Anulare act administrativ. Sentința nr. 561/2014. Tribunalul CONSTANŢA

Comentarii

0

Sentința nr. 561/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 873/36/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 561

Ședința publică de la 20 februarie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: R. N. B.

GREFIER: C. G.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect anulare act administrativ fiscal, formulată de reclamanta M. P., cu domiciliul în mun.C., stre. Mușcatelor nr.24, jud.C., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEAN C. - C. DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU handicap C., cu sediul în mun.C., ., jud.C. și C. S. DE EVALUARE A PERSOANELOR ADULTE CU HANDICAP, cu sediul în mun.București, Calea Victoriei nr. 194, sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat T. D. C., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind pârâtele.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Noul Cod de procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța, în temeiul disp. art. VI din Legea nr. 2/2013, art. 90 ² alin.4 din Legea nr. 448/2006 și art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004, se declară competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Instanța pune în vedere reclamantei prin reprezentant convențional să facă precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, referitor la capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești.

Reprezentantul convențional al reclamantei având cuvântul învederează că înțelege să se judece cu ambii pârâți.

Având în vedere precizările făcute de reclamantă prin apărător, instanța în temeiul art. 57 al. 2 și 11 din Legea nr. 448/2006 invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești.

Totodată, pune în discuție excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile invocată de pârâți prin întâmpinare.

Reclamanta prin apărător solicită respingerea excepției inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Instanța deliberând asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, constată că reclamanta a formulat contestație administrativă conform art. 87 alin.5 din Legea nr.448/2006, adresând în acest sens contestația nr._/07.06.2013, sens în care, s-a emis Decizia nr. 9838/7 august 2013 contestată în prezenta cauză. Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta a îndeplinit rigorile prevăzute de legea contenciosului administrativ făcând dovada parcurgerii procedurii prealabile, motiv pentru care respinge excepția ca neîntemeiată.

Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale a celor două pârâte cu privire la capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești.

Apărătorul reclamantei având cuvântul, solicită respingerea acestei excepții, din punctul său de vedere acestea ar trebui obligate la plata drepturilor bănești cuvenite, ca urmare a unei situații juridice neconforme. Din vina pârâtelor, gradul de handicap nu este cel care ar fi trebuit să fie în mod corect, sens în care, acestea ar trebui obligate la plata drepturilor bănești. Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției invocată din oficiu de instanță. În situația în care instanța apreciază că excepția invocată urmează a fi admisă, înțelege să modifice cadrul procesual pasiv, urmând a se judeca cu entitatea competentă prev. de art. art. 57 al.2 și art. 11 din Legea nr. 448/2006.

Instanța, deliberând asupra excepției lipsei calității procesuale a celor două pârâte, în raport de art. 57 al.2 și art. 11 din Legea nr. 448/2006, care fac referire la organele abilitate să primească, respectiv, să rezolve cererea privind plata prestațiilor sociale a beneficiarilor Legii nr.448/2006, apreciază excepția întemeiată și o admite.

La interpelarea instanței, reprezentantul convențional al reclamantei arată că solicită obligarea pârâtei să emită certificat de încadrare în grad de handicap accentuat.

Totodată, revine și arată că înțelege să se judece pentru capătul nou de cerere urmând ca pe cale separată să promoveze o nouă acțiune cu privire la capătul de cerere privind acordarea drepturilor bănești.

Instanța ia act de precizările făcute de reclamantă prin apărător, la capătul I de cerere, în sensul obligării pârâtelor să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap - accentuat - permanent.

Apărătorul reclamantei având cuvântul în probatoriu, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar și un nou act medical, pe care îl depune la dosar, din care rezultă că brațul amputat, nu poate fi protezat.

Instanța încuviințează pentru reclamanta proba cu înscrisurile depuse la dosar și înscrisul depus la termenul de astăzi, respectiv, bilet de trimitere - internare.

În temeiul disp. art. 238 C.pr.civ. constată că cercetarea asupra procesului a avut loc la termenul de astăzi, conform disp. art. 392 C.pr.civ. deschide dezbaterile asupra fondului.

