Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 35/2015 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 23206/212/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă Nr. 35
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. C.
JUDECĂTOR: I.-L. O.-D.
GREFIER: E. D.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ._, formulat de apelantul petent G. S., cu domiciliul în București, .. 30, ., București, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL A. SI INTERNELOR - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1513/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;
Instanța respinge probele solicitate de apelant prin cererea de apel dat fiind faptul că sunt probe administrate pe fondul cauzei.
Instanța, reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în raport de prevederile art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, constată încheiată cercetarea judecătorească în temeiul art. 244 NCPC și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata constata urmatoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.08.2013, sub nr.23._, petentul G. S., cu domiciliul în București, Sector 1, ..30, etaj 3, apartament nr.4, a învederat instanței, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor – Serviciul Rutier C., cu sediul în C., Bulevardul Mamaia, nr.106, județ C., reprezentat legal prin Comisar Șef de Poliție D. C., că înțelege să conteste Procesul verbal de constatare a contravenției . numărul nr._, emis de intimat, la data de 17.08.2013.
Sub aspectul legalității, petentul nu a invocat nicio cauză de nulitate a actului sancționator contestat.
Sub aspectul temeiniciei, petentul contestă situația de fapt reținută de agentul constatator, arătând că:
(1). la data de 17.08.2013, în timp ce se afla la volanul autovehiculului marca Audi pe DN39, varianta T., cu direcția de mers către C., a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat săvârșirea faptei contravenționale constând din efectuarea unei manevre neregulamentare de depășire, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă.
(2). înțelege să infirme situația de fapt reținută, întrucât în zona respectivă nu există nici un indicator Depășirea Interzisă, marcajele de pe carosabil indicând o linie discontinuă.
În drept, petentul nu a invocat niciun temei.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/17.08.2013 (fila nr.5, din dosar); C.I. (fila nr.6, din dosar).
Având în vedere data înregistrării prezentei cauze pe rolul instanței și forma în vigoare la această dată a art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.19 O.U.G. nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciare de timbru (În materie contravențională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârii pronunțate se taxează cu 20 lei), cererea a fost legal timbrată conform chitanței .. CT XWM_ (fila nr.7, din dosar).
Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatului să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ..
La data de 25.11.2013, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a depus întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală față de plângerea contravențională formulată de petent, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat întrucât, în ziua de 17.08.2013, în timp ce conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, pe DN39 – varianta Eforie Nord, din județul C., a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui autovehicul, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă – faptă prevăzută și sancționată de art.100 alin.3 lit.(e) rap. la art.120 lit.(h) din O.U.G. nr.195/2002. privind circulația pe drumurile publice.
Intimatul a învederat instanței că actul sancționator a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și ale art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nefiind incidentă niciuna din cauzele care ar putea duce la anularea acestuia.
Se arată în acest sens că actul sancționator cuprinde descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului – situație în care actul sancționator este legal și temeinic întocmit, nefiind incidente niciuna dintre condițiile care ar putea duce la anularea acestuia.
Cât privește contestarea situației de fapt de către petent, intimatul arată că petentul se deplasa pe DN39 – varianta Stațiunii Eforie Nord din direcția M. – C. și, datorită valorilor traficului, înregistrate în acea perioadă, sensului de mers al petentului îi era destinat numai o bandă de circulație, iar sensului opus – două, circulația în sensul indicat fiind reglementată prin indicatoare rutiere specifice.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.U.G. nr.195/2002 republicată privind circulația pe drumurile publice, ale H.G. nr.1391/2006 și ale O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În dovedire, intimatul a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție contestat, cuprinzând: patru fotografii realizate la data de 17.08.2013, orele 12:16 cu aparatul de supraveghere video a traficului rutier, montat pe auto cu numărul de înmatriculare_ (filele nr.21 - 22, din dosar); buletinul de verificare metrologică, cu mențiunea că aparatul poate efectua verificări atât în regim staționar, cât și în mișcare (fila nr.25, din dosar); atestatul operatorului radar (fila nr.23, din dosar); certificat aprobare model (fila nr.24, din dosar); înregistrarea video pe suport CD.
În temeiul art.411 alin.1 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea și în lipsă a prezentei cauze (fila nr.19, din dosar).
Prin sentinta civila nr.1513 din 13.02.2014 pronuntata de Judecatoria Constanta a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petentul GEEORGESCU S..
Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria a retinut urmatoarele:
„În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și având în vedere și dispozițiile ar.181 alin.1 pct.2 C.proc.civ., instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 28.08.2013, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (17.08.2013), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (fila nr.5, din dosar).
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I.Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța apreciază că actul atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art.16 și art. 17 din OG nr.2/2001, astfel că nu există nicio cauză de natură să atragă nulitatea actului contestat. De altfel, petentul nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului sancționator.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 17.08.2013, petentul G. S. a fost sancționat contravențional de către intimatul Ministerul Administrației și Internelor – Serviciul Rutier C., cu amendă în cuantum de 320,00 lei și i-a fost aplicată măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, întocmindu-i-se Procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 17.08.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe DN39 varianta T., cu sensul de mers către C., a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui autovehicul, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă, fapta fiind înregistrată de aparatul R. ._, montat pe autovehiculul_, caseta video A258.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, text legal care prevede că se interzice depășirea vehiculelor, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice – dispoziție legală potrivit căreia nerespectarea regulilor privind depășirea ….. constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
2.2. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ care statuează că cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Referitor la sarcina probei, instanța are în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României (jurisprudență de actualitate, specifică materiei contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră).
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ. din 1864 (preluat în art.249 C.proc.civ.).
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoașteprezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În acord cu principiile jurisprudențiale anterior expuse, instanța apreciază că, în speța dedusă judecății,sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În sensul arătat, instanța reține argumentul formulat de intimat cu referitoare la forța probantă a procesului verbal de contravenție.
2.3.Situația de fapt rezultată din probațiunea administrată în cauză:
Cu titlu preliminar, instanța reține că petentul nu a indicat niciun motiv pentru care înțelege să conteste situația de fapt reținută în actul sancționator. Petentul contestă fapta contravențională fără niciun suport probator. Propriu-zis, instanța nu a identificat în motivarea petentului niciun argument de netemeinicie a actului sancționator contestat.
2.3.1. Proba cu înscrisuri:
Potrivit art.109 alin.2 din O.U.G nr.195/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar conform art.179 alin.2 lit. b) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, principala atribuție a polițistului rutier este de a constata și aplica sancțiuni în cazul contravențiilor aflate în competența sa.
Instanța reține că petentul a indicat în mod eronat numărul de înmatriculare al autovehiculului pe care a fost montat aparatul R., din actul sancționator și din înscrisurile depuse la dosar rezultând că numărul de înmatriculare este_, iar nu CT-_.
(1). În respectarea tezei finale a art.109 alin.2 din O.U.G nr.195/2002, fapta contravențională a fost constatată cu ajutorul aparatului de supraveghere video a traficului rutier, împrejurare consemnată în cuprinsul actului sancționator, prin mențiunea aparat R. ._, montat pe autovehiculul_, caseta video A258 (fila nr.5, din dosar).
(2). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.23, din dosar)
Intimatul a depus ATESTAT NR.077 din 26.03.2010, care certifică faptul că agent principal R. C. face parte din cadrul Serviciului Rutier C. și este autorizat să lucreze ca operator R. cu sisteme de tip AUTOVISION.
(3). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.24, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de 13.08.2013 s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip PYTHON II, fabricație TSS Anglia, cu camera video FE_, compus din antenă emisie-recepție, ._, modul de prelucrare-afișare PYT_, montat pe Dacia L. nr._ (fila nr.25, din dosar), cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (17.08.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
2.3.2. Mijloace materiale de probă (art.341 alin.2 C.proc.civ.):
(1). Cele patru planșe foto depuse de intimat în probațiunea cauzei prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu rezonabil, autoturismul având numărul de înmatriculare_ angajat în efectuarea manevrei de depășire neregulamentară (filele nr. nr.21 - 22). Data și ora la care s-au executat planșele foto corespund datei și orei consemnate în actul sancționator.
Din analiza probei menționate instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). La termenul de judecată din data de 12.02.2014, instanța a dispus vizualizarea în ședință publică a CD-ului cu înregistrarea faptei reținute în sarcina petentului – ocazie cu care a constat următoarele:
-înregistrarea a fost efectuată la data de 17.08.2013, orele 12, minutul 16;
-aceasta prezintă autoturismul marca Audi cu numărul de înmatriculare_ ;
-numărul de înmatriculare al autovehiculului poate fi clar vizualizat;
-începând cu secundele 21 – 22 și până la secunda 27, petentul efectuează manevra de depășire, deși indicatorul Depășirea interzisă era instalat pe partea stângă, pe direcția de mers a autoturismului.
