Anulare act administrativ. Sentința nr. 106/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 106/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 6795/120/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.106
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
P.- C. I. D.
GREFIER- C. Ț.
Pe rol se află soluționarea cererii formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în T., ..14 bis, județul Dâmbovița, prin asociat Ovadia Elijahu, cu domiciliul procesual ales în București, Calea 13 Septembrie, nr.231A, ., sector 5, reprezentata legal de Avocat K. M. si Avocat L. N., în contradictoriu cu pârâta P. orașului T., cu sediul în orașul T., ., nr. 1, județul Dâmbovița.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 22.01.2015, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2015, când a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal sub nr._, reclamanta . SRL, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta P. orașului T., sa se dispuna anularea actului administrativ fiscal – înștiințare de plată cu nr.3415/29.03.2012, a impozitelor și taxelor pentru anul 2012 emisă de pârâtă, reîncadrarea obiectului impozitului în categoria extravilan, având în vedere neproducerea efectelor HCL nr.139/2009 de trecere în intravilan și să se dispună încadrarea în categoria de folosință prevăzută la art.258 pct.4 din Codul fiscal, precum și aplicarea unei baze de calcul în funcție de categoria legală de folosință a terenului.
Solicita deasemeni reducerea majorărilor în interiorul limitelor legale admise prin HG 956/2009, emiterea unui nou act administrativ fiscal privind obligațiile contribuabilului . SRL, cu respectarea prevederilor legale și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii se arata ca, la data de 29.03.2012, parata P. T., a emis pentru reclamanta un act administrativ fiscal, constând in înștiințarea de plata a taxelor si impozitelor pentru anul 2012, având ca obiect terenul agricol in suprafața de 7 ha.
Prin înștiințarea de plata nr. 3415/29.03.2012 s-a stabilit ca, datoria la bugetul local al contribuabilului - contestator constituind impozit teren pentru anul 2012 este de 32.286 lei. Invederează faptul ca, terenul proprietatea reclamantei in suprafața de 7 hectare, este un teren - asa zis intravilan, ce figurează în continuare înregistrat in registrul agricol 2007/2011, tipul III, vol 11, poziția 04, parcela_/2, situat in ..
Inregistrarea terenului ca teren intravilan s-a efectuat in baza HCL 139/2009 a Primăriei T., hotărâre ce aproba PUZ-ul si Regulamentul Local de urbanism aferent orașului T., pentru terenul in suprafața de 36 ha si nu pentru intregul oras ce urmează sa se extindă ca o necesitate a urbanizării impusa.
Astfel, se poate constata ca, in conținutul hotărârii se stabilește la art.1 ca, toate aceste planuri si regulamente se aproba pentru terenul aparținând . si . SRL in vederea construirii unui ansamblu rezidențial.
La art.2 se dispune ca, beneficiarii au obligația de a efectua scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenului in termen de un an de la adoptarea prezentei, iar dispozitiile art.3, prevăd sancțiunea nerespectarii obligației stipulate la art.2, anume ca, in cazul in care beneficiarul nu respecta prevederile art.2 la împlinirea termenului acordat prezenta hotărâre va fi abrogata prin adoptarea altei hotărâri.
Prin urmare, invocarea prezentei hotărâri locale in definirea categoriei de folosința a terenului si stabilirea grilei de impozitare a acestuia este lipsita de temei legal.
Se mai învedereaza faptul ca, terenul in cauza a fost achiziționat de către reclamanta la nivelul anilor 2007 - 2008 in vederea dezvoltării unui proiect de investiții, dar ca urmare a factorilor economici si a stagnării proiectelor de construcții, in cadrul societății s-a luat decizia menținerii categoriei de folosința de teren agricol, si utilizării acestuia conform destinației sale. Categoria de folosința a terenului este aceea de teren arabil intravilan, fara construcții înregistrat in Registrul agricol, cultivat cu cereale (porumb), plante tehnice - masa furajera etc.
Precizeaza reclamanta ca, impozitul pe teren se stabilește luând in calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității in care este amplasat terenul si zona si/sau categoria de folosința a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local. Desi, textul de lege prevede clar modul de calcul si incadrarea terenurilor in categorii de folosința, parata calculează impozitul in mod eronat, aplicând dispozițiile art.258 pct.2 din Codul Fiscal si grila de calcul pentru terenurile dintr-o alta categorie de folosința, respectiv teren intravilan cu construcții si nu in categoria reala de folosința teren arabil, reglementata prin art.258 alin.4 Cod Fiscal.