Reclamanta prin apărător având cuvântul, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii de încadrare în grad de handicap „accentuat” permanent. Învederează că în anul 1985, angajată fiind la IT Dobrogea, reclamanta a suferit un accident de muncă în urma căruia i-a fost amputat brațul stâng. În anul 1993 a fost pensionată pe caz de boală. Începând cu anul 1997 a fost încadrată în gradul doi de handicap, cu capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte. În anul 2008 membrii Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu handicap au ajuns la concluzia că handicapul reclamantei este ireversibil și au emis un certificat de încadrare în grad de handicap accentuat (gradul II) cu valabilitate permanentă. În anul 2013 reclamanta a solicitat la Casa Județeană de Pensii C., emiterea unui bilet de trimitere la tratament, prilej cu care i s-a solicitat un nou tip de certificat de handicap, motiv pentru care aceasta a solicitat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C., emiterea acestui nou tip de certificat de încadrare în grad de handicap. Cu această ocazie, reclamantei i s-a prezentat o listă cu examenele medicale pe care urma să le efectueze pentru eliberarea noului tip de certificat, sens în care a efectuat examen medical neurologic, chirurgie cardio-vasculară, oscilometrie, examen cardiologic, examen boli de nutriție, examen ortopedic și analize pentru bolnavii de diabet, întrucât în anul 2012 a fost diagnosticată cu diabet. În urma acestei evaluări, reclamantei i-a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap mediu, cu valabilitate permanentă. În baza acelorași dispoziții legale, în vigoare în anul 2007, aceeași comisie a înțeles să acorde în anul 2008, gradul de handicap accentuat pe o perioadă nedeterminată. Din actele medicale aflate la dosar, rezultă că starea de sănătate a reclamantei s-a deteriorat vizibil, iar bolile de care aceasta suferă, chiar dacă nu pot fi considerate un handicap în sine, însumate sporesc nivelul precar al sănătății reclamantei. Apreciază că o atare conduită prin care o instituție publică ar contesta valabilitatea constatărilor făcute de o comisie specializată, pretinzând că doar în anul 2013 s-a făcut o corectă analiză și evaluare a documentației aflată la dosarul comisiei teritoriale, încalcă principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Pentru considerentele expuse pe larg în acțiune, solicită admiterea prezentei cereri, anularea actului contestat și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie, prin care reclamantei să-i fie acordat gradul de handicap accentuat permanent, motivat de faptul că la emiterea actului contestat, nu s-a ținut seama de situația reală de sănătate, care cunoștea o degradare continuă și accentuată și nici de încadrările anterioare. Cu cheltuieli de judecată.

Instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel C.-Secția a II-a Civilă C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta M. P. în contradictoriu cu pârâtele C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. a solicitat instanței anularea deciziei nr. 9838/07.08.2013 prin care a fost respinsă contestația cu nr._/07.06.2013 formulată împotriva certificatului de încadrare în grad și tip de handicap nr. 1672/30.04.2013, anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 și emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrată în gradul de handicap „accentuat” permanent și acordarea drepturilor bănești cuvenite ca urmare a încadrării în gradul de handicap „accentuat” de care a fost privată începând cu momentul emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 și până la data emiterii unei noi decizii de încadrare în grad de handicap, cu cheltuieli de judecată.

Motivează în fapt cererea arătând că în luna februarie 1985 era angajată la IT Dobrogeana si a suferit un accident de muncă în urma căruia i-a fost amputat brațul stâng conform actelor medicale anexate; a continuat să lucreze în cadrul acestei societăți până în anul 1993 cand a fost pensionată pe caz de boală.

Conform documentelor medicale, cel putin începând cu anul 1997 a fost încadrată în gradul doi de handicap, cu capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte;începând cu certificatul de handicap nr. 1302/06.10.2000 se face referire la faptul că deficiența funcțională este accentuată, mentinută ulterior pe perioada 2000-2007, reclamanta participând anual la reevaluarea efectuată de organele abilitate.

Arată reclamanta că în anul_, prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6385/04.11.2008 s-a concluzionat că handicapul reclamantei este unul ireversibil si s-a emis un certificat de încadrare în gradul de handicap accentuat (gradul II) cu valabilitate permanentă. Această solutie a avut la bază împrejurarea că între timp starea de sănătate a reclamantei s-a depreciat vizibil întrucât aceasta suferă și de afecțiuni cardio-vasculare dar și alte afectiuni care adunate amplifică handicapul reprezentat de amputația brațului stâng.