În sensul celor constatate, instanța reține teza precizată de intimat prin întâmpinare, anume că petentul se deplasa pe DN39 – varianta Stațiunii Eforie Nord din direcția M. – C. și, datorită valorilor traficului, înregistrate în acea perioadă (estivală, n.n.), sensului de mers al petentului îi era destinat numai o bandă de circulație, iar sensului opus – două, circulația în sensul indicat fiind reglementată prin indicatoare rutiere specifice.
2.4. Încadrarea juridică:
Raportat la situația de fapt anterior reținută, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu dispozițiile art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
2.5. Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept.
3. Asupra legalității și individualizării sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Pentru a verifica legalitatea aplicării amenzii contravenționale aplicate petentului pentru fapta prevăzută de art.36 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, textul legal anterior menționat trebuie coroborat cu art.1 din H.G nr.23/2013, care prevede că, începând cu data de 1 februarie 2013, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată se stabilește la 750,00 lei lună, iar începând cu data de 1 iulie 2013 – 800,00 lei.
Coroborând art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și art.1 din H.G nr.23/2013, rezultă că, începând cu data de 1 iulie 2013, valoarea unui punct amendă este de 80,00 de lei.
Pentru fapta prevăzută de art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 320,00 lei, în raport cu dispozițiile art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Potrivit art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 rep., nerespectarea regulilor privind depășirea se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile
Pentru clasa a II-a de sancțiuni, se aplică patru sau cinci puncte amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(b) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (b) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H.G nr.23/2013 (patru puncte amendă * 80,00 lei/punct amendă = 320,00 lei amendă).
Față de gradul concret de pericol social al faptei contravenționale, pe care instanța îl apreciază ca fiind sporit, ținând seama de împrejurarea că fapta petentului a pus în pericol viața, sănătatea și integritatea corporală celorlalți participanți la trafic, în condițiile unui trafic intens specific sezonului estival într-o stațiune, creând premise favorabile producerii unor accidente de circulație, instanța conchide că sancțiunea aplicată a fost judicios individualizată pentru ca petentul să se convingă de necesitatea respectării legii și să evite în viitor săvârșirea unor fapte similare.
4. Soluția instanței:
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate și apreciind că petentul nu a făcut dovada unei alte stări de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție contestat și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură acest act, în condițiile în care, în prezenta cauză, instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par.2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângereacontravențională formulată de petentul G. S. împotriva Procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției ._/17.08.2013, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administrației și Internelor – Serviciul Rutier C. și, pe cale de consecință, va menține ca legal și temeinic procesul – verbal contravenție anterior menționat.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Reținând dispozițiile legale ce succed,
-art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.;
-art.468 alin.1 C.proc.civ.;
-art.471 alin.1 C.proc.civ.,
prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).”
Petentul G. S. a formulat recurs impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Constanta prin care a solicitat anularea sentintei de fond si rejudecand admiterea plangerii cu consecinta anularii procesului verbal contestat.
In motivarea caii de atac a aratat ca in mod gresit instanta fondului, aplicand gresit legea a constatat ca fapta contraventionala exista, ca a fost savarsita cu vinovatie si ca este corect incadrata in drept.
Mai arata ca instanta de fond nu a avut in vedere ca indicatorul „depasire interzisa” nu era vizibil pe sectorul de drum unde a efectuat depasirea, aspect ce reiese din plansele foto existente.
A solicitat sa se puna in vedere intimatei sa depuna la dosar fotografiile inregistrate de aparatul radar, dovezi ca radarul era omologat, cursurile de operator radar ale agentului constatator, biletinul d everificare metrologica a aparatului radar,ordinul de deplasare al agentului constatator, atestatul operatorului de radar, metodologia de utilizare a radarului.
In subsidiar a solicitat sa se constate necorelarea gradului de pericol social cu sanctiunea complementara aratata,
Apreciaza ca instanta fondului face a aplicare gresita a practicii CEDO in materie.
La termenul de judecata din data de 19.11.2014 Tribunalul a calificat calea de atac formulata ca fiind apel si a dispus citarea apelantului cu mentiunea de a motiva calea de atac calificata.
Intimatul IPJ Constanta nu a formulat intampinare la cererea de apel.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale incidente dar și raportat la apărările apelantului-petent, Tribunalul, făcând și aplicarea prevederilor art. 477 C. proc. civ., apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să impună fie anularea, fie modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în considerarea celor în continuare arătate.
