Pretentii. Sentința nr. 4140/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4140/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3374/118/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 4140/CA
Ședința publică din data de 24 octombrie 2013
PREȘEDINTE – M. C.
GREFIER – V. I.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul C. D. A. – domiciliat în sat C., .. 12, județ C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, . cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în G., ., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat D. B. pentru reclamant, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.
Reclamantul prin apărător arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de propus în afara înscrisurilor depuse deja la dosar.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de procedură civilă, constată pertinentă și concludentă cauzei proba cu înscrisurile depuse la dosar și o încuviințează. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar și că proba a fost astfel administrată.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară cercetarea procesului încheiată.
Având în vedere dispozițiile art. 392 din Noul Cod de procedură civilă și poziția procesuală a reclamantului în sensul că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul prin apărător solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pîrîtei la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de poluare, fără cheltuieli de judecată.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii formulată de reclamantul C. D. A. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P. C..
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția de contencios administrativ si fiscal sub nr._ din data de reclamantul a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C., solicitând instanței de judecată: obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7085 lei, plătită cu titlu de taxă de poluare, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca taxa de poluare este nelegala fata de dispozitiile art. 930 din Tratatul UE și Constituția României. Scopul acestor dispozitii a fost de a se asigura libera circulatie a marfurilor intre statele membre, in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricaror forme de protectie ce ar putea rezulta din aplicarea unor impozite interne care discrimineaza produsele venite din alte state membre.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii,
S-a administrat de către reclamant proba cu înscrisurile:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
După cum arată chiar reclamantul în cererea de chemare în judecată, autovehiculul a fost înmatriculat în România, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 7085 lei cu titlul de taxă de poluare.
Problema de drept care se pune in cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamanta ar datora taxa pentru emisii poluante este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În raport de chiar motivarea prezentată în cererea introductivă de instanță se reține în situația de speță că autoturismul pentru care se solicită înmatricularea a mai fost înmatriculat în alt stat comunitar, fiind vorba despre un autoturism rulat, care urmează a se înmatricula în România.
Deși aplicarea dispozițiilor art. 4 al.2 din legea 9/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 potrivit OUG 1/2012, se observă că la data formulării cererii de înmatriculare, respectiv 24.01.2013, efectele suspensive edictate de prevederile legale menționate încetaseră.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule, se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
În speță, investirea instanței de judecata vizează lămurirea faptului dacă taxa de poluare instituită cu ocazia înmatriculării, a cărei plată este prevăzută cu titlu obligatoriu de actul normativ anterior menționat, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene – art. 90, paragraful 1, aspect ce urmează a fi analizat și din perspectiva prevederilor art.11 și 148 alin.2 din Constituția României, a Legii nr.157/2005, precum și a jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Potrivit art. 110 (fost 90) par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Astfel, în raport cu prevederea invocată de către reclamantă – art.110 (fost 90) TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurentă, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fată de produsele provenind din alte state membre.
CJCE a statuat că articolul trebuie interpretat în sens larg, astfel încât să se permită includerea tuturor procedurilor fiscale care ar aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate. Interdicția pe care o stabilește acest articol trebuie aplicată, prin urmare, de fiecare dată când o prelevare fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Este de reținut faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre să instituie un sistem general de impozite interne aplicate potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru ar impune o taxă autovehiculelor importate, articolul 110 TFUE va însemna că regimul fiscal în cauză nu trebuie să discrimineze aceste vehicule prin favorizarea, direct sau indirect, a vehiculelor produse în acel stat membru.
Din economia textelor redate mai sus, rezultă însă că taxa de înmatriculare se datorează atât pentru autoturismele noi, ca și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existenta unei diferențe de aplicare a acesteia.
Având în vedere cele analizate se apreciază că în speță, nu mai exista o discriminare dupa 1 ianuarie 2013, rezultată din faptul ca reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru este obligat a plăti taxa de poluare pentru prima înmatriculare, în condițiile în care, taxa de poluare pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România.
Față de aceste considerente, în raport și de textele normative reținute și cu natura taxei contestate, precum și cu disp.art.1 si 18 din Lg.nr.554/2004, se apreciază că acțiunea promovată de către reclamant este nefondată și pe cale de consecință se va dispune respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. A. – domiciliat în sat C., .. 12, județ C. și cu domiciliul procesual ales în C., . nr. 41, ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. – cu sediul în G., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.
PREȘEDINTE,
M. C. GREFIER,
V. I.
Red.jud.M.C./05.11.2013
Dact.gref.G.C./11.11.2013/4 ex.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 4238/2013. Tribunalul CONSTANŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1648/2013. Tribunalul... → |
|---|
