Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 654/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 654/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 6303/120/2013
Dosar nr._ taxa poluare
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI F.
SENTINȚA NR. 654
Ședința publică din data de 14 aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte – C. E. M.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamantul S. G. E. cu domiciliul în T., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetul individual de avocat Hânsu B., cu sediul în Târgoviște, ..23, ., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc T. cu sediul în T., ., județul Dâmbovița, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 prin care s-a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 2229 lei, actualizată cu dobânda legală.
Cererea timbrată cu suma de 223 lei conform chitanței nr._/15.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Hânsu B. pentru reclamant, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, următoarele înscrisuri: întâmpinare formulată de Ministerul Finanțelor Publice -DGRFP Ploiești prin AJFP Dâmbovița; răspuns la întâmpinare formulat de reclamant, după care:
Instanța, din oficiu, după verificare, în conformitate cu prevederile art.131 alin.1 Noul Cod procedura Civilă, stabilește că instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocat Hânsu B., pentru reclamant, pune concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâților la restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală. Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată pentru care depune la dosar chitanță.
Instanța, considerându-se lămurită asupra împrejurărilor de fapt și de drept ale cauzei, în temeiul art.394 N.C.P.C., închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ /19.11.2013 S. G. E. cu domiciliul în T., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetul individual de avocat Hânsu B., cu sediul în Târgoviște, ..23, ., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc T. cu sediul în T., ., județul Dâmbovița, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 2229 lei, actualizată cu dobânda legală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW, ce a fost înmatriculat inițial în străinătate în anul 1996.
Prin cererea adresată emitentului actului administrativ, a solicitat revocarea deciziei de calcul a taxei pe poluare și restituirea taxei pe poluare în temeiul art.117 lit.d Cod procedură fiscală, iar pârâta i-a comunicat faptul că nu poate dispune restituirea sumei solicitate.
Reclamantul a considerat că acest refuz este nelegal, motiv pentru care a promovat acțiunea de față, susținând că această taxă, fără de care ar fi fost în imposibilitate de a înmatricula mașina în România, contravine reglementărilor Uniunii Europene, respectiv ale art.110 din Tratatul CE și are un caracter discriminatoriu.
În final, reclamantul a invocat jurisprudența CJUE pronunțată în cauza C402/2009 privitoare la aplicarea taxei pe poluare .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, art.41,113,175,188 Cod procedură fiscală, art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 și art.110 par. 1 din Tratatul Constitutiv al UE.
S-au atașat cererii, în copie, decizia de calcul a taxei pe poluare, chitanța de plată a taxei, adresa nr._/11.10.2013 emisă de S. fiscal orășenesc T., certificatul de înmatriculare și cartea de identitate ale autovehiculului, documentele care atestă proveniența și înmatricularea autovehiculului dintr-un stat membru al Uniunii Europene, adresa nr. A/_/18.09.2013 emisă de Instituția Prefectului județului Dâmbovița – S.P.C.R.P.C.I.V., cerere formulată de reclamant pentru restituirea taxei, factura nr. DIV00024574/7.10.2013.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin DGRFP Ploiești –AJFP Dâmbovița a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală. S-a motivat că taxa pe poluare pentru autovehicule a fost instituită prin OUG nr. 50/2008, act normativ intrat în vigoare la data de 01 iulie 2008, ca urmare a necesității luării unor măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. În ce privește dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, pârâtul precizează faptul că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte. Față de pretinsa încălcare a disp. art. 110 din TCE, invocată de reclamant, pârâta arată că acestea au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine, iar principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei pe poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
S-a arătat, de asemenea, că în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din OG nr. 92/2003, iar restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a reiterat, pe scurt, susținerile din acțiune .
Analizând lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și având în vedere textele de lege incidente în materie,tribunalul apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat cu chitanța . nr._/17.11.2008 suma de 2229 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, pentru autovehiculul marca BMW tip 3C/CA71/3166, an fabricație 1996, data primei înmatriculări 10.01.1996, procurat dintr-un stat membru UE, procedură în urma căreia s-a finalizat operațiunea de înmatriculare în România a acestui autoturism.