În anul 2013 reclamanta a solicitat la Casa Județeană de Pensii C. emiterea unui bilet de trimitere la tratament prilej cu care i s-a solicitat un nou tip de certificat de handicap astfel că reclamanta a solicitat Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. emiterea acestui nou tip de certificat de încadrare în grad de handicap. Cu această ocazie reclamantei i s-a prezentat o listă cu examenele medicale pe care urma să le efectueze pentru eliberarea noului tip de certificat, sens în care aceasta a efectuat examen medical neurologic, chirurgie cardio-vasculară, oscilometrie, examen cardiologic, examen boli de nutriție, examen ortopedic și analize pentru bolnavii de diabet, întrucât în anul 2012 a fost diagnosticată cu diabet.

Mentionează reclamanta că a fost emis de Comisie certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 prin care a fost încadrată în gradul de handicap mediu, cu valabilitate permanentă. Reclamanta a contestat acest act în termenul legal de 30 de zile, fiind emisă decizia nr. 9838/07.08.2013 prin care a fost respinsă contestația.

Arată reclamanta că în baza acelorași dispozitii legale, în vigoare din anul 2007, aceeși comisie a înteles să acorde în anul 2008 gradul de handicap „accentuat” pe o perioadă nedeterminată. Cel puțin începând cu certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 7486/14.11.2005, pe aceste înscrisuri sunt trecute și codurile afectiunilor de care suferă reclamanta, respectiv S48, S58 și S 68, afectiuni mentinute în perioada 2005-2008 insă cu toate acestea în certificatul din 2013 comisia se referă doar la codul S42. Se arată astfel că în cauză se impune a se analiza dacă din actele medicale depuse rezultă împrejurarea că unele dintre aceste afectiuni au dispărut sau în ce măsură situația ireversibilă a amputației brațului stâng a putut fi reparată de trecerea anilor.

Reclamanta susține contrariul, arătând că starea sa de sănătate s-a deteriorat vizibil, din actele medicale reieșind că reclamanta suferă și de angină pectorală de efort, diabet zaharat tip II, arteriopatie membru inferior, neuropatie diabetică, coxartroză primitivă bilaterală, insuficiență circulatorie vertebro bazicală dar si alte afectiuni care sporesc nivelul precar al sănătății reclamantei.

În dovedirea stării sale reale de sănătate, reclamanta a solicitat Casei Teritoriale de pensii C. prin intermediul Cabinetului de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă nr. 2 o evaluare asupra capacității de muncă fiind emisă în acest sens decizia nr. 1999/08.10.2013, in care medicul expert retine 7 afecțiuni de care suferă reclamanta, printre acestea regăsindu-se si afecțiunea ce poartă codul S48, stabilind totodată că există o deficiență funcțională accentuată și capacitatea de muncă este pierdută în totalitate iar persoana in discutie trebuie încadrată în gradul II de invaliditate.

Mentionează reclamanta că din acest ultim înscris rezultă o evidentă contradictie între susținerile a două instituții publice; nu se poate aprecia nicicum împrejurarea că atât concluziile tuturor certificatelor de încadrare în grad de handicap din perioada 1997-2007 și mai ales cel din 2008 cat si înscrisul provenit din partea Casei Teritoriale de Pensii C. ar putea fi rezultatul unei evaluări greșite a acelor comisii, așa cum în mod nejustificat ar putea susține pârâtele.

Susține reclamanta că o conduită prin care o instituție publică ar contesta valabilitatea constatărilor făcute de o comisie specializată și implicit legalitatea actelor administrative emise în baza acelor constatări încalcă principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în speță art. 41 privind dreptul la o bună administrație.

Astfel, în cauză nu se poate reține coerența, solicitudinea si chiar obiectivitatea pârâtelor atâta timp cât inițial, în baza acelorași dispozitii legale, au acordat gradul de handicap „accentuat”permanent dar si faptul că o altă institutie publică, evaluând același pacient si analizând aceleași documente medicale, apreciază că deficiența funcțională este accentuată și pacientul trebuie încadrat în gradul II de invaliditate.

Se mai arată că înseși dispozițiile legale invocate de pârâte, respectiv ordinul MMFES nr. 762/2007 contrazic încadrarea în gradul de handicap, astfel cum aceasta a fost făcută de pârâte. Astfel, la gradul „mediu” se încadrează persoanele cu amputație a membrului toracic -antebraț-braț-, de la diferite nivele, dar acest handicap trebuie raportat la vârsta, cauza și cu gestualitatea și deservirea necesară. Ca atare, sustine reclamanta în continuare, aceste criterii impun nu numai o analiză a handicapului în sine, ci o privire de ansamblu asupra pacientului, care în speța de față impune un alt grad de invaliditate.

