Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 3281/315/2014
Dosar nr._ apel pl. contraventionala
R O MA N I A
TRIBUNALULDAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 4 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte – A.-M. G.
Judecător – A. L. B.
Grefier - Antuaneta B.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta-petentă C. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița,cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură I. P., din Târgoviște, ..133B, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 3196/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița, având ca obiect plângere contravențională.
Cererea de apel este timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._/14.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat R. A. pentru apelanta-petentă C. C. G., lipsă fiind intimatul I. Dâmbovița.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței stadiul pricinii, modul de îndeplinire a procedurii de citare. De asemenea, se referă faptul că apelul este timbrat, că în procedura de regularizare a cererii de apel a fost depusă la dosar întâmpinare formulată de intimatul I. Dâmbovița, după care:
La interpelarea instanței, avocat R. A. pentru apelanta-petentă C. C. G. precizează că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și apreciază că Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze apelul.
Tribunalul, efectuând verificările necesare, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.1din Noul Cod procedură civilă raportat la art. 95 pct. 2 NCPC, văzând că obiectul prezentului apel vizează o hotărâre pronunțată de Judecătoria Târgoviște, constată că Tribunalul Dâmbovița este competent general, material și teritorial să judece apelul.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe noi în apel.
Avocat R. A. pentru apelanta-petentă C. C. G. învederează instanței că nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, sau alte incidente de soluționat, în temeiul dispozițiilor art. 478 alin 2 N .C.pr.civ tribunalul stabilește că apelul va fi soluționat pe baza probelor administrate în fața instanței de fond, în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului ca fiind de aproximativ 1 termen de judecată și în baza art. 482 coroborat cu art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă .
Avocat R. A. pentru apelanta-petentă C. C. G. susține apelul în sensul că apelanta petentă critică sentința instanței de fond sub aspectul temeiniciei procesului verbal, în cuprinsul căruia se reține că apelanta a efectuat manevra de mers pe contrasens, cu intenția de a reintra pe . stației Peco Agip.
Încă de la început, apelanta petentă a susținut că această contravenție nu este temeinică și apreciază că este nedovedită, întrucât pe acest sector de drum sunt două benzi de circulație pe sens. În fapt, petenta a venit din zona Pavcom intenționând să intre din nou pe . s-a pus dacă manevra de întoarcere a fost făcută pe contrasens.
Apărătorul apelantei petente consideră că în acea zona nu există niciun marcaj de circulație pe stradă și, din punctul ei de vedere manevra a fost efectuată în condiții legale. În primul rând, manevra nu a avut alte urmări, iar apoi manevra a fost efectuată cu respectarea normelor, atâta vreme cât . de mare și permite o asemenea manevră. În lipsa oricărui marcaj de circulație, apreciază că agentul constatator a reținut în mod greșit această contravenție.
Apărătorul apelantei petentă învederează că aceasta a pătruns pe . tăiat practic cele două benzi de circulație pe sensul Târgoviște - Găești, s-a încadrat pe . cu fața orientată spre sensul giratoriu din zonă, iar după aceea, asigurându-se, a efectuat manevra la stânga și a reintrat pe . în opinia sa, contravenția reținută nu este justificată.
Cu privire la cea de a doua contravenție, aceea de a nu părăsi locul la indicațiile agentului rutier, apărătorul apelantei petente susține că a existat o neînțelegere întrucât i s-a permis să meargă la portbagaj să îi prezinte documentele, însă agentul a înțeles greșit că nu s-a supus indicațiilor de a nu părăsi autovehiculul, dar practic nu avea cum să prezinte documentele fără a se deplasa la portbagaj.
Avocat R. A. pentru apelanta-petentă C. C. G. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Considerându-se lămurit cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă, tribunalul închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3196/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de contestatoarea C. C. G., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ..64, județ Dâmbovița, împotriva procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 20.03.2014.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 20.03.2014 încheiat de către intimatul I. Dâmbovița a fost sancționat contestatorul C. C. G. cu 340 de lei și avertisment, față de faptul că la acea dată ora 11.26 ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . contrasens (în condițiile în care a efectuat viraj stânga de pe această stradă de pe . contrasens după care a intrat pe . Peco Agip), ulterior neconformându-se dispozițiilor polițistului rutier de a rămâne la autoturism. S-a considerat că faptele constituie contravenție potrivit art. 101 al.3 lit.d și art.100 al.3 lit.f din OUG nr.195/2002 și sancționată de art.101 al.3 lit.d și art.100 al.3 lit.f din OUG nr.195/2002. S-a dispus de asemenea reținerea permisului de conducere în vederea suspendării.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește situația de fapt reținută prin procesul verbal instanța a constatat că aceasta este dovedită de intimat împotriva contestatorului așa cum îi cade în sarcină.
În cauza A. c. Romaniei din 4.10.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului constată încălcarea de către România a art.6 din convenție ce vizează dreptul la un proces echitabil prin încălcarea prezumției de nevinovăție în cazul materiei contravenționale. Se arată că a prezuma că procesul verbal contravențional beneficiază de o prezumție de legalitate și veridicitate, sarcina probei contrare revenind contravenientului ce trebuie astfel să-și dovedească nevinovăția, este contrar dreptului la un proces echitabil, materia contravențională, prin sancțiunile aplicabile intrând în sfera penalului conform art. 6 CEDO ce implică prezumția de nevinovăție a persoanei căreia i se aduce o acuzație. Ca atare nu procesul verbal contravențional în sine poate demonstra vinovăția contravenientului ci probele ce au stat la baza emiterii sale, în cazul de față proba esențială fiind constatarea directă a contravenției de către un agent al statului (care a comunicat prin stație aceasta agentului constatator) care este completată chiar de filmarea video a contravenției.
