Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4327/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4327/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 7943/118/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 4327
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
GREFIER: E. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., M. A. C., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu sediul în C., . jud. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă avocat G. G., iar pentru pârât se prezintă avocat C. C., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual.
Totodată se constată că la dosarul cauzei prin serviciul registratură reclamanta a depus înscrisuri ce au fost comunicate pârâtului, după care;
Reprezentantul reclamantei depune la dovada achitării cauțiunii în cuantum de 7.000 lei conform chitanței nr._/1 din 11.11.2013 și a recipisei de consemnare nr._/1 din 11.11.2013.
Instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit îndatoririle în sensul depunerii cauțiunii stabilite de instanță la termenul anterior.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada plăților necontestate în raport și arată că a comunicat aceste înscrisuri pârâtului.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și cele pe care le depune la prezentul termen, respectiv corespondența purtată cu co-contractantul.
În temeiul disp. art. 255 cu ref. la art. 258 Noul cod de procedură civilă instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La interpelarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Față de dispozițiile art. 244 din Noul Cod de procedură civilă instanța declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra cererii.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și suspendarea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004, respectiv cazul bine justificat, prevenirea unei pagube iminente și existența unei contestații în condițiile art. 7.
Reprezentantul reclamantei arată cu privire la condiția cazului bine justificat că punctul de plecare îl reprezintă un proces în care hotărârea pronunțată ține loc de un contract de leasing imobiliar între reclamantă și Petrom, care a avut ca stadii procesuale fond, apel și recurs. Arată că fondul acelei cauze s-a soluționat în anul 2009, iar recursul la data de 15.12.2010. De asemenea reprezentantul reclamantei arată că neștiind momentul la care trebuia formulată declarația, în data de 7.01.2010 reclamanta a formulat adresă către pârâtul din prezenta cauză și că prin adresa din 11.01.2010 li s-a comunicat că au această obligație în termen de 30 de zile de la data investirii hotărârii judecătorești ca definitivă și irevocabilă. Învederează faptul că în 2013 pârâtul a comunicat societății reclamante că declarația trebuia formulată la momentul la care s-a pronunțat instanța de fond, deoarece atunci hotărârea a devenit executorie, și nu la momentul devenirii irevocabile. Reclamanta arată că a fost de bună credință și că și-au îndeplinit obligațiile astfel cum li s-a răspuns de către pârât.
Cu privire la valoarea imobilului, reprezentantul reclamantei arată că pârâtul consideră că se ia în considerație valoarea acestuia conform art. 263 alin. 6 Cod fiscal, respectiv valoarea din contabilitate, dar reevaluată la o perioadă de 3 ani. Mai arată că pârâtul în anul 2013 a comunicat reclamantei faptul că nefiind efectuată reevaluarea imobilului, impozitul pe construcție se plătește la 20% din valoare. În susținere reprezentantul reclamantei arată că în răspunsul la întâmpinare al pârâtei nu este indicat textul special, fiind indicat art. 253 alin. f, și în continuare se spune „conform prevederilor legale în vigoare”. În susținerea cererii, reprezentantul reclamantei arată că se pune în discuție raportul dintre textul special și textul general. De asemenea învederează faptul că la dosarul cauzei a fost depusă situația financiară a societății reclamante care, în cazul unei executări silite, va trebui să declare insolvența. În concluzie, solicită admiterea cererii de suspendare a actelor administrative contestate.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de suspendare și arată în susținere faptul că referitor la prevenirea unei pagube iminente, nu s-a dovedit existența unei astfel de situații, chiar dacă reclamanta se află într-o situație dificilă.
În ceea ce privește aparenta temeinicie a actului, reprezentantul pârâtului arată că a luat act de corespondența purtată între părți în anul prin care regretabil SPITVBL a stabilit data la care se va calcula impozitul ca fiind data la care hotărârea rămâne irevocabilă. Învederează că ceea ce nu s-a avut în vedere este faptul că părțile de comun acord au hotărât să pună în executare hotărârea instanței de fond chiar după pronunțare, astfel că a luat naștere contractul de leasing la momentul hotărârii de fond, părțile începând să își emită facturi între ele, chiar dacă ulterior au fost respinse și apelul și recursul, S. neavând cunoștință de aceste puneri în executare. De asemenea învederează că textul art. 253 alin. 7 spune clar „de la momentul nașterii contractului de leasing”.
Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii.
