Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1005/2014. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1005/2014 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 8016/211/2012
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA Nr. 1005/2014
Ședința publică de la 14 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. N.
Judecător B. G. Z.
Judecător V. B.
Grefier Ani-Letiția C.
Pe rol fiind judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurentul M. C.-N., PRIN PRIMAR R. M. împotriva sentinței civile nr. 1762/2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria C.-N. privind și pe intimatul M. M. SI PADURILOR -GARDA N. DE MEDIU, COMISARIATUL JUDETEAN C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatului consilier juridic lipsa fiind recurentul .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că recursul este declarat in termenul legal, este motivat și a fost comunicat c u intimatul .
Reprezentanta intimatului, arată că a primit motivele de recurs și declara ca nu are alte cereri in probațiune de formulat .
Tribunalul nefiind cereri in probațiune de formulat, declara închisa faza de cercetare judecătoreasca si acorda cuvântul pe recurs.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala pentru motivele din întâmpinarea depusa la dosar . Tribunalul retine recursul in pronunțarea fata de actele de la dosar .
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 1762/2013 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria C.-N., s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului și a fost respinsă plangerea formulata de petentul M. C.-N. prin Primar împotriva procesului verbal de contraventie . nr._ incheiat la data de 21.03.2012 de Garda N. de Mediu, Comisariatul Judetean C..
Pentru a pronuța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin potrivit art. 57 din Legea nr. 215/2001 se arata “Comunele, orasele si municipiile au cate un primar si un viceprimar, iar municipiile resedinta de judet au cate un primar si doi viceprimari alesi in conditiile legii.Viceprimarul este subordonat primarului si inlocuitorul de drept al acestuia care ii poate delega atributiile sale.
La data efectuarii controlului ca urmare a situatie create la nivelul conducerii Primariei C., domnul L. A. indeplinea atributii de viceprimar, acesta semnand de altfel procesul verbal fara obiectiuni.
Ca urmare instanta apreciaza exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului ca neintemeiata urmand a o respinge cu aceasta motivare.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța de fond a considerat că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.
Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.
Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.
Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.
Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.
În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.
Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.
Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constata ca petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate.
Prin urmare, din cele arătate, instanța constată că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate din oficiu de către instanță.
Instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petent în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.
Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.
Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 1169 Cod civil, trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 167 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Instanța de fond a constatat că, în acest sens, puterile sale sunt limitate de principiul disponibilității, aceasta neputând administra dovezi din oficiu în vederea dovedirii netemeiniciei celor constatate și, astfel, a inversării prezumției de veridicitate. Această sarcina este una exclusivă și îi aparține, potrivit art. 1169 cod civil doar petentului.
Ca urmare a faptului ca petentul nu a facut nicio proba, instanța de fond a retinut, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.
Recurentul M. C.-N., a solicitat, în principal admiterea recursului, casarea hotărârii in temeiul art. 304 ind.l si trimiterea cauzei spre rejudecare si, in subsidiar, admiterea recursului si modificarea sentinței în sensul admiterii in intregime a plângerii contravenționale și modificarea in parte a acesteia, in sensul inlocuirii sancțiunii aplicate.
În motivarea recursului recurentul critică legalitatea hotărârii pronunțate arătând că prin procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției cu . nr._, încheiat la data de 21.03.2012 de către Garda Naționala de Mediu-Comisariatul Județean C. a fost sancționați cu_ lei amenda contravenționala (cu posibilitatea de plata a sumei de_ lei in termen de 48 de ore de la comunicare), pentru fapta prevăzuta de art. 70, lit. a din OUG 195/2005.
Invoca așadar si inaintea instanței de recurs excepția lipsei calității de contravenient a Municipiului C.-N., reprezentat prin L. A.-"viceprimar cu atribuții delegate de primar", astfel cum este indicat in cuprinsul actului contestat in cauza, motivat in primul rând de faptul ca numitul L. A. avea calitatea de viceprimar, iar, potrivit Legii 215/2001, republicate, "unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de către primari".
. susține instanța de fond, potrivit art. 57 din aceeași lege "viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale." Din cuprinsul acestui text de lege reiese fara echivoc faptul ca viceprimarul, potrivit legii, poate sa ii inlocuiasca pe primar, in situația in care acesta ii delega atribuțiile sale.
Or, în speța nici nu se poate pune in discuție acest aspect, intrucat PV contestat in dosarul dedus judecații nu a fost semnat de către viceprimarul L. A., contrar celor reținute de către instanța de judecata, pentru a se putea pune problema daca avea sau nu aceasta competenta. Din motivarea instanței de fond am putea deduce ca aceasta nu a analizat conținutul procesului verbal, intrucat, in mod total eronat susține ca numitul L. A. "avea calitatea de viceprimar cu atribuții delegate, reprezentând M. C.-N., iar in aceasta calitate a semnat, fara obiectiuni, atât actele de control, cat si PV de sancționare a contravenției".