Impotriva masurilor aplicate prin actul administrativ-fiscal - instiintare de plata, a bazei de calcul efectuata cu incalcarea dispozițiilor legale, reclamanta a inițiat procedura prealabila prevăzuta de art.7 din Legea 554/2004 cum a fost modificata si completata, procedura la care pana in prezent parata nu a inteles sa răspundă.
Art. 78 si 79 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal prevăd ca, mpozitul pe teren se stabilește anual în sumă fixă, în lei pe metru pătrat de teren, în mod diferențiat, în intravilanul și extravilanul localităților, pe ranguri de localități, pe zone, pe categorii de folosință, prin aplicarea nivelurilor și a coeficienților de corecție prevăzuți la art.258 alin.(2), (4) și (5) din Codul fiscal.
Art.79 stabilește ca, pentru terenurile din intravilanul localităților, înregistrate în registrul agricol la altă categorie de folosință, decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se determină prin înmulțirea nivelurilor prevăzute la art.258 alin.(4) din Codul fiscal cu coeficienții de corecție de la alin.(5) al aceluiași articol, diferențiați pe ranguri de localități.
De asemenea, in art.247 din Codul Fiscal, sunt definite zonele din cadrul localităților astfel:
a)rangul unei localități - rangul atribuit unei localități conform legii;
b)zone din cadrul localității - zone stabilite de consiliul local, în funcție de poziția terenului față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar edilitar sau altor evidențe agricole sau cadastrale care pot
afecta valoarea terenului.
Conform dispozițiile legale privind ierarhia funcționarii localităților urbane si rurale, legea 351/2001 punctul 2, din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, litera d, localitatea T. constituie oras de rang III.
In conformitate cu punctul 5 al acelorași norme identificarea zonelor atat în intravilan cat si in extravilanul localităților se face prin litere: A-B, C, D, orașul T. fiind încadrat la litera C rang III . In ceea ce privește terenul in cauza se afla in zona III echivalent zona C, conform art. 9 pct.4 din normele metodologice.
In conformitate cu normele legale, la stabilirea bazei de impunere trebuie sa se ia in considerație caracteristicile terenului conform dispozițiilor legale anterior invederate.
In acest sens, se impune a se lua in considerație faptul ca terenul in cauza se incadreaza numai in categoria de folosința ca teren arabil pe care se desfășoară activități agicole, terenul fiind situat la 3 km in afara orașului T., dincolo de satul Salcuta nedispunand de nici o utilitate.
Astfel, in situația in care parata, in disprețul legii, desconsidera HCL 139/2009 cu toate efectele neexecutarii acesteia, la calculul impozitului pe terenul in cauza ar fi trebuit sa aplice dispozițiile art.258 alin 3, respectiv, in cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută la alin.(4), iar acest rezultat se înmulțește cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la alin.(5).
La stabilirea impozitelor si taxelor locale, autoritățile locale trebuie sa aiba in vedere respectarea următoarelor principii prevăzute de art.14 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal.
La stabilirea impozitelor și taxelor locale se va avea în vedere respectarea următoarelor principii: principiul transparenței - autoritățile administrației publice locale au obligația să își desfășoare activitatea într-o manieră deschisă față de public ; principiul aplicării unitare - autoritățile administrației publice locale asigură organizarea executării și executarea în concret, în mod unitar, a prevederilor din Codul fiscal și ale prezentelor norme metodologice, fiindu-le interzisă instituirea altor impozite sau taxe locale în afara celor prevăzute de Codul fiscal ; taxele speciale, instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice și juride la acestea, potrivit regulamentului aprobat de consiliile locale, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile județene, după caz, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2003 privind finanțele publice locale ; principiul autonomiei locale - consiliile locale, Consiliul General al Municipiului București și consiliile județene stabilesc impozitele și taxele locale între limitele și în condițiile din Codul fiscal și ale prezentelor norme metodologice, principiu ce corespunde Cartei europene a autonomiei locale.