Cum la gradul „accentuat” sunt încadrate persoanele care au amputat un membru toracic cu reducerea prehensiunii contralaterale, ar fi fost necesar ca membrii comisiei să analizeze în ce măsură după 28 de ani în care s-a folosit doar celălalt braț, respectiv cel drept, această împrejurare a adus atingere și membrului sănătos și astfel să se fi redus posibilitatea de apucare/prehensiunea și a mâinii drepte. De asemenea, se mai arată în actul normativ citat împrejurarea că la evaluarea deficienței funcționale se va avea în vedere cauza care a condus la indicația de amputație (strivirea de un utilaj greu în speță), nivelul amputației la membrul afectat dar si starea bontului care, în cauza de față reiese că este un bont vicios cu cicatrici cheloide retractile și este neprotezat.

În drept, invocă prevederile legii nr. 554/2004, C.pr.civ., legea nr. 448/2006, Ordinul comun al ministrului MMFES și al ministrului MSP nr. 762/1.992 din 31 august 2007, HG nr. 430/2008.

Pârâta C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C. și excepția inadmisibilității actiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din legea nr. 554/2004. A solicitat respingerea acțiunii arătând că încadrarea în grad de handicap se face în conformitate cu criteriile medico-sociale aprobate prin ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP din 2007, pe baza actelor medicale pe care le prezintă solicitantul. Încadrarea în grad de handicap în anul 2013 s-a făcut în deplină concordanță cu documentația medicală ce a fost pusă la dispoziția reclamantei si cu respectarea criteriilor sus-menționate.

Arată astfel pârâta că din cazuistica rezultată din documentele medicale depuse la dosar rezultă că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute în criteriile medico-psihosociale, în baza următoarelor considerente:

-din scrisoarea medicală nr. 920/06.03.2013 reiese că reclamanta este diagnosticată cu amputație treimea superioară braț stâng;

-ancheta socială nr._/04.03.2013 întocmită de Primăria Municipiului C. relevă faptul că autonomia persoanei este partial afectată, având capacitatea de autoîngrijire și deplasare păstrate. Conform HG nr. 268/2007, evaluarea persoanelor adulte cu handicap este un proces complex lung și continuu prin care sunt estimate și recunoscute particularitățile de dezvoltare, integrare și incluziune socială a acestora. Procesul presupune colectarea de informații cât mai complete si interpretarea acestora în scopul orientării asupra deciziei si intervenției, stabilindu-se astfel măsura în care afecțiunea medicală generatoare de handicap, respectiv deficienta funcțională cauzată de boală afectează viata personală (autonomia în plan personal-capacitatea de autoservire si îngrijire) si integrarea socială a persoanei (autonomia în plan social-comunicare, orientare, mobilizare).

Totodată, arată că raportul de expertiză medico-legală solicitat în cauză nu poate avea valoare probatorie în evaluarea gradului de handicap întrucât criteriile utilizate în expertizele medico-legale diferă radical de criteriile medicopsihosociale din legislația specială pentru protecția persoanelor cu handicap.

În drept, au fost invocate dispozitiile art. 205-208 C.pr.civ., legii nr. 554/2004, legii nr. 136/2012, ordinul comun nr. 762 al MMFES și 1992 al MSP din 2007.

Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, arătând că în cauză a urmat procedura prealabilă, formulând contestație împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap, înregistrată sub nr._/07.06.2013.

Arată totodată că în motivarea solutiei de respingere a cererii d echemare în judecată pârâta C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu handicap face referiri doar la textele de lege incidente cauzei, respectiv Ordinul comun al MMFES și MSP nr._ . Astfel, paprat nu a explicat de ce in anul 2008 în baza acelorasi dispozitii legale reclamanta a fost incadrată în gradul de handicap accentuat-permanent pentru ca ulterior, la 5 ani distanță, la momentul la care s-a solicitat nu emiterea unui nou certificat de încadrare în handicap ci preschimbarea celui din 2008 să schimbe încadrarea, în conditiile în care, așa cum rezultă din documentele depuse la dosarul cauzei, cel putin din anul 1997 reclamanta era incadrată în gradul II de handicap (asimilat celui accentuat). Apare imposibil ca din anul 1985 când a avut loc accidentul de muncă să se acordat acest grad de handicap în vederea adaptării la unimanualitate, pentru ca după 28 de ani să se treacă la un grad de handicap mediu.

