Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1316/2014. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1316/2014 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 6526/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă Nr. 1316
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J. N.
GREFIER A. N.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal având ca obiect suspendare executare act administrativ, formulată de reclamanții . sediul în E. Nord, .. 1, județ C. și P. D., cu domiciliul în E. Nord, .. 1, județ C., în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL ȘI C. L. E., ambii cu sediul în E., ., județ C..
Dezbaterile asupra excepției inadmisibilității, asupra excepției lipsei de interes, asupra fondului cauzei și asupra cererii de suspendare executare act administrativ
au avut loc în ședința publică din 15.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din cuprinsul prezentei hotărâri, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.04.2014 când s-au hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
1.Obiectul și părțile litigiului.
1.1. Prin cererea introductivă de instanță - înregistrată pe rolul Tribunalului C. - Secția contencios administrativ și fiscal, sub nr._, reclamanții . P. D. a chemat în judecată Orașul și C. L. E., . și ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună:
- obligarea pârâtelor să nominalizeze și să depună HCL-urile și contractele de vânzare-cumpărare prin care, în mod abuziv, autoritatea a transferat proprietatea terenului intravilan în s-220 mp, având CF_;
- nulitatea absolută a actelor administrative și a celor două contracte de vânzare-cumpărare;
- suspendarea efectelor juridice a HCL-urilor și a celor două contracte de vânzare cumpărare;
- obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului, începând cu data introducerii acțiunii și până la data evacuării voluntare sau silite a terenului reprezentând Platformă ce aparține .>
În fapt, în motivarea cererii se arată, în esență, următoarele:
. dobândit – în 2003, prin cumpărare de la ONT Carpați, mai multe imobile: atelier, garaje, birouri și platforma parcare auto betonată, toate în s - 2760 mp, amplasate pe terenul proprietatea Orașului E..
Terenul a devenit litigios, „fiind revendicat legal”, dar cu toate acestea a fost înstrăinat de C. L. E. către proprii angajați, în scop de speculă imobiliară, iar ulterior societățile pârâte, „ în mod ocult și mafiot” au întocmit contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP B. C. sub nr 161/16.05.2011.
1.2. Pârâtele și-au exprimat poziția procesuală prin întâmpinările înaintate la dosarul cauzei: (f.53-59- întâmpinare ..75-80- întâmpinare .; F.106-112- întâmpinare Orașul și C. L. E.).
Au fost formulate apărări procesuale – pe cale de excepție (necompetența materială și teritorială, inadmisibilitate, lipsă interes) și apărări de fond.
1.3. Pe parcursul cercetării judecătorești, reclamanții au precizat acțiunea, prin indicarea actelor administrative a căror anulare/suspendare o solicită, respectiv: HCL E. nr. 316/2006 și nr.35/2007.
2. Măsurile dispuse pe parcursul cercetării judecătorești.
La termenul de judecată din 7.01.2014, a pus în discuția contradictorie a părților excepția de necompetență în soluționarea cererii având ca obiect anulare/suspendare contracte de vânzare cumpărare și disjungerea de cererea având ca obiect anulare/suspendare executare HCL E. nr.316/2006 și nr.35/2007.
La același termen de judecată, a fost respinsă cererea de introducere în cauză în calitate de pârâtă a OCPI C., urmare a constatării decăderii din dreptul de modificare a acțiunii.
Prin încheierea din 14.01.2014, s-a admis excepția necompetenței funcționale a completului specializat contencios administrativ în soluționarea cererilor ce vizau anularea/suspendarea contractelor de vânzare-cumpărare, care au fost disjunse și înaintate spre competentă soluționare Secției I-a Civilă a Tribunalului C..
Cum instanța de contencios administrativ a rămas investită exclusiv cu controlul de legalitate al actelor administrative contestate, la termenul de judecată din 18.03.2014 (încheiere, f.232), a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a . și ., judecata fiind continuată cu pârâți - C. L. E. și Orașul E. prin Primar.
3. Tribunalul,
din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reține următoarele:
3.1. Premisele declanșării conflictului judiciar.
Prin HCL E. nr.316/8.08.2006 s-a aprobat vânzarea la licitație publică a terenului în s-1213,71 mp – loturile 940,941 parțiale - parcelare Eforia Spitalelor Civile, aferent fostului activ – Vila 14.