Având in vedere existenta unui litigiu ca urmare a aplicării ilegale a grilei de impozitare la nivelul anului 2009, 2010 si 2011 pentru terenul in cauza de către parata, litigiu ce face obiectul dosarului nr._, nesoluționat nici in prezent de către instanța de fond a Tribunalului Dambovita - Secția C. Administrativ si Fiscal, singurul argument adus in apărare de către parata consta in faptul ca, la baza încadrării terenului in categoria de folosința prevăzuta de art.258 pct.2 Cod Fiscal, adică teren intravilan cu construcții, a stat cererea reclamantei de aprobare a PUZ-ului pentru investiții viitoare.
Astfel, actele preliminare de urbanism - nu autorizație de construcție, nu pot obliga la plata impozitului majorat, aplicarea unei grile de impozitare pentru teren cu construcții implicând existenta unei construcții si nu ideea de construcție viitoare
In conformitate cu dispozițiile art.139 alin. 1 din Constituția României, impozitele, taxele si orice alte venituri cuvenite bugetului de stat sau bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
Este drept ca, taxele si impozitele pot fi stabilite prin hotărâri locale insa numai cu respectarea dispozițiilor legale ale Constituției si ale Principiului priorității dreptului european fata de dreptul intern, in situația vătămării intereselor contribuabililor.
In sensul respectării drepturilor contribuabililor, art.56 alin.2 din Constituție reglementează așezarea echitabila a sarcinilor fiscale.
Asa cum a statuat Curtea Constituționala, fiscalitatea trebuie sa nu fie numai legala, ci si proporționala, echitabila, rezonabila.
Prin urmare, considera ca parata in mod abuziv a incadrat terenul in cauza . folosința diferita de cea reala si a aplicat o baza de calcul eronata, motiv pentru care, ssolicita admiterea cererii asa cum a fost formulata.
In susținerea cererii intelege sa se folosească de proba cu inscrisuri, expertiza tehnica, precum si orice alta proba considerata utila soluționării cauzei.
In drept, se invoca dispozițiile Legii 554/2004 asa cum a fost completata si modificata, art.247, 258 si urmatoarele din Codul Fiscal, art.1 Cod fiscal si Cod procedura Fiscala, precum si dispozițiile Normelor Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, HG 956/2009.
Intimata nu a depus intimpinare, iar la termenul din data de 28 ianuarie 2013, s-a dispus suspendarea judecatii cauzei potrivit art.244, alin.1, pct.1, cod procedura civila, pina la solutionarea irevocabila a dosarului nr._ *, al Treibunalului Dambovita.
Reclamanta . SRL, a invocat la termenul din data de 23.10.2014, excepția de nelegalitate a hotărârii nr.139/28.10.2009 a Consiliului Local al orașului T..
Arata ca, in conformitate cu dispozițiile art.4 din legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate.
Apreciază ca, adoptarea HCL nr.139/2009 este nelegala in ceea ce privește atit aspectul procedural al adoptării acesteia cat si sub aspectul punerii in aplicare si efectelor acesteia.
La baza HCL 139/2009 având ca obiect aprobarea Planului de Urbanism Zonal si Regulamentului Local de Urbanism, aferent orașului T. pentru terenul in suprafața de 36 ha, situat in intravilanul orașului T., a fost solicitarea . SRL si . SRL, de construire de locuinte si alte constructii, proiectul de hotarire initiat de primarul orasului si Raportul Directiei de Urbanism nr._/2009.
Deși primarul, in calitatea sa de președinte al Consiliului Local T., inițiază procedura trecerii terenului de 36 ha din extravilanul localității, in intravilan, nu se menționează existenta unei hotărâri in acest sens.
Scoaterea definitiva sau temporara a terenurilor agricole din circuitul agricol fara lucrări de îmbunătățiri funciare pentru suprafețele de la 1-100 ha,se aproba de Ministerul Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltării Rurale.
In conformitate cu documentația si recomandarea comisiei de specialitate, in cadrul ședinței Consiliului Local din 28.10.2009 a fost emisa Hotărârea nr.139/28.10.2009, prin care, la art.1 a fost aprobat PUZ si RLU sub condiția îndeplinirii de către cele doua societăți beneficiare a obligației de a efectua scoaterea definitiva din circuitul agricol a terenului, in termen de un an de la adoptarea prezentei hotărâri. Mai precis, condiția aprobării PUZ si RLU prevăzute in Raportul nr._/23.10.2009 a fost transpusa in cadrul HCL nr.139/2009, la art.1 si 2.