Taxa pe poluare i-a fost percepută reclamantului invocându-se dispozițiile OUG nr. 50/2008.Apreciind că taxa pe poluare i-a fost încasată cu încălcarea legislației comunitare, reclamantul a solicitat la organul financiar competent restituirea taxei și a primit răspuns de la organul fiscal în sensul că suma respectivă a fost încasată în baza OUG 50/2008 și nu poate fi restituită.
În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ, acțiunea promovată formând obiectul prezentei cauze .
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 și prevede la art. 4 că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Prin Decizia nr.802/19.05.2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 50/2008, însă taxa de poluare stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008 este contrară 110 (exarticolul 90 par.1) din Tratatul Comunității Europene, iar în România, stat membru al Uniunii Europene urmare aderării, reglementările comunitare au caracter obligatoriu și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Obligarea la plata taxei de poluare reprezintă o aplicare eronată a prevederilor legale comunitare (art. 110 TFUE) și având în vedere principiul preeminenței dreptului comunitar se apreciază că în mod nejustificat reclamantul a fost obligat la plata taxei pe poluare.
Potrivit practicii C.J.C.E., un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE, doar dacă este stabilit astfel încât să excludă, în toate cazurile, posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naționale și să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii. In materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 110 TFUE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importate și cele ce se află deja pe piața națională. Art. 110 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Scopul general al art. 110 (exarticolul 90 par.1) din TFUE este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor TFUE, această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Susținerea pârâtei, constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale TFUE, cu principiile instituite de C.J.C.E. în urma deciziilor de interpretare, precum și cu recenta decizie pronunțată de ICCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii ( decizia nr. 24/2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 ), taxa pe poluare are un vădit caracter ilicit .
În acest context, instanța evidențiază cauza C‑402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) - cauza T., la data de 7.04.2011, cauză în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat și a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în același sens și la data de 7.07.2011 în cauza C-263/10, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Gorj (România)- cauza N..
În această cauză, s-a subliniat că, aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009, atât timp cât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis totodată că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE, cazul nr. 68/79, Hans J. I/S c. Ministère danois des impôts .> Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat prin recenta decizie nr. 24/2011 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii că, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, întrucât această reglementare respectă principiul echivalenței și al efectivității.
Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România, în cauză devenind incidente dispozițiile art. 117 lit. d) Cod procedură civilă fiscală, atât timp cât încasarea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare, s-a realizat „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”, situație în care dreptul contribuabilului de a cere restituirea sumei se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
În raport de considerentele expuse, ce sintetizează jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul constată că suma plătită de reclamant, cu titlu de taxă pe poluare, este contrară dispozițiilor comunitare și se impune restituirea ei, motiv pentru care acțiunea urmează a fi admisă.
Pentru repararea integrală a prejudiciului încercat de reclamant prin plata taxei, pârâții vor fi obligați să achite și folosul nerealizat potrivit art. 1489 Noul Cod Civil, constând în dobânda legală calculată de la data plății taxei pe poluare și până la restituirea efectivă, potrivit art. 120 alin. 7 Cod Procedură Fiscală.
Potrivit art. 453 Cod procedură civilă, pârâții vor fi obligați și la plata cheltuielilor de judecată, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul S. G. E. cu domiciliul în T., . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetul individual de avocat Hânsu B., cu sediul în Târgoviște, ..23, ., ., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc T. cu sediul în T., ., județul Dâmbovița, Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.294, Corp A, sector 6 și în consecință:
Obligă pârâții să restituie reclamantului suma de 2229 lei, încasată cu titlu de taxă pe poluare, plus dobânda legală aferentă începând cu data plății și până la restituirea efectivă a taxei.
Obligă pârâții să plătească reclamantului și suma de 1123 lei, cu titlul cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs se va depune la Tribunalul Dâmbovița
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
C. E. M. Antuaneta B.
Red. C.E.M.
Tehnored AB
7ex/29.04.2014
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1690/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 446/2014. Tribunalul... → |
|---|