Raspunderea contraventionala a apelantului-petent a fost angajata prin procesul –verbal de contravenție .>CP nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 și sancționate de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice.
In procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 17.08.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, pe DN39 varianta T., cu sensul de mers către C., a efectuat manevra de depășire neregulamentară a unui autovehicul, în zona de acțiune a indicatorului Depășirea Interzisă, fapta fiind înregistrată de aparatul R. ._, montat pe autovehiculul_, caseta video A258.
Critica apelantului cu referire la interpretarea practicii CEDO in materie de catre instanta de fond nu poate fi primita. Astfel, in mod corect a retinut prim ainstanta ca din interpretarea Curții rezulta că principiul statuat în art. 249 c. proc. civ.. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
In mod legal si temeinic prima instanța a reținut că in concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, se impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
Cu privire la controlul de legalitate impus de art.17 din OG 2/2001, in mod corect s-a constatat ca in cauza nu este incident niciunul din motivele de nulitate absoluta, prebazute in mod expres sub sanctiunea nulitatii absolute de catre art.17 dinOG 2/2001.
In ceea ce priveste temeinicia faptei retinute in sarcina petentului prin procesul verbal contestat, instanta de control judiciar retine ca sarcina probei revine petentului, acesta avand obligatia de a dovedi faptul ca cele consemnate in procesul verbal nu sunt conform realitatii. In conformitate cu disp.art.249 Cod proc.civila cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege. Or, s-a apreciat in mod corect de prima instanta ca, in raport de probele administrate in cauza, petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul verbal contestat si nu a facut dovada celor afirmate in sustinerea plangerii contraventionale.
Potrivit art.120 lit.(h) din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 se interzice depășirea vehiculelor, în zona de acțiune a indicatorului "Depășirea interzisă".
Fapta este sancționată de art.100 alin.3 lit.(e) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, privind circulația pe drumurile publice – dispoziție legală potrivit căreia nerespectarea regulilor privind depășirea ….. constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Aplicand textele legale la situatia de fapt rezultata din probele administrate, in temeiul considerentelor aratate, instanta constata ca fapta savarsita de catre petent intruneste toate elementele constitutive ale contraventiei retinute in sarcina sa.
Contrar sustinerilor apelantului in plansele foto depuse la dosar este vizibil indicatorul cu depasirea interzisa.
Sancțiunile aplicate petentului prin procesul verbal contestat au fost corect stabilite de agentul de poliție rutieră, în respectul principiului legalității, cu luarea în considerare a criteriilor de individualizare a gradului de pericol social, astfel cum sunt consacrate de art.21 alin.3 din OG.2/2001.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin prisma disp.art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001, sancțiunea contravențională stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
In ceea ce priveste cererea apelantului de reindividualizare a sanctiunii complementare, suspendarea dreptului de a conduce reprezintă o sancțiune complementară care se aplică în mod obligatoriu pentru fapta comisă, nefiind lăsată la libera apreciere a agentului de poliție sau a instantei de judecata; în egală măsură, nici dispozițiile legii speciale referitoare la circulația pe drumurile publice și nici dreptul comun – reprezentat de OG 2/2001 – nu prevăd posibilitatea înlăturării unei sancțiuni complementare de acest tip pentru lipsa pericolului social al faptei, cu atât mai mult cu cât doar sancțiunile principale pot fi înlocuite cu alte sancțiuni – tot principale (exemplul înlocuirii amenzii cu avertisment).
In concluzie, controlul judiciar relevă că, în mod judicios, instanța de fond s-a conformat dispozițiilor art.34 din OG.2/2001 și a concluzionat că procesul verbal sub aspectul temeiniciei, avand in vedere probațiunea administrată în cauză, confirmă veridicitatea situației faptice consemnată de agenții constatatori în procesul verbal contestat și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în cuprinsul căreia se regăsesc motivele de fapt și drept care i-au format convingerea în pronunțarea soluției.
Dand eficienta juridica considerentelor expuse, Tribunalul, in temeiul art.480 Cod proc.civila, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul petent G. S., cu domiciliul în București, .. 30, ., sector 1, București, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL A. SI INTERNELOR - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., jud. C., îndreptat împotriva sentinței civile nr. 1513/13.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. C. I.-L. O.-D.
GREFIER,
E. D.
Jud.fond. C. I.
Tehnored.jud.decizie.E. C.
6.02.2015/4 ex.
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 69/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 28/2015.... → |
|---|
