr.4860/11.09.2012( fila 9), contrar motivelor expuse în acest sens prin acțiune.
Instanța reține că fapta pentru care a fost sancționat reclamantul a fost săvârșită cu vinovăție, existând atât latura subiectivă cât și cea obiectivă a abaterii disciplinare constatate, în condițiile în care au fost încălcate dispoziții legale exprese vizând regimul incompatibilităților și al interdicțiilor stabilit de Legea nr.161/2003 și de Legea nr.360/2002 pentru polițiști, acte normative care trebuiau cunoscute și respectate de reclamant, în calitatea deținută.
În cauză nu s-a făcut dovada că reprezentanții I.P.J. B. cunoșteau activitatea desfășurată de reclamant în cadrul . B., iar acesta nu a solicitat un punct de vedere al instituției cu privire la legalitatea încheierii contractului individual de muncă nr.59B/10.03.2011.
Față de considerentele expuse, tribunalul apreciază că prezenta acțiune este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul art.18(1) din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantul M. R. G., cu domiciliul în B., . B., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Administrației și Internelor-I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, ..4-6, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul B..
Pronunțată în ședința publică azi, 20 Decembrie 2013.
Președinte,
A. A. PavelGrefier,
G. A.
Red.A.A.P.
Dact.G.A.-4ex/ 04.02.2014
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Sentința nr. 2434/2013.... | Pretentii. Sentința nr. 1639/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