Arată reclamanta că nu s-a oferit nici un răspuns sustinerii sale conform căreia această perioadă de 28 de ani de unimanualitate nu ar fi putut conduce si la o reducere a prehensiunii contralaterale, deci o afectare directă a bratului sănătos care în toată această perioadă de 28 de ani a tinut si locul brațului lipsă si care este un criteriu ce conduce la încadrarea în tipul de handicap accentuat.

Sustinerile din întâmpinare în sensul că în raport de ancheta socială nr._/04.03.2013 întocmit de Primăria Municipiului Constanta relevă faptul că autonomia persoanei este partial afectată, având capacitatea de autoîngrijire și deplasare păstrate sunt incomplete si interpretate subiectiv, intrucat în acelasi document se arată că reclamanta M. P. necesită ajutor atât la igiena corporală, îmbrăcat/dezbrăcat, prepararea si servirea hranei, fiind incapabilă să realizeze activitățiler gospodăresti.

Prin sentința civilă nt. 380CA/05.12.2013 Curtea de Apel C. a admis excepția necompetentei sale teritoriale si a declinat competența de solutionare a cauzei în favoarea tribunalului C.-Secția C. Administrativ și Fiscal, unde cauza a fost înregistrată la data de 04.02.2014, sub același număr.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar: certificat de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013, nr. 4419/10.10.1997, 4419/05.10.1998, nr. 4419/04.10.1999, nr. 1302/06.10.2000, nr. 8953/08.10.2001, nr._/08.10.2002, nr. 9528/02.10.2003, nr. 8270/06.10.2004, nr. 6842/12.10.2005, nr. 7486/14.11.2005, nr. 7051/07.11.2006, nr. 6429/01.11.2007, nr. 6385/04.11.2008, program individual de reabilitare si integrare socială nr. 1672/30.04.2013, nr. 6385/04.11.2008, decizia nr. 9838/07.08.2013, act de identitate, bilet de trimitere internare nr. 1341/13.05.2013, adresă nr. A2125/FO1126/29.03.2005 emisă de Casa națională de Pensii si alte Drepturi de asigurări Sociale, program recuperator nr. 2683/03.10.2012, bilet de iesire din spital, scrisori medicale, decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1999/08.10.2013, bilet trimitere internare nr. 582/11.02.2014 (reclamantă) și documentația aferentă actelor contestate (pârâte).

În ședința publică din 20.02.2014 instanta a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, pentru motivele menționate în cuprinsul încheierii de ședință.

La același termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor în cererea având ca obiect obligarea acestorala acordarea drepturilor bănești.

Deliberând cu prioritate asupra acestei excepții, în acord cu dispozițiile art. 248 alin.1 NCPC, instanța reține următoarele:

Potrivit art. 57 alin. 1 și 2 din legea nr. 448/2006 „(1)Dreptul la asistență socială sub formă de prestații sociale se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, pe baza actelor doveditoare, în condițiile prevăzute de lege.

(2)Cererea pentru plata prestațiilor sociale se înregistrează la autoritatea administrației publice locale competente în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.”

În conformitate cu dispozițiile art. 58 alin.11 din aceeași lege „Plata drepturilor prevăzute la alin. (1)-(5) se realizează prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului București.”

Lipsa calității procesuale pasive este o excepție de fond, dirimantă, ce poate fi invocată în tot cursul procesului civil, iar admiterea ei are drept urmare respingerea acțiunii promovata împotriva unei persoane lipsita de această calitate.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în cadrul procesului civil, respectiv îndreptățirea persoanei de a reclama în justiție, cât și obligația unei persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa.

Calitatea procesuala pasiva presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.

Cum în cauză reiese, din analiza prevederilor legale pre-citate, că pârâtele nu au atribuții legate de acordarea drepturilor bănești solicitate de de reclamantă, cu titlu de prestații sociale, instanța apreciază excepția invocată întemeiată, astfel că o va admite.

Pe cale de consecință, va respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la acordarea drepturilor bănești ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Urmare a unui accident de muncă survenit în anul 1985, reclamantei M. P. i-a fost amputat brațul stâng 1/3 superior.