În baza HCL nr.316/8.08.2006, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.321/23.05.2007 la BNP Borună Chirața și Asociații (f.69-72), prin care proprietatea terenului în s-1213,71 mp – loturile 940,941 parțiale - parcelare Eforia Spitalelor Civile, aferent fostului activ – Vila 14a fost transmisă către ..
. transmite proprietatea terenului în s- 1934 mp (dobândit prin contractul 321/2007 și a celui dobândit în baza contractului autentificat sub nr.997/8.06.2007) către . ( contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr161/6.05.2011 la BNP B. C. f.60-65).
Prin HCL E. nr.35/2007 a fost atestată apartenența la domeniul privat al Orașului a imobilelor terenuri - individualizate în anexă. HCL nr.35/2007 actualizează HCL nr.117/2003 și prevede ca operațiunea de inventariere să fie continuată de Comisia – stabilită prin Dispoziția Primarului, urmând ca domeniul privat al UAT să fie actualizat periodic prin HCL.
. administratorul societății - P. D., prevalându-se de factura fiscală nr._/1.09.2003 ( conform căreia ONT Carpați SA a vândut către . 3 boxe garaj si platforma betonată ce le deservea) a declanșat mai multe proceduri administrative și judiciare în scopul de a dobândi proprietatea terenului în s- 2176 mp, amplasat pe ..1- intersecție cu . prin următoarele vecinătăți: E .- .- alee acces, S- .>
Cum parte din terenul menționat a făcut obiectul unor acte translative de proprietate încheiate între Orașul E. prin Primar – pe care reclamanții le consideră „ilegale și abuzive”, a fost investită instanța de contencios administrativ cu soluționarea prezentei acțiuni.
3.2. Normele juridice incidente. Soluția instanței.
Se va menționa, cu titlu prealabil, că în limitele cadrului procesual determinat prin prisma obiectului cererii – astfel cum a fost precizat, instanța de contencios administrativ nu are a se pronunța cu privire la litigiul petitoriu, urmând a soluționa conflictul judiciar prin prisma susținerilor părților litigante, cu raportare la disp.art.1, 7 8 și 18 din Legea nr.554/2004.
Prin art.1 alin.1 din lege se dispune:
„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Art.7 alin.1 prevede că: ” Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.
Art. 8 din Lege - cu denumirea marginală „ Obiectul acțiunii judiciare” sintetizează informațiile ce se regăsesc în art.1 și constituie premisa pentru art.18, care reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ.
Potrivit alin.1 al art.8 :„ Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale (…)”.
a) Cu referire la excepțiile procesuale formulate de pârâți.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin prisma disp.art.7 din Legea nr.554/2004 nu va fi primită.
Chiar dacă este de principiu că procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărui neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii, în raport de scopul și finalitatea procedurii instituită prin art.7 din Legea nr.554/2004, Tribunalul apreciază că în cauză nu se justifică admiterea excepției inadmisibilității cererii în anularea celor două hotărâri de consiliu.
Concluzia în acest sens este argumentată prin faptul că, astfel cum a statuat literatura de specialitate în analiza naturii juridice a procedurii prealabile administrative, „ aceasta a fost reglementată ca fiind o șansă dată autorității publice de a putea să-și revoce actul și să nu mai fie obligată să participe la un proces care, astfel, va fi evitat, cât și pentru cel vătămat, care va putea să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței judecătorești”.
În speță, cu puterea evidenței rezultă că nu mai poate fi vorba despre revocarea actelor administrative contestate de vreme ce acestea au constituit premisa perfectării unor acte civile care au produs efecte juridice( contracte de vânzare cumpărare încheiate cu terțe persoane).
Cu referire la excepția lipsei de interes în promovarea și susținerea acțiunii, invocată de pârâți prin prisma disp.art.1 alin.2 din Legea nr.554/2004 și motivată prin aceea că „ din evocarea motivelor de fapt și drept ale acțiunii” se observă faptul că reclamanta nu justifică nici un drept și nici un interes în sensul consacrat de norma specială”, analiza relevă că nu poate fi sancționată cererea cu fine de neprimire.
Art.1 din Legea nr.554/2004 – ce are ca obiect principal de reglementare problema subiectelor de sesizare a instanței de, trasează, într-adevăr, și coordonatele generale ale dreptului la acțiune, ale cărui condiții generale de exercitare implică: calitatea și capacitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes.