TRIBUNALUL,
Deliberand asupra cauzei de fata constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta-sectia contencios administrativ si fiscal sub nr._ reclamanta . in contradictoriu cu parata SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE SI TAXE CONSTANTA a solicitat suspendarea raportului de inspectie fiscala sub nr.S_/11.07.2013 si a deciziei de impunere nr.S56844/11.07.2013 .
In motivarea in fapt a cererii reclamanta a aratat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.14 alin.1 din Leg.554/2004.
In ceea ce privest eexistenta cazului bine justificat, acesta rezida in principal in constatarile actelor administrative fiscale, constatari care, chiar si la o cercetare sumara sunt in contradictie cu situatia de fapt si cu dispozitiile legale, Apreciaz aca in cauza exist ao indoial aputernice asupra prezumtiei de legalitate a actelor administrative a caror suspendare o solicita.
Mentioneaza ca prin sentinta civila nr.5206/. pronuntata de Tribunalul Constanta s-a dispus ca aceasta hotarare sa tina loc de contract de leasing imobiliar cu clauza irevocabila de vanzare-cumparare pentru un spatiu comercial. Apelurile formulate in cauza au fost respinse de Curtea de Apel Constanta iar recursul formulat a fost respins de catre ICCJ prin decizia nr.4385/15.12.2010.
Arata ca S.-VBL i-a comunicat ca devine platitor de impozit pentru spatiul comercial in 30 zile de la data investirii hotararii judecatoresti cu formula definitiva si irevocabila.
In ceea ce priveste paguba iminenta arata ca iminenta producerii prejudiciului este data de inceperea executarii deciziei de impunere fiscala care constituie titlu executoriu, fiind emisa somatia nr.B_/27.08.2013 pentru suma de 156.770 lei.
In dovedire a depus inscrisuri.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii. Arat aca avand in vedere dispart.249 alin.1 Cod fiscal, imobilula fost dobandit in baza sentintei civile nr.5206/1.09.2009, iar potrivit art.270 ind.8 C. in vigoare la momentul pronuntarii sentintei, hotatarile din materie comerciala sunt executorii, exercitarea caii de atac a apelului nu suspenda executarea.
Cu privire la existenta unui prejudiciu arata ca invocarea unui prejudiciu pur financiar nu reprezinta un motiv suficient si concludent in vederea suspendarii actului administrativ fiscal.
Analizand actele dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin raportul de inspectie fiscala nrS_/11.07.2013 s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii suplimentare de plata privind impozitul pe cladiri in cuantum de 125.662 lei si accesorii in valoare de 28.590 lei.
In vederea valorificarii raportului de inspectie s-a emis decizia de impunere nr.S_/11.07.2013.
Conform art.14 alin.1 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate”.
Prin „caz bine justificat”, Legea nr.554/2004 are în vedere, potrivit art.2 lit.t, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă” a fost definită, în art.2 lit.ș din același act normativ, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Pentru definirea celor două condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, legiuitorul a ținut seama și de principiile la care face referire Recomandarea nr.R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, s-a apreciat că suspendarea executării actului administrativ este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, care intervine la cererea părții interesate. Aceasta este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
În speță, se apreciază că nu este întrunită niciuna din condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior.
Astfel, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța constata că reclamanta nu a făcut dovada producerii unei astfel de pagube, așa cum este aceasta definită de art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004. Se apreciaza că aspectele invocate de reclamanta constând în aceea că prin executarea actului administrativ i se creează un prejudiciu material, fiindu-i afectată activitatea de comercializare a produselor sale, nu sunt de natură să ducă la suspendarea executării actului administrativ întrucât, în ipoteza în care se constată, în cadrul acțiunii de fond, că actul este nelegal, reclamanta are dreptul la repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea acestuia.
Faptul ca impotriva reclamantei s-a emis o somatie de plata nu reprezinta un motiv suficient pentru a se dispune in sensul suspendarii actului administrativ fiscal.
Referitor la condiția cazului bine justificat, instanța constata că motivele invocate de reclamanta, reprezintă motive care vizează fondul cauzei și nu pot fi analizate în cadrul unei cereri de suspendare, întrucât aplicarea dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actelor administrative fiscale a căror suspendare se solicită.
În raport de cele reținute anterior, având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, instanța urmează să respingă cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ., cu sediul în C., ., M. A. C., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul S. C., cu sediul în C., . jud. C., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare, la Tribunalul C..
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. C. E. D.
Tehnored.Jud. E.C../20.12.2013 / 4 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4326/2013.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1120/2013.... → |
|---|