Prin certificatele de încadrare în grad de handicap nr. 4419/10.10.1997, 4419/05.10.1998 și nr. 4419/04.10.1999 (filele 15-17) reclamanta a fost încadrată în gradul II de handicap, reținându-se totodată capacitatea de muncă pierdută în cea mai mare parte.

Prin certificatele de încadrare în grad de handicap nr. 1302/06.10.2000, nr. 8953/08.10.2001, nr._/08.10.2002, nr. 9528/02.10.2003, nr. 8270/06.10.2004, nr. 7486/14.11.2005, nr. 7051/07.11.2006, nr. 6429/01.11.2007 (filele 18-26) reclamanta a fost încadrată în gradul II de handicap-deficiență funcțională acccentuată-handicap accentuat, fiecare certificat eliberat având valabilitatea 12 luni.

La data de 04.11.2008 a fost emis reclamantei certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6385 prin care reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat-permanent.

În anul 2013 reclamanta M. P. a solicitat pârâtei C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. eliberarea noului tip de formular pentru certificatul de încadrare în grad de handicap. Ca urmare a acestei solicitări, reclamanta a fost supusă unui nou proces de evaluare a stării medicale, prilej cu care a efectuat o . examinări medicale.

La data de 30.04.2013 a fost emis astfel certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1672 (fila 11), prin care reclamanta a fost încadrată la „deficiență funcțională medie”, cu valabilitate permanent.

Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestație administrativă, care prin decizia nr. 9838/07.08.2013 (fila 13) a fost respinsă, cu motivarea că în cauză au fost respectate criteriile medico-psihosociale aprobate prin ordinul ministrului MMFES și al ministrului MSP nr. 762/1.992/2007 cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește legalitatea acestei decizii, respectiv a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013, instanța reține următoarele:

Din analiza certificatelor de încadrare în grad de handicap depuse la dosar, reiese că în perioada 1997-2008 reclamanta a fost încadrată, ca urmare a unei evaluări anuale, în gradul de handicap accentuat-handicap de gradul II.

Penultimul certificat de handicap emis pe numele reclamantei, și anume cel cu nr. 6385/04.11.2008 (fila 27) a avut la bază evaluarea stării de sănătate a reclamantei în conformitate cu dispozițiile ordinului ministrului MMFES și al ministrului MSP nr. 762/1.992/2007.

Astfel, potrivit dispozițiilor acestui ordin din subcapitolul III. EVALUARE G. DE HANDICAP ÎN AFECTAREA FUNCȚIILOR MOTORII (A STATICII ȘI MOBILITĂȚII - LOCOMOȚIEI SAU/ȘI GESTUALITĂȚII), aceasta are în vedere „1.Amputații”, care se referă la (…)”b)Amputații de membru superior sau inferior, unilateral sau bilateral (protezabile, protezabile ineficient, greu protezabile, neprotezabile), indiferent de vârstă și statut.”

În acest caz, parametrii funcționali sunt: examen ortopedic, examen radiologic: bont, articulația suprajacentă, contralateral, coloană vertebrală, în funcție de localizare, pentru evaluarea consecințelor handicapului locomotor, testarea bontului, testarea funcționalității protezei și a membrului/membrelor, indici oscilometrici, testări biometrice particularizate structurii afectate, testarea mobilității articulare, testări musculare și testarea mobilității coloanei vertebrale.

Parametrii pentru încadrarea în deficiență medie -handicap mediu, sunt: (…) amputația membrului toracic: antebraț-braț, de la diferite nivele, în raport de vârstă, cauză și cu gestualitatea și deservirea necesară.

(„NB. Pentru perioade limitate, în vederea adaptării la unimanualitate, transfer gestualitate - handicap accentuat.”)

Parametrii pentru încadrarea în deficiență accentuată -handicap accentuat, sunt: „amputația membrului toracic unilaterală cu reducerea prehensiunii contralateral”.

Se constată astfel că în anul 2008, ca urmare a analizării dispozițiilor legale redate mai sus și prin prisma actelor medicale prezentate de reclamantă, pârâta C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. a apreciat că reclamanta M. P. se încadrează la gradul de handicap „accentuat”-permanent. S-a apreciat astfel, implicit, incidența parametrului „amputația membrului toracic unilaterală cu reducerea prehensiunii contralateral”.