Prin definiție, „ interesul” este folosul practic urmărit de cel ce pune în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acestuia.
Reclamanții urmăresc ca prin anularea actelor administrative contestate și a actelor subsecvente să fie create premisele care să le permită dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, deci nu se poate susține cu temei că nu ar justifica un interes în promovarea și susținerea acțiunii în anulare.
Este deopotrivă însă acceptat în doctrina civilă că din perspectiva condiției de exercițiu a acțiunii, doar „interesul legitim juridicește proteguit” suplinește cerințele legii.
Sub acest aspect însă, literatura și practica de specialitate au fost constante în a aprecia că „ pentru a afla dacă un interes este sau nu în conflict cu legea, este necesar să se dezbată fondul pretenției”, că prin această cerință se înțelege faptul că „ interesul trebuie să fie în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv sau interesul legitim afirmat ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie”.
În cauză, reclamanții urmăresc ca prin anularea actelor administrative contestate și a actelor subsecvente să fie create premisele care să le permită dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului litigios, deci nu se poate susține cu temei că nu ar justifica un interes în promovarea și susținerea acțiunii în anulare.
Nu se verifică însă justificarea interesului în susținerea cererii având ca obiect suspendarea executării actelor administrative.
Pentru a fi suspendată executarea unui act administrativ – în considerarea disp.art.14-15 din Legea nr.554/2004, se impune ca acesta să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a se realiza prin cerere, condiție care nu se verifică în cauză. Astfel cum am menționat, în temeiul hotărârilor de consiliu a căror anulare se solicită, au fost perfectate acte juridice civile, deci nu mai pot produce efecte în curs, spre a fi justificat interesul în cererea de suspendare.
Pe cale de consecință, cererea având ca obiect – suspendare executare acte administrative va fi respinsă ca lipsită de interes.
b) Cu referire la fondul litigios.
Potrivit disp.art.80 din Legea nr.24/2000, actele adoptate de autoritățile administrației publice locale trebuie să cuprindă, în preambul, o motivare în drept, adică articolul din Legea nr.215/2001 sau din altă reglementare, în temeiul căruia a fost adoptat actul.
În situația de speță, autoritatea deliberativă locală, menționează în preambulul HCL nr.316/2006, că aceasta este adoptate în temeiul dispozițiilor art.38 alin. (2) lit.”f” și „h” din Legea nr.215/2001, art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001, modificată și completată cu Legea nr.286/2006 și a prevederilor Legii nr.50/1991 R.
Dispozițiile invocate în preambulul hotărârii consacră atribuția consiliului local, sub aspectul inițiativei de a hotărî, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale (art.38 – în forma actuală, art.36) respectiv modalitatea în care se adoptă hotărârile (art.46 devenit în forma republicată a legii, art.45).
Astfel, legea consacră printre atribuțiile consiliilor locale și pe aceea de administrare a domeniul public și domeniul privat al comunei sau orașului (lit.”f”), respectiv de a hotărî vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului, după caz, în condițiile legii (lit.h”).
Aprobarea vânzării prin licitație publică deschisă a terenului în s- 1213,71 mp – loturile 940,941 din parcelarea Eforia Spitalelor Civile, nu înfrânge dispozițiile legale menționate, de vreme ce astfel cum rezultă din raportul serviciului de specialitate, terenul menționat – proprietatea UAT E., nu se constituia în domeniu public.
De altfel, apartenența la domeniu privat al UAT este implicit recunoscută de reclamanți prin demersurile judiciare inițiate în contra Orașului E. în scopul dobândirii unui drept care să le justifice folosința („noi am solicitat acest teren…, sub toate formele: concesionare, închiriere, vânzare/cumpărare, dar am fost refuzați sub pretext fals, că este revendicat).
Critica ce vizează caracterul litigios al terenului pe care l-au revendicat „prin acțiuni de uzucapiune și accesiune imobiliară forțată” nu este de natură să confere caracter nelegal măsurii aprobate de consilierii locali, câtă vreme reclamanții nu au fost în măsură să exhibe un titlu care să ateste că se legitimează ca titulari ai unui drept real asupra terenului.