Ca si sancțiune a neîndeplinirii obligației de către societățile beneficiare privind in scoaterea terenului, definitive, din circuitul agricol, in termen de 1 an, s-a stipulat, la art. 3, ca in cazul in care beneficiarul nu respecta prevederile art.2, la împlinirea termenului acordat, hotărârea va fi abrogata prin adoptarea altei hotărâri.
Prin emiterea unei decizii sub condiție si punerea in aplicare a unor masuri de impozitare total abuzive, in baza unei hotărâri ce nu trebuia sa isi producă efectele pana la implinirea unui termen stabilit prin condiție, se considera ca se impune un control al legalității actului administrative individual - HCL 139/2009.
Din întreaga procedura ce trebuia urmata in conformitate cu dispozițiile Ordinului 897/2005, se constata ca, hotărârea nu a fost adoptata in mod legal stabilindu-se un termen pentru îndeplinirea unei condiții pentru ca, imediat, sa isi producă efectele.
Pârâta a depus precizări cu privire la excepția de nelegalitate a hotărâriinr.139/28.20.2009 invocata de reclamanta prin cererea depusa la termenul de la 23.10.2014.
Arata ca, cererea depusa de reclamanta la termenul de la 23.10.2014 prin care a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.139/28.20.2009 este o cerere prin care se modifica obiectul acțiunii din acest dosar.
Potrivit dispoziițiilor art.132 alin.l Cod procedura vechi, aplicabil in cauza dat fiind faptul ca acțiunea din acest dosar a fost înregistrata înaintea intrării in vigoare a noului Cod de procedura civila, doar la prima zi de înfățișare instanța va putea sa dea reclamantului un termen pentru întregirea sau modficarea cererii de chemare in judecata.
In cauza de fata, cererea a fost depusa cu mult peste prima zi de înfățișare, așa cum aceasta este definita de dispozițiile art.134 Cod procedura civila, pentru ca reclamanta sa mai poată sa solicite acum întregirea sau completarea cererii de chemare in judecata.
In consecința cererea depusa de reclamanta la termenul de la 23.10.2014 este tardiv formulata si solicita sa fie respinsa, urmând ca instanța de judecata sa procedeze la judecata cauzei in limita celor solicitate prin cererea de chemare in judecata.
De altfel, se solicita a se observa ca prin incheierera de la 28.01.2013, instanța a dispus suspendarea judecații acestei cauze in conformitate cu art.244 Cod procedura civila, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a dosarului nr._ * al Tribunalului Dâmbovița.
S-a dispus suspendarea judecații pentru ca s-a apreciat ca soluția data in acest dosar, depinde de soluția ce se va da in dosarul nr._ *.
Prin sentința nr.1291 din 11 martie 2013, pronunțata de Tribunalul Dâmbovița, in dosarul nr._ *, irevocabila prin decizia nr.2367/18.03.2014 a Curții de Apel Ploiesti, instanta de judecata a analizat si legalitatea hotărârii nr.139 din 28.10.2009 a Consiliului local T. .
De asemenea, legalitatea acestei hotărâri a fost analizata de instanța de judecata si in dosarul nr._ al Tribunalului Dambovita - Secția a II a Civila de C. Administrativ si Fiscal, in care, prin sentința nr.1084, din 26.02.2013, irevocabila prin decizia nr.9304/05.11.2013 a Curții de Apei Ploiesti, cererea reclamantei a fost respinsa.
Reclamanta a depus concluzii scrise prin care solicita admiterea excepției de nelegalitate a HCL 139/2009, invocata in baza art.4 din Legea 554/2004 care prevede ca, legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate.
Astfel, aceasta excepție poate fi invocata, asa cum este prevăzut in textul de lege, oricând in cadrul unui proces si poate fi calificata ca o apărare de fond, vizând legalitatea unui act administrativ cu caracter unilateral, act ce influenteaza soluționarea litigiului.
Ea permite, in cadrul unei proceduri suple, cercetarea legalității unui act administrativ unilateral pe cale de excepție, in cadrul unui proces pornit pentru alte motive decât cele care vizează anularea respectivului act.
Potrivit legii excepția trebuie să indeplineasca anumite condiții de admisibilitate si anume aiba in vedere ca obiect un act administrativ unilateral cu caracter individual si sa existe un proces pe rolul instanței judecătorești, fie civil, fie penat, fie comercial etc, indiferent in ce faza se afla acesta. Excepția nu poate fi ridicata in faza procedurii, prealabile administrative. Excepția de nelegalitate nu poate forma obiectul unei cereri separate, ci obligatoriu trebuie să existe un proces, indiferent de obiectul acestuia, pe rolul unei instanțe judecătorești.
