Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-09-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA

Hotărâre pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 659/120/2014

Dosar nr._ restit. taxă poluare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL

S E N T I N T A nr. 1156

Ședința publică din data de 2 septembrie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - I. C.

GREFIER – L. M.

Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul N. V., cu domiciliul în . Adânca, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5 , Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în .. 22, județul Prahova. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6, prin care se solicitată anularea Deciziei nr. 4448/15.10.2013 emisă de DGRFP Ploiești-AJFP Dâmbovița, obligarea pârâților la restituirea sumei de 5.893 lei, reprezentând taxă timbrul de mediu, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

Cererea timbrată cu suma de 300 lei, taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor . nr._/4.03.2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reclamantul N. V., cum și pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația F. pentru Mediu .

Procedura de citare îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând care este obiectul pricinii, stadiul judecății cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:

Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 131 alin. 1 NCPC, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, în temeiul art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Tribunalul, față obiectul cauzei dedus judecății, având în vedere dispozițiile art.238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi și, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 NCPC, declară cercetarea procesului încheiată.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul apreciază că pricina se poate judeca la prezentul termen de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ / 12.02.2014, reclamantul N. V., a chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr. 4448/15.10.2013 emisă de DGRFP Ploiești-AJFP Dâmbovița, obligarea pârâților la restituirea sumei de 5.893 lei, reprezentând taxă timbrul de mediu, actualizată cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efective; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Uniunea Europeană, un autoturism marca Skoda provenit din Spania înmatriculat pentru prima dată în UE la data de 4.04.2007 cu număr de identificare TMBCS61Z_ a plătit suma de 5.893 lei, cu chitanța . nr._/21.10.2013 cu titlu de timbru de mediu pentru autovehicule, conform calcului Administrației Finanțelor Publice din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule.

Apreciază reclamantul că suma plătită cu titlu de timbru de mediu, intră în contradicție cu dispozițiile normelor dreptului comunitar european, iar prin plata acestei sume s-a produs o îmbogățire fără just temei.

Reclamantul a precizat că a formulat cerere de restituire a taxei de poluare la Administrația Finanțelor Publice care i-a fost respinsă.

In drept, au fost invocate disp.art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României și art. 90 par.1 din TCE.

În dovedirea cererii, reclamantul a anexat, în copie chitanța privind plata timbrului de mediu, decizia nr. 4448/15.10.2013, documentele de identificare și proveniență ale autoturismului.

În temeiul art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă, DGRFP Ploiești – AJFP Dâmbovița, a formulat întâmpinare a data de 8.04.2014 prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât legislația în vigoare prevede în mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei înmatriculări, organele fiscale fiind obligate să aplice prevederile dispozițiilor legale.

S-a arătat că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul Comunității Europene nu a fost încălcat prin instituirea acestei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare.

De asemenea prin dispozițiile acestei legi, se asigură un cadrul legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos, deoarece taxa pentru emisiile poluante se stabilește în funcție de anumite criterii ale autovehiculelor pentru poluarea pe care o produs, taxă care sub aspect fiscal este reglementată de dispozițiile art. 35 din Constituția României, iar pe de altă parte din punct de vedere al principiului moral care cere respectarea drepturilor fiecăruia, taxa trebuie plătită de poluator, obligația de plată a taxei fiind instituită de dispozițiile art. 4, iar potrivit art. 6 suma de plată.

Solicită respingerea capătului de cerere referitor la calculul dobânzii legale, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură fiscală, potrivit cărora cererea de acordare a dobânzii se face de către contribuabil la organul fiscal, în temeiul titlului, iar potrivit art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, contribuabilii au dreptul la dobânzi din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz, prin urmare solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibilă.

Solicită totodată respingerea cererii privind cheltuielile de judecată pe care reclamantul le solicită în această cauză, având în vedere că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 451-453 Cod procedură civilă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 ,206 Cod procedură civilă.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, în temeiul art. 223 (3) NCPC.

Examinând cererea prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la jurisprudența națională privind restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei pe poluare sau pentru emisii poluante, astfel cum acestea au fost reglementate succesiv de Codul fiscal, OUG nr. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 9/2012 și la hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. vs. S. R. (7 aprilie 2011) și N. vs. S. R. ( 7 iulie 2011), tribunalul reține următoarele:

În considerentele celor două hotărâri ale CJE (T. vs. S. R. și N. vs. S. R.), Curtea, în considerentele expuse, a reținut că toate modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.

S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.24 din 14 noiembrie 2011 privind recursul în interesul legii referitor la aplicarea art.4, art.7 și art.10 alin.1 din OUG nr.50/2008, a admis recursurile în interesul legii și a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008, raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.

S-a reținut în considerentele deciziei că efectul în timp al hotărârilor preliminare este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la ..

În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, contravine prevederilor art. 110 din Tratat, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.

Din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), rezultă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.

Principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european. Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.

Având în vedere argumentele de mai sus, instanțele naționale au dispus restituirea taxei de primă înmatriculare, pe poluare sau pentru emisii poluante, percepute de organele fiscale, în vederea înmatriculării autovehiculelor în România.

Prin noul act normativ ce reglementează timbrul de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013, act normativ avut în vedere la impunerea timbrului de mediu în vederea înmatriculării autovehiculului de către reclamant, legiuitorul român a ținut seama de normele de drept comunitar aplicabil atât în domeniul protecției mediului și îmbunătățirea calității aerului cât și de cele ale Tratatului Uniunii Europene privind înlăturarea discriminării în ceea ce privește libera circulație a bunurilor.

Astfel, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.

Din conținutul acestei norme, rezultă că timbrul de mediu se percepe pentru toate tipurile de autovehicule înscrise în circulație pentru prima dată în România, sintagma „înscrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România” acoperind toate situațiile, fie că este vorba de autovehicule noi sau rulate, fie că este vorba de autovehicule provenite din țară, dintr-un stat membru al UE sau din afara UE.

Prin urmare, nu se mai poate vorbi de o reglementare națională care să aibă ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre al UE care să contravină art. 110 din Tratatul privind funcționarea U.E.

Dispărând regimul discriminatoriu în privința autovehiculelor supuse timbrului de mediu, prin aceea că indiferent de țara de proveniență și indiferent de starea vehiculului ( nou sau rulat), timbrul de mediu se percepe cu ocazia primei înscrieri a dreptului de proprietate de către primul proprietar din România, nu se poate reține că reglementarea națională încalcă dreptul comunitar.

Așa fiind, apreciind că încasarea timbrului de mediu de la reclamant s-a realizat conform dispoziției legale în vigoare la data cererii de înscriere a autovehiculului în circulație, iar reclamantul nu a invocat alte încălcări ale OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule ori încadrarea în vreuna din situațiile de scutire la plată prev. de art. 8 din Ordonanță, tribunalul va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamantul N. V., cu domiciliul în . Adânca, ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în București, ., sector 5 , Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în .. 22, județul Prahova. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, județul Dâmbovița și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294 Corp A, sector 6.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 2.09.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

I. C. L. M.

Red. IC./tehnored. ML

7 ex. / 10.09.2014

.>

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 02-09-2014, Tribunalul DÂMBOVIŢA