HCL nr.35/2007 – prin care se atestă apartenența la domeniul privat al orașului E. a imobilelor terenuri – prevăzute în anexă, a fost adoptată, după cum rezultă din preambulul său, în considerarea art.38 alin.2 lit.”c” și art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 R și a legislației speciale ce guvernează regimul juridic al proprietății.
Potrivit art.21 alin.(1) din Legea 213/1998 „ inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește, după caz de comisiile special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari”. A..2 al dispoziției normative menționate prevede că „ inventarele întocmite potrivit prevederilor alin.(1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de C. General al Municipiului București sau de consiliile locale”.
Reclamanții nu au invocat că unitatea administrativ-teritorială nu ar avea asupra terenurilor identificate în anexă un titlu valabil, în accepțiunea art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 R. și nu au prezentat nici o critică pentru HCL nr.35/2007, pe care instanța să o analizeze în exercitarea controlului de legalitate.
După cum menționează reclamanții, solicitarea de anulare a HCL nr.35/2007 – care este „tardivă și ulterioară față de HCL nr.316/2006” este „motiv de nulitate a HCL nr.316/2006”.
Cu referire la acest motiv de anulare a HCL nr.316/2006, instanța observă că prin HCL nr.35/2007 nu s-a fi aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al orașului a terenului situat în parcelarea Eforia Spitalelor Civile –loturi 940,941 parțiale, teren care nu se regăsește în listele anexe ale HCL nr.35/2007.
Nici critica adusă HCL nr.316/2006 privitoare la nesocotirea prescripțiilor legale privitoare la cvorum și la lipsa mențiunii că „s-a hotărât/votat în ședință publică” nu se verifică.
Potrivit disp.art.46 alin.2 din Legea nr.215/2001 – invocat în preambulul actului administrativ „Hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condițiile legii, administrarea domeniului public și privat al comunei sau al orașului, participarea la programe de dezvoltare județeană, regională, zonală sau de cooperare transfrontalieră, organizarea și dezvoltarea urbanistică a localităților și amenajarea teritoriului, precum și cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autorități publice, cu organizații neguvernamentale, cu persoane juridice române sau străine se adoptă cu votul a cel puțin două treimi din numărul consilierilor în funcție”.
Or, în cauză, după cum se menționează în cuprinsul hotărârii, aceasta a fost adoptată cu 15 voturi pentru din totalul de 15 consilieri în funcție, nefiind necesară argumentarea „ lipsei unui vot” și nici mențiunea votului „în ședință publică”, de vreme ce aceasta este regula, mențiunea fiind obligatorie doar în situația de excepție a votului secret – obligatoriu pentru hotărârile cu caracter individual cu privire la persoane.
Concluzionând, se constată că în raport de criticile aduse actelor administrative supuse controlului instanței de contencios administrativ nu există motive pentru lipsirea de eficiență juridică a HCL nr.316/2006 și HCL nr.35/2007, cererea în anularea urmând a fi respinsă ca nefondată.
Consecință a respingerii cererii principale, va fi respinsă și cererea accesorie, de obligare a pârâților la despăgubiri, soluție impusă nu doar de logica juridică ci și de interpretarea dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004, în raport cu care obligarea la despăgubiri materiale și morale va fi hotărâtă de instanță, dacă reclamantul le-a solicitat, în cazul anulării actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâți.
Admite excepția lipsei de interes în promovarea și susținerea cererii având ca obiect suspendare executare act administrativ.
Respinge cererea având ca obiect suspendarea executării actelor administrative contestate, pentru lipsă interes.
Respinge excepția lipsei de interes în promovarea cererii având ca obiect anulare acte administrative.
Respinge acțiunea având ca obiect anulare HCL E. nr. 316/2006 și HCL E. nr. 35/2007, formulată de reclamanții . sediul în E. Nord, .. 1, județ C. și P. D., cu domiciliul în E. Nord, .. 1, județ C., în contradictoriu cu pârâții ORAȘUL ȘI C. L. E., ambii cu sediul în E., ., județ C., ca nefondată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare în referire la suspendare executare act administrativ și 15 zile de la comunicare în referire la cererea în anulare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. J. N. A. N.
Red.jud.A. N. 23.05.214
Tehnored. gref.A.N.
6 ex./28.05.2014
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 790/2014. Tribunalul CONSTANŢA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 561/2014. Tribunalul... → |
|---|