O ultima condiție ar fi ca, de actul administrativ care face obiectul excepției de nelegalitate sa depindă soluționarea litigiului in fond. Prin urmare, instanța în prealabil, trebuie să constate această legătură intrinsecă și mai apoi să sesizeze instanța competentă cu soluționarea excepției.
Astfel, hotărârea cu privire la care s-a ridicat excepția de nelegalitate, este ca care sta la baza modificării bazei de impozitare cu privire la terenurile proprietatea societății si este afectata atât cu privire la modalitatea de adoptare cat si cu privire la modalitatea de punere in aplicare.
Art.38, din Legea 215/2001 prevede printre atribuțiile Consiliului Local, analizarea si aprobarea documentațiilor de amenajare a teritoriului si urbanism a localităților, iar la art.45 este prevăzuta modalitatea de aprobare.
Problemele inscrise pe ordinea de zi nu pot fi dezbătute daca nu sunt insotite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate precum si avizul comisiei de specialitate a consiliului... (cu excepția cazului de forța majora), ori, asa cum se poate observa din documentele depuse, Raportul_/23.10.2009 al DUAT prin care se propune spre aprobarea Consiliului Local Planul de Urbanism Zonal si Regulamentul Local de Urbanism aferent orașului T. pentru suprafața de 36 ha, Comisia de specialitate propune aprobarea PUZ si RLU sub condiția scoaterii definitive din circuitul agricol a terenurilor si trecerea acestora din categoria extravilan in categoria de folosința intravilan-curți construcții.
Era, in acest caz, necesara obținerea unei aprobări de la Ministerul Agriculturii Pădurilor si Dezvoltatorii Rurale in baza Ordinului nr._ care prevede obligativitatea aprobării pentru scoaterea definitiva din circuitul agricol a unor suprafețe de teren de la 1-100 ha.
Același ordin prevede ca in vederea scoaterii din circuitul agricol este necesar avizul 0CP1, iar dupa emiterea avizului direcția pentru agricultura si dezvoltare rurala aproba documentația pe baza avizului 0CP1.
Pentru cazul in care scoaterea este aprobata prin PUG sau PUZ este necesar Avizul Administrației Naționale a Imbunătățirilor Funciare, aviz care nu este depus si nu fost emis, terenul fiind inregistrat in Registrul Agricol.
Cum reiese si din susținerile intimatei din cadrul dezbaterilor, problema esențiala pentru soluționarea cauzei este cu privire la insasi natura juridica a actului denumit înștiințare de plata nr._/20.10.2011, act a cărui anulare este solicitata si care prin susținerile orale din cadrul dezbaterilor este calificat ca fiind un act cu rol informativ asupra obligațiilor bugetare care ii revin contribuabilului si nu au act prin care se stabilesc obligații fiscale.
A solicitat anularea acestui act care urmează a fi calificat de către instanța de
judecata, si in special suspendarea efectelor acestuia, fiind singurul document prin care ii sunt comunicate obligațiile fiscale aferente terenurilor deținute in proprietate de către reclamant.
Din aceleași motive si prin procedura prealabila inițiata cu P. Orașului T., procedura la care nu a primit nici pana in prezent un răspuns, si prin prezenta cerere, a solicitat si emiterea unui act administrativ fiscal asa cum este prevăzut si definit de lege in art. 41 din codul de procedura fiscala ca fiind, actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale.
Arata in continuare ca, fiind forțați de încercarea repetata de scoatere la vânzare a terenurilor proprietatea societății, neavand alta soluție, a atacat aceste documente in instanța de contencios, pentru a obține suspendarea efectelor acestora pana la tranșarea in instanța a situației si calificarea corecta a actelor emise prin raportare directa la art.110 cod procedura fiscala, fost pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscala, care vine și definește titlul de creanța ca fiind actul prin care se stabilește si individualizează creanța fiscala, stabilește modalitatea prin care se face colectarea creanțelor fiscale.