Afirmațiile petentului din plângere asupra faptului că nu îi era interzisă manevra efectuată nu pot fi primite. În ciuda faptului, că virajul la stânga nu este interzis pe direcția sa de deplasare inițială pe lângă complexul PAVCOM, totuși în urma efectuării virajului stânga acesta trebuia să se încadreze pe sensul de mers corespunzător direcției ce ar fi urmat virajului și care este celălalt sens decât cel pe care a circulat petentul. De asemenea, în ciuda faptului că . o lățime mai mare în acel loc, nu se poate considera faptul că banda I pe care a circulat petentul nu face parte din sensul de mers (contrar celui în care s-a circulat de către petent) al străzii respective. Deși distanța pe care a mers pe contrasens este una mică, totuși fapta prezintă gravitate, din sens opus putând veni autovehicule, chiar dacă spațiul prin care a trecut petentul este unul larg, Exista astfel riscul însemnat ca, prin manevra sa, petentul să încurce circulația pe .>
De asemenea în ceea ce privește cealaltă faptă contravențională aceasta a fost constatată prin propriile simțuri de către organul de poliție care dispusese ca petentă să rămână la autoturism. Justificarea petentei că ar fi părăsit autovehiculul pentru a-i remite permisul de conducere vine chiar să confirme fapta, iar motivul pretins nu este în concordanță cu cele menționate de agent în raportul său, care a arătat că motivul deplasării petentei a fost acela de a solicita să nu fie sancționată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta C. C. G. care a criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea apelului, apelanta petentă a susținut că prin manevra executată nu a încălcat regulile de circulație, așa cum în mod greșit se reține în procesul verbal de contravenție, iar faptul că s-a deplasat la mașina agentului constatator a fost pur și simplu pentru a-i înmâna acestuia permisul de conducere pe care l-a găsit mai greu în poșetă.
În opinia apelantei petente, instanța de fond, în mod greșit a reținut că procesul verbal de contraveție a fost legal întocmit și a înlăturat apărările formulate, întrucât din probele administrate rezultă fără putință de tăgadă faptul că nu a încurcat niciun moment circulația pe sectorul de drum respectiv și mai mult decât atât, nu se poate reține că a circulat pe contrasens.
Întrucât instanța de fond a analizat doar probele propuse de intimat, apelanta petentă solicită readministrarea probei cu înregistrarea video a contravenției.
Prin întâmpinarea depusă, la data de 17.11.2014 intimatul I. Dâmbovița a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței de fond, susținând că instanța de fond a analizat procesul verbal de constatare a contravenției în funcție de materialul probator și a constatat că acesta este legal și temeinic.
În motivare susține că, din planșele foto și din cuprinsul suportului magnetic rezultă, dincolo de orice dubiu, că apelanta petentă a comis prima contravenție pentru care a fost sancționată. Din filmarea video se observă că apelanta a circulat inițial pe . efectuat viraj la stânga pe . pe contrasens, după care, în final, a virat din nou stânga și a intrat din nou pe . în direcția Sălii Polivalente.
Împrejurările că, în porțiunea parcursă de apelantă pe contrasens, . o lățime mai mare, sau că petenta a circulat pe contrasens o porțiune scurtă, nu sunt de natură să conducă la admiterea apelului.
Cea de-a contravenție a fost constatată de agentul constatator, în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, iar apelanta nu a răsturnat prezumția relativă de legalitate și veridicitate e care se bucură procesul verbal de contravenție, astfel în mod corect instanța de fond l-a menținut.
În opinia sa, este evident că apelul formulat de apelanta petentă este vădit netemeinic și că aceasta și – a exercitat în mod abuziv dreptul de a formula cale de atac, motiv pentru care intimatul solicită aplicarea dispozițiilor art.12 alin.2 și art.187 alin.1 lit.a Cod procedură civilă.
Apelanta-petentă C. C. G. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, a considerentelor reținute de instanța de fond, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
Apelul promovat este întemeiat pe argumentul netemeiniciei faptei reținute în sarcina apelantei-petente, susținându-se că „prin manevra executată nu am încălcat regulile de circulație, astfel cum greșit se reține în cuprinsul procesului verbal contestat”.
Cu toate acestea din imaginile foto depuse la dosar reprezentând abaterea contravențională pentru acre s-a întocmit procesul verbal contestat reiese în mod cert faptul că, efectuând manevra de întoarcere în intersecția . B., respectiv deplasându-se pe . Pavcom spre . reintrând pe . stației Peco Agip, apelanta petentă nu s-a încadrat regulamentar, pe sensul corespunzător al . a rulat pe contrasens, până la reintrarea pe .).
Același aspect reiese, cu și mai mare evidență, din vizionarea CD-ului cu înregistrarea video a abaterii. Este adevărat că manevra astfel efectuată s-a realizat în condițiile în care în acel moment nu rula nici un vehicul pe sensul respectiv de circulație, însă trebuie observat că textul art. 103 al.3 lit. d din OUG 195/2002 sancționează contravențional circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează legal manevra de depășire.
Așadar împrejurarea că nu a fost îngreunată circulația pe sensul opus nu este menționată de lege ca o excepție de la caracterul contravențional al faptei, singura exceptare vizând efectuarea, în mod legal, a manevrei de depășire, ceea ce nu este aplicabil în speță.
Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina apelantei-petente, se reține că fapta imputată constă în nerespectarea indicațiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, faptă sancționată conform art. 100 al.3 lit.f din OUG 195/2002.
Or, apelanta petentă nu a propus administrarea niciunui mijloc de probă prin care să combată prezumția relativă de veridicitate a acestei rețineri în cuprinsul procesului verbal contravențional, ci a confirmat faptul că s-a deplasat la autovehiculul organelor de poliție rutieră