Ca o concluzie a celor mai sus menționate arată că M. Clui-N. nu este reprezentat de viceprimar. ci de primar, o afirmație contrara fiind nelegala.
In ceea ce privește însuși procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției arată ca acesta nelegal, intrucat nu indeplineste toate condițiile de forma, obligatorii, prevăzute de art. 16 din OUG nr. 2/2001, privind Regimul juridic al contravențiilor. Astfel, in conformitate cu prevederile articolului menționat, din cuprinsul procesului verbal lipsesc datele personale din actul de identitate si CNP-ul agentului constatator.
De asemenea, potrivit art. 19 din aceeași Ordonanța, "daca contravenientul nu este de fata, refuza sau nu poate sa semneze procesul verbal, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor. (...). In lipsa unui martor ,agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod."
Din textul de lege menționat reiese in mod evident faptul legiuitorul a inteles sa instituie o regula in existenta unui martor care sa semneze un proces-verbal de contravenție, in situația mai sus expusa, excepția fiind aceea a lipsei unui martor care sa poată semna procesul verbal respectiv. Or, data fiind locația la care se refera faptele din cuprinsul procesului verbal de contravenție, opinam ca este putin probabil sa nu fi existat un martor la fata locului, astfel incaț, si sub acest aspect, consideram ca procesul-verbal contestat in cauza este nelegal. Mai mult decât atât, procesul-verbal a fost încheiat la sediul Comisariatului Județean C. al Gărzii Naționale de Mediu, motiv în plus pentru care nu exista un martor semnatar al actului contestat, la sediul instituției fiind prezenți doar alți agenți constatatori, deși acest martor ar fi putut exista daca procesul-verbal se încheia la locul săvârșirii faptelor prevăzute in acesta, cum consideram ca ar fi fost legal.
Pe fondul cauzei învederează instanței de recurs faptul ca, atât constatarea cât și sancționarea dispuse de organul de control prin procesul verbal de contravenție menționat s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale speciale în materie și anume a prevederilor OUG 195/2005 privind protecția mediului.
Astfel, față de cele constatate de către agentul constatator și pentru a dovedi caracterul nelegal al sancțiunii contravenționale dispuse reiterează instanței de recurs următoarele aspecte de ordine legală, ce sunt incidente în speță:
Pe de o parte, învederează că serviciile de "curatire a luciului apei", precum si "ințretinere si amenajare a zonelor verzi " de pe raza Municipiului C.-N. au fost concesionate unor operatori economici, abilitați in acest sens, care îndeplinesc efectiv aceste servicii, in mod periodic.
Arată că în temeiul OUG nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziție publica, a contractelor de concesiune lucrări publice si a contractelor de concesiune de servicii, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 337/2006, modificata, intre M. C.-N. si . a fost încheiat Acordul-cadru de servicii-sector Est cu nr._/11.10.2011, având ca obiect "intretinere si amenajare a zonelor verzi de pe raza municipiului C.-N.", precum si Contractul de Servicii nr._/17.10.2011, subsecvent acordului cadru nr._/2011-Sector Est.
Printre serviciile ce fac obiectul contractului menționat, la poziția 5 din Tabelul serviciilor ce figurează la pct. 3 din contract, "obiectul si prețul contractului", se regăsește si acela al " curățirii luciurilor de apa (a lacurilor) si a malurilor Someșului, acest serviciu referindu-se la curățirea luciurilor de apa in apropierea malurilor."
Învederează că prin contractul menționat s-a concesionat activitatea de întreținere a spatiilor verzi si respectiv a luciurilor de apa din apropierea acestora.
Mai mult, un argument in plus in susținerile noastre sunt prevederile OUG nr. 195/2005, privind protecția mediului, aprobată prin Legea 265/2006 cu modificările ulterioare:
" Se supun legislației de mediu și a celei privind gestionarea deșeurilor atât autoritățile administrației publice locale cât și persoanele fizice sau juridice care desfășoară activități de gestionare a deșeurilor" .
De asemenea, potrivit prevederilor art. 90 lit. h din același act normativ, "autoritățile administrației publice locale "urmăresc respectarea legislației de protecție a mediului de către operatorii economici care prestează servicii publice de gospodărie comunală, intelegandu-se în mod evident in opinia noastră, că aceasta activitate este în sarcina operatorului (persoană fizică sau juridică) care desfășoară efectiv activitatea respectiva, in speța cea de curățare si intretinere a luciurilor de apa din M. C.-N..
În acest context legal obligația de curățire si intretinere a luciurilor de apa nu subzistă în sarcina instituției noastre, o opinie contrară depășind cadrul legal ce reglementează această activitate.