Colectarea creanțelor fiscale se face in temeiul unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu dupa caz (decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii, declarația fiscala, decizia referitoare la obligații de accesorii, declarația vamala, decizia prin care se stabilește si se individualizează datoria vamala, inclusiv accesorii, potrivit legii)justificativ legat de modificare a registrului agricol in ceea ce privește categoria de folosința a terenurilor reclamantelor.
Mai mult decât atat, HCL 139, este pusă in aplicare, chiar daca terenurile nu au fost scoase din circuitul agricol si cu ignorarea faptului ca prin textul hotărârii era inserata o condiție suspensiva cu privire la obligația beneficiarilor de a scoate din circuitul agricol terenul in cauza sub sancțiunea anularii acesteia.
Documentele menționate constituie baza legata a trecerii terenului respectiv, din categoria extravilan in categoria intravilan, documente ce erau supuse unei condiții suspensive de scoatere din circuitul agricol a respectivei suprafețe de teren fapt ce a permis autorității locale T. sa stabilească prin HCL 129/28.10.2009 impozitul pe terenul petentei la nivelul anului 2009 folosind o baza de calcul ilegala.
Condiția suspensiva prevăzuta in art.2 din hotărâre are prevăzuta la art.3, si sancțiunea neîndeplinirii. Aceasta condiție, conform legii influențează nașterea actului juridic, de a cărei îndeplinire depinde natura actului juridic si producerea efectelor hotărârii, respectiv trecerea in intravilan. Asa cum in mod logic reiese si din nume, acest tip de condiție suspenda efectele actului juridic pana la momentul realizarii sale.
Cu toate acestea niciuna dintre parti nu poate cere indeplinirea obligațiilor asumate mai inainte de implinirea termenului fixat pentru îndeplinirea condiției, iar îndeplinirea condiției determina nașterea actului juridic si a efectelor acestuia.
Dupa indeplinirea condiției, fiecare parte isi intra in drepturile stabilite prin actul juridic încheiat, efectele producandu-se retroactiv, pentru trecut, și anume de la data încheierii actului respectiv, si nu de la data îndeplinirii condiției. Astfel Hotărârea putea produce efecte numai de la momentul îndeplinirii condiției stipulata in art. 2, de scoatere din circuitul agricol.
Pentru aceste considerente, se solicita admiterea excepției de nelegalitate asa cum a fost formulata.
Analizind exceptia tardivitatii depunerii cererii vizind excepția de nelegalitate a HCL nr.139/2009, instanta constata ca in cauza nu a operat o modificare sau completare a acțiunii, ci reclamanta a înțeles sa invoce excepția de nelegalitate a HCL nr.139/2009, acesta fiind un act administrativ, al cărui legalitate poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, așa incit va respinge excepția tardivității depunerii cererii.
Analizind exceptia de nelegalitate a HCL 139/2009, invocata de reclamanta, in baza art.4, din Legea nr.554/2004, in raport de sustinerile partilor, probele administrate si textele de lege incidente, tribunalul apreciaza ca este nefondata si o va respinge, motivat de faptul ca nu s-a facut dovada nelegalitatii emiterii acestui act, cu atit mai mult cu cit, cu privire la eficienta acestuia, s-au pronuntat hotariri judecatoresti defintitive si irevocabile, care au statuat in considerentele lor ca, HCL nr.139/2009, a stabilit in art.3, sanctiunea ce intervine pentru nerespectarea obligatiei impuse in sarcina celor doua societati beneficiare ale art.2, respectiv abrogarea acestui HCL prin adoptarea unei alte hotariri. Prin urmare, o alta cauza de ineficacitate a actului administrativ care sa aibă ca finalitate lipsirea acestuia de efecte juridice, nu mai poate fi pusa in discutie, cita vreme, chiar in cuprinsul sau, s-a inserat sanctiunea ce intervine pentru nerespectarea obligatiei impuse in sarcina celor doua societati beneficiare.
In ceea ce priveste fondul cauzei, tribunalul apreciaza ca, in raport de textele de lege incidente, cererea de chemare in judecata nu poate fi primita si o va respinge, motivat de urmatoarele considerente:
Reclamanta . SRL, a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea de anulare a actului administrativ fiscal, numit Înștiințare de plată a impozitelor si taxelor pentru anul 2012 nr.3415, emisa la data de 29.03.2012, de către pârâta P. T..