Aceleași dispoziții legale relative la tipul de handicap reprezentat de amputația unui membru toracic, în speță cele ale ordinului ministrului MMFES și al ministrului MSP nr. 762/1.992/2007 erau în vigoare și la momentul reevaluării reclamantei survenite în anul 2013.

Prin urmare, reîncadrarea reclamantei, la un interval de timp de 5 ani, într-o formă de handicap mai ușoară, în speță „mediu”- prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013- nu putea fi, din punct de vedere al logicii generale, decât rezultatul unui proces de evaluare care să ilustreze o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantei. Cu alte cuvinte, examenele medicale solicitate acesteia trebuiau să releve faptul că în prezent, amputația membrului toracic suferită de aceasta nu mai este asociată cu reducerea prehensiunii contralaterale, ci vârsta, gestualitatea și capacitatea de deservire necesară ale reclamantei dovedeau o îmbunătățire a stării sale de sănătate, aptă a determina reîncadrarea părții în gradul de handicap mediu.

Or, în cauză, actele medicale depuse de reclamantă în dosarul cauzei și analizate și de pârâte ilustrează fără dubiu că, cel puțin în perioada 2008-2013, starea de sănătate a acesteia s-a depreciat vizibil.

Astfel, în prezent reclamanta prezintă lipsă prin amputație a membrului toracici stâng din 1/3 proximală braț și prezintă bont vicios cu cicatrici cheloide retractile, neprotezat (și neprotezabil, conform biletului de trimitere internare nr. 582/11.02.2014), PSH stâng (umăr dureros cronic), HTA st. II, boală mitrală cu predominenta stenozei, angor pectoris cu modificări E.K.G. (FILA 31), suferă de PSH dr. și artroză acromioclaviculară dreapta de suprasolicitare (fila 30), periartrită scapulo-humerală bilaterală, coxartroză primitivă bilaterală, diabet zaharat tip II (filele 33 și 39), angină pectorală de efort, insuficiență circulatorie vertebro-bazicală (fila 35), ateromatoză aortică, DLP, hiperuricemie (fila 38).

Totodată, din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 1999/08.10.2013 (fila 40) reiese că reclamanta a pierdut în totalitatea capacitatea de muncă.

Potrivit raportului de evaluare complexă nr. D28963/22.04.2013, reclamanta are capacitatea de autoservire și autoîngrijire păstrată însă în unele activități de viață cotidiană are nevoie de ajutor (filele 57-58). Din ancheta socială efectuată în cauză (filele 63-71) rezultă că reclamanta necesită îngrijire/ajutor parțial în activitățile zilnice legate de igiena corporală, prezintă dependență parțială de altă persoană pentru îmbrăcat/dezbrăcat, depinde de alte persoane pentru preperarea si servirea hranei, este incapabilă total să realizeze activitățile gospodărești, necesită ajutor la cumpărături.

Analiza coroborată a înscrisurilor medicale depuse la dosar relevă astfel faptul că cel puțin în raport cu situația medicală a reclamantei existentă în anul 2008, al penultimei evaluări, starea actuală de sănătate a acesteia nu s-a îmbunătățit.

Prin urmare, neexistând în dosarul medical al reclamantei nici un indiciu care să ateste o modificare a stării de sănătate acesteia în sensul reținerii unor alți parametri decât cei avuți în vedere la data emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 6385/04.11.2008 și în condițiile menținerii acelorași criterii medico-psihosociale, instanța apreciază că reîncadrarea reclamantei în gradul de handicap „mediu” realizată prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 este nelegală.

Pe de altă parte, aspectele învederate conduc la concluzia evidentă că decizia nr. 9838/07.08.2013 emisă de C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap prin care s-a respins contestația administrativă, nu este motivată.

Potrivit art. 31 din Constituție „1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.”

Motivarea actului administrativ constituie o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești și totodată, un principiu al procedurii de emitere a actelor administrative. Amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului adoptat iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, jurisprudența comunitară echivalând o motivare insuficientă sau greșită cu lipsa motivării.