Prin urmare, lipsa acestei obligații echivalează cu lipsa faptei reținute de către agentul constatator, ca fiind contravenție săvârșită de instituția noastră.
Consideră totodată ca este neîntemeiata sancționarea sa in lipsa unui "faptas", intelegand pri acesta, persoana sau persoanele care efectiv au săvârșit faptele descrise in cuprinsul PV de constatare si sancționare in litigiu, prin sancționarea Municipiului C.-N. nerealizandu-se nici scopul pentru care acest gen de sancțiuni au fost instituite. Astfel, sancțiunea este o forma de dezaprobare, de pedepsire, aplicata pentru o fapta dăunătoare, având rolul de a-1 determina pe contravenient de a se abține de la săvârșirea unor fapte similare celei sancționate.
Pe de alta parte, in ceea ce privește administrarea Lacului I G. din mun. C.-N. si implicit obligația de curățire si intretinere a intregii Întinderi a luciului de apa a acestui lac, cu excepția malurilor, arătam faptul ca, potrivit HCL nr. 304/1996, aceasta este in sarcina Regiei Autonome a Domeniului Public a mun. C.-N.. Așadar, RADP, in calitatea sa de administrator, are obligația de a lua masurile ce se impun fata de cele consemnate in procesul verbal de contravenție contestat in speța.
De asemenea critica si reținerea instanței de fond potrivit căreia lucrările efectuate de către Compania de Apa S. SA au avut loc după prelevarea probelor de apa de către Garda de Mediu. Astfel, in cuprinsul anului 2011 (exista si fotografii in acest sens), Compania de Apa S. SA a executat o lucrare de blindare a tubulaturii de alimentare cu apa a Lacului 1 G., lucrare efectuata in termenul stabilit in acord cu Garda de Mediu-Comisariatul Județean C., astfel ca lacul nu mai este alimentat cu apa, motiv pentru care este practic imposibil sa se fi evacuat in lac "ape fecaloid-menajere", astfel cum se susține in descrierea faptelor din cuprinsul procesului-verbal in cauza. Asa fiind, considera ca nici împrejurările in care s-au produs faptele descrise de către agentul constatator nu sunt clare, lipsind si dovezile in acest sens.
De asemenea, în ceea ce privește curățirea si intretinerea porțiunii luciului de apa din apropierea malurilor lacului, aceasta este asigurata de către .. in mod periodic, motiv pentru care considera ca, constatările din cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu sunt fondate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
In mod corect instanța fondului constatând că domnul L. A. indeplinea atributii de viceprimar, la momentul încheierii procesului verbal de constatare a contravenție a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a recurentului.
Potrivit art. art. 57 din Legea 215/2001, Viceprimarul este subordonat primarului si înlocuitorul de drept al acestuia, care ii poate delega atribuțiile sale.
Imprejurarea că procesul verbal nu poarta semnătura reprezentantului Municipiului C. N. este reglemetată de art. 16 din OG 2/2001 alin (7) care prevede că:
(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aducă la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
La articolul 19 sunt prevătute situațiile în contravenientul nu semnează procesul verbal, după cum urmează:
(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor.
Luând în considerare și acest aspect, invocat de recurentă, Tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/2012 fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Cu privire la susținerea că recurenta nu poate fi raspunzătoare pentru fapta consemnata în procesul verbal, Tribunalul amintește că potrivit prevederilor art. 6 din OUG 195/2005, autoritățile administrației publice centrale si locale sunt obligate, în mod neechivoc, sa respecte normele de protecție a mediului.
(1) Protecția mediului constituie obligația și responsabilitatea autorităților administrației publice centrale și locale, precum si a tuturor persoanelor fizice și juridice.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din implementarea legislației comunitare din domeniul mediului și pentru programe de protecție a mediului și colaborează cu autoritățile publice centrale și teritoriale pentru protecția mediului în vederea realizării acestora.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin plângerea formulată, recurenta nu a dovedit inexactitatea datelor din procesul verbal, Sarcina probei revine contravenientului iar, acesta nu a adus nici o dovadă solidă și veridică în sprijinul contestării stării de fapt reținute în procesul verbal.
Procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrarie, conform unei practici constante.
In concluzie, Tribunalul reține că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale mai sus evocate, sens în care devin incidente prevederile art.312.raportat la art 304 pct. 9 C. pr. civilă, va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de M. C.-N. împotriva Sentinței civile nr. 1762//2013 pronunțată de Judecătoria C.-N. în dosarul nr._ pe care o menține în întregime.
Prezenta decizie este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Mai 2014.
Președinte, A. N. | Judecător, B. G. Z. | Judecător, V. B. |
Grefier, Ani-Letiția C. |
Red.A.N.
Tehn.V.A.M.
2 ex./20.06.2014
Jud. fond: E. E. P.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 962/2014.... | Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Sentința... → |
|---|