De asemenea, s-a solicitat acestei instanțe, urmare a admiterii acțiunii mai sus descrise, să dispună, reîncadrarea obiectului impozitului in categoria extravilan, avind in vedere neproducerea efectelor HCL 139/2009 iar in subsidiar sa se dispuna incadrarea in categoria de folosinta prevazuta la art.258 pct.4 din Codul fiscal, precum și aplicarea unei baze de calcul în funcție de categoria de folosință a terenului ; reducerea majorărilor în interiorul limitelor legale admise prin HG 956/2009 prin care Consiliile Locale pot ajusta prin hotărâri impozitele și taxele locale pentru anul în curs ; emiterea unui nou act administrativ-fiscal pentru perioada 01.01.2012 – 01.08.2012, privind obligațiile contribuabilului, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, precum și a drepturilor contribuabililor în raport de dispozițiile legale interne și europene, precum si plata cheltuielilor de judecata.
Acțiunea și-a întemeiat-o reclamanta pe dispozițiile Legii nr.554/2004, art.247, art.258 si urmatoarele din Codul fiscal, art.1 din codul fiscal si codul de procedura fiscala, precum si pe dispozitiile HG nr.956/2009.
Conform art.41 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal, este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale și el nu se confundă cu actele de executare, categorie în care intră titlul executoriu, înștiințarea de plată și somația de executare silită. Această deosebire, reiese clar și din dispozițiile art.141 alin.2 și 3 Cod procedură fiscală, conform cărora, titlul de creanță devine titlul executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Din aceste dispoziții legale rezultă că înștiințarea de plată nu este un titlu de creanță, prin care sunt stabilite prima dată obligații bugetare, ci este un act începător de executare silită, prin care se reamintește debitorului obligației bugetare neachitate, existența și întinderea acesteia.
Împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală, se poate formula contestație la executare conform art.172 Cod procedură fiscală, în termen de 15 zile, termen care curge de la momente diferite, arătate în dispozițiile art.173 Cod procedură fiscală, la instanța judecătorească competentă (judecătoria conform art.172 alin.4 Cod procedură fiscală, raportat la art.400 și art.373 alin.2 și 3 din vechiul cod de procedură civilă).
D. urmare, văzând că reclamanta a invocat ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, art.7, art.14 și următoarele din Legea nr.554/2004, se relevă intenția acesteia de a investi instanța, cu un contencios administrativ fiscal generat în speță de Înștiințarea de plată a impozitelor si taxelor pentru anul 2012 nr.3415, emisa la data de 29.03.2012, de către pârâta P. T., susceptibil de a fi atacat în procedura contencios fiscal.
Ținând cont de principiul disponibilității (întemeiat pe voința exprimată de reclamantă și desprinsă din conținutul cererii de chemare în judecată), analizând cererea în limitele impuse de reclamantă, instanța o constată ca fiind inadmisibilă, motivat în principal de faptul că înștiințarea de plată atacată nu este titlul de creanță, ci un act începător de executare și împotriva căruia reclamanta are deschisă calea contestației la executare.
În raport de această constatare, apare ca inutilă verificarea aspectelor ce țin de raportul fundamental dintre părți, legalitatea actelor de executare, reîncadrarea obiectului impozitului asupra terenului în suprafață de 7 ha situat în oraș T., reducerea majorărilor aplicate impozitelor și taxelor locale conform HG 956/2009 și emiterea unui nou act administrativ privind obligațiile fiscale ale contribuabilului –reclamant.
Va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constata ca in cauza nu a operat o modificare sau completare a acțiunii, ci reclamanta a înțeles sa invoce excepția de nelegalitate a HCL nr.139/2009, acesta fiind un act administrativ, al cărui legalitate poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, așa incit va respinge excepția tardivității depunerii cererii.
Respinge excepția de nelegalitate a HCL nr.139/2009, invocata in baza art.4, din Legea nr.554/2004.
Respinge cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta . SRL, cu sediul în T., ..14 bis, județul Dâmbovița, prin asociat Ovadia Elijahu cu domiciliul procesual ales în București, Calea 13 Septembrie, nr.231A, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâta P. orașului T., cu sediul în orașul T., ., nr. 1, județul Dâmbovița.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la comunicare, pentru soluția data excepției invocate.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica din 28.01.2015.
Președinte Grefier
C. I. D. C. Ț.
Red.CID
Tehnored.CȚ
4 ex/27.02.2015
| ← Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 20/2015.... | Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 114/2015.... → |
|---|