Astfel a reținut și CJCE în hotărârea pronunțată la 26 martie 1987 în cauza C. Europeană contra Consiliului CE, statuând că „actele comunitare trebuie să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării lor, astfel încât Curtea să-și poată exercita controlul și astfel încât statele membre și persoanele interesate să poată cunoaște condițiile în care instituțiile comunitare aplică dispozițiile tratatului”. S-a remarcat totodată că „în cadrul sistemului de competențe al comunității, alegerea temeiului juridic al unui act nu poată să depindă exclusiv de convingerea unei instituții în ce privește scopul urmărit, ci trebuie să se întemeieze pe factori obiectivi, care să poată fi supuși controlului judiciar”.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-o decizie de speță (decizia nr. 482 din 26 ianuarie 2007) că „motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate”.

Pentru ca instanța de contencios administrativ să se poată pronunța asupra legalității actului administrativ dedus judecății, ea trebuie să cunoască rațiunile de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sau adoptării acestuia

Or, în speța de față, se constată că decizia contestată nu este motivată în fapt, lipsind temeiurile care au determinat reîncadrarea reclamantei într-un grad de handicap mai ușor. Astfel, mențiunea că au fost respectate criteriile medico-psihosociale aprobate prin ordinul ministrului MMFES și al ministrului MSP nr. 762/1.992/2007 cu modificările și completările ulterioare nu suplinește motivarea concretă a deciziei, în condițiile în care revenea comisiei obligația de a explica, în contextul stării actuale de sănătate a reclamantei, reținerea altor parametri, în condițiile în care amputația unui braț este o afectiune ireversibilă iar decizia de reîncadrare era contrară concluziilor constante -timp de 16 ani- ale aceleiași comisii. În cauză se impunea totodată analiza influenței afecțiunilor medicale ale reclamantei cumulate cu perioada îndelungată ce a trecut de la amputație (survenită în anul 1985) asupra capacității de prehensiune contralaterală, aspect esențial în vederea unei încadrări corecte a reclamantei în grad de handicap.

Procedând în această manieră, instituția pârâtă aduce atingere și principiului certitudinii (siguranței) juridice, principiul fundamental al oricărui sistem juridic, recunoscut de CJUE ca principiu general de drept comunitar.

Potrivit acestui principiu, aplicarea legii la o situație specifică trebuie să fie previzibilă, statuând astfel asupra obligației ce revine autorităților publice de a asigura ca legea să fie ușor de stabilit de către aceia cărora li se aplică și ca aceștia sa poată, nu fără temei, sa prevadă existența ei, ca și modul în care ea va fi aplicată si interpretată.

Principiul că o măsură nu poate fi modificată odată ce ea a fost adoptată de autoritățile competente constituie -a aratat Curtea de Justitie a Uniunii Europene- un factor esențial care contribuie la certitudinea juridică și la stabilitatea situațiilor juridice în ordinea juridică comunitară, atât pentru instituțiile comunitare, cât si pentru persoanele a căror situație juridică și de fapt este afectată printr-o decizie adoptată de aceste instituții.

În acest context, instanța reține și faptul că reevaluarea reclamantei s-a realizat contrar mențiunilor certificatului nr. 6385/04.11.2008, care avea o valabilitate permanentă, fiind așadar nerevizuibil, respectiv fără ca măsura de reîncadrare să fie justificată în contextul medical prezentat de aceasta.

Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea formulată, cu consecința anulării deciziei nr. 9838/07.08.2013 emisă de C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, respectiv anulării certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 emis de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C..

Totodată, instanța va obliga pârâta C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. să emită pe numele reclamantei certificat de încadrare în grad de handicap „accentuat”-permanent.

În baza art. 453 alin.1 NCPC, instanța va obliga pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat, conform chitanței anexate).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor în cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la acordarea drepturilor bănești.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. P., cu domiciliul în mun.C., stre. Mușcatelor nr.24, jud.C.,în contradictoriu cu pârâtele C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cu sediul în mun.București, Calea Victoriei nr. 194, sector 1 și C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. cu sediul în mun.C., ., jud.C..

Dispune anularea deciziei nr. 9838/07.08.2013 emisă de C. S. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.

Dispune anularea certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1672/30.04.2013 emis de C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C..

Obligă pârâta C. de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean C. să emită pe numele reclamantei certificat de încadrare în grad de handicap „accentuat”-permanent.

Respinge cererea având ca obiect obligarea pârâtelor la acordarea drepturilor bănești ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 30 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul C..

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R. N. BACUCARMEN G.

Red.jud.RNB/05.03.2014

← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1316/2014....		Pretentii. Sentința nr. 28/2014. Tribunalul CONSTANŢA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță