Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 666/2013. Tribunalul BRĂILA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2013 pronunțată de Tribunalul BRĂILA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 12571/196/2011*
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4481
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. SECȚIA A II-A CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 666/Rca
Ședința publică de la 19 decembrie 2013
Președinte - C. G. I.
Judecător - G. E. V.
Judecător - M. S.
Grefier - M. G.
La ordine fiind pronunțarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta . SRL, cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr.2931/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., ..7.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17 decembrie 2013 ale căror susțineri au fost consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.156 alin.2 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 19 decembrie 2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr.2931/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta . cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă B. împotriva procesului verbal . nr._/06.09.2011.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal menționat încheiat de intimată la data de 06.09.2011, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de_ lei, în baza art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005 coroborat cu art. 16 alin. 1 din același act normativ, intrucat acesta l-a primit la muncă pe numitul S. D., începând cu data de 02.09.2011, fără a încheia în formă scrisă un contract individual de muncă.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând respectarea condițiilor de formă, instanța a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond, prin art. 16 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, s-a stabilit obligația angajatorului de a încheia contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii activității. De asemenea, art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005 prevede că primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Așadar, prin raportare la descrierea faptei de către agentul constatator, instanța a apreciat că aceasta a fost corect încadrată în dispozițiile legale menționate.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție contestat, petenta a susținut faptul că, la data de 06.09.2011, administratorul petentei s-a întâlnit întâmplător cu numitul S. D. în afara șantierului și au stat de vorbă în fața locației, acesta din urmă fiind îmbrăcat în haine de stradă, și nu de lucru.
Instanța a constatat că nerespectarea garanțiilor fundamentale - printre care prezumția de nevinovăție - care protejează indivizii în fața posibilelor abuzuri ale autorităților impune în privința aceasta o problemă pe baza art. 6 din Convenție. Astfel, respectarea cu ocazia unei proceduri care poate fi calificată drept "penală", a unei asemenea garanții vine să restabilească echilibrul dintre autorii prezumați ai faptelor nelegale și autoritățile desemnate să-i urmărească și să-i sancționeze. Totuși, Curtea s-a pronunțat (Cauza A. contra României) în sensul că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, iar Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
Prezumția este una evident relativă, putând fi răsturnată prin administrarea oricărei probe prevăzută de legislația națională, instanțele având însă rolul de a cerceta dacă nu cumva prin aplicarea acesteia s-ar depăși ceea ce Curtea numește „limite rezonabile”.
Judecătoria a apreciat că aceste limite nu au fost depășite, petenta având dreptul, potrivit art.1169 C.civ., să propună toate probele de care înțelege să se folosească și pe care o instanță independentă și imparțială să le analizeze, ceea ce s-a și întâmplat în cauză.
Instanța a observat că, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, controlul a avut loc la data de 02.09.2011, procesul-verbal fiind întocmit la o dată ulterioară.
Astfel cum rezultă din mențiunile fișei de identificare, înscris necontestat de petentă, numitul S. D. a susținut faptul că presta activitatea de muncitor necalificat, ajutând la transportul geamurilor în ziua controlului. Mai mult decât atât, din declarația martorului C. L. F., propus de petentă, rezultă faptul că, în ziua controlului, l-a observat pe numitul S. D., care venea dinspre . s-a oprit în dreptul lor, punându-i o întrebare administratorului societății, respectiv numitului A. N. și discutând cu acesta aproximativ un minut înainte de a sosi inspectorii I. în control. Martorul a precizat, de asemenea, că nu își mai amintește ce au discutat aceștia, cu toate că a fost de față la întreaga discuție, nereținând nici dacă numitul S. D. era îmbracat în salopetă de lucru.
Instanța a constatat că declarația martorului nu este de natură a sprijini susținerile petentei și a înlătura prezumția de temeinicie a procesului-verbal, având în vedere că martorul s-a aflat la fața locului aproximativ 10 minute, astfel cum rezultă din propria sa declarație, timp în care nu a perceput nici un aspect de natură a releva relația dintre administratorul societății și numitul S. D..
În plus, instanța a observat că, din raportul privind activitatea angajatorului aflat la dosarul cauzei, rezultă faptul că petenta a menținut în vigoare contractul de muncă dintre aceasta și numitul S. D. aproximativ 8 luni după momentul controlului, aspect ce reprezintă un indiciu în plus în sprijinul temeiniciei faptei reținute în procesul-verbal.
Prin urmare, coroborând probele analizate, instanța a reținut temeinicia contravenției imputate petentei prin procesul-verbal contestat.
În privința sancțiunii, agentul constatator i-a aplicat petentei o amendă în cuantum de_ lei, ceea ce reprezintă minimul prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2005.
Instanța a luat în considerare că fapta reținută în sarcina petentei este una gravă (prin raportare la limitele ridicate ale sancțiunii amenzii) și are în vedere în primul rând protecția celui care prestează o muncă în beneficiul angajatorului fără ca acesta din urmă să încheie un contract individual de muncă cu salariatul în formă scrisă, mai ales că în situația de față angajatul presta o muncă cu risc ridicat de accidentare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petenta . a solicitat admiterea acestuia și, în rejudecare, admiterea plângerii în sensul anulării procesului verbal contestat și a înștiințării de plată sau comutarea pedepsei aplicate cu cea a avertismentului. Totodată, recurenta a solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod nelegal s-a apreciat de instanța de fond că a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, în realitate administratorul societății și numitul S. D. întâlnindu-se întâmplător în afara șantierului și, la momentul controlului, stăteau de vorbă.
În drept, recurentul a invocat prevederile codului de procedură civilă, OG nr.2/2001, Legea nr.53/2003 și Legea nr.76/2012.
Deși a fost citat legal, intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă nu a formulat întâmpinare pentru a-și preciza poziția procesuală.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect probele administrate în cauză raportat la dispozițiile legale aplicabile în speța dedusă judecății pronunțând o soluție necriticabilă atat sub aspectul legalitatii cat si al temeiniciei procesului verbal.
Referitor la aprecierea situației de fapt, tribunalul reține că prezumția relativă de adevăr și acceptată ca atare și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a fost răsturnată de petentă în cursul soluționării cauzei. Astfel, așa cum corect a observat și instanța de fond, depoziția martorului nu a fost relevantă întrucât relatările personale ale acestuia nu vizau fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
De altfel, recurenta nu doar că nu a probat lipsa sa de vinovăție ci, dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar a dovedit că numitul S. D. a devenit angajatul său ulterior controlului pentru o perioadă de aproximativ 9 luni de zile, nefiind doar o simplă persoană cu care administratorul . pe stradă astfel cum s-a susținut.
Sub aspectul reindividualizării sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment, tribunalul reține că din analiza situației de fapt prezentate în cauză, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001 față de împrejurările săvârșirii contravenției, gravitatea redusă a faptei și gradul de pericol social concret al acesteia cu atât mai mult cu cât recurenta nu a argumentat și probat solicitarea sa. Astfel, se constată de tribunal că neîncheierea contractelor de muncă pentru persoane este un fenomen extins, cu precădere pentru activitățile sezoniere – cum este cel din domeniul construcțiilor, fenomen care are consecințe negative asupra angajaților respectivi și a bugetului de stat. Prin urmare, așa cum s-a arătat de instanța de fond, nu se impune înlocuirea sancțiunii aplicate în cuantumul minim prevăzut de lege cu atât mai mult cu cât recurenta – petentă a avut mai multe abateri de la legislația muncii constatate prin actul de control pentru care a primit deja avertismente.
Totodată, din analiza sentinței civile nr.2931/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, tribunalul va observa că nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, hotărârea instanței de fond fiind legală.
Având în vedere aceste considerente și observând că în cauză nu sunt motive de casare sau modificare, tribunalul va aprecia că recursul declarat este nefondat urmând ca, în temeiul art.312 cod procedură civilă, să îl respingă ca atare și să mențină ca temeinică și legală hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta . SRL, cu sediul în B., ., împotriva sentinței civile nr.2931/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă B., cu sediul în B., ..7.
I r e v o c a b i l ă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 decembrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. G. I. G. E. V. M. S.
Grefier,
M. G.
Red.G.E.V.
Jud.fond R.N.P.
Dact.M.G.
2 ex/05.02.2014
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1150/2013. Tribunalul... | Pretentii. Sentința nr. 1801/2013. Tribunalul BRĂILA → |
|---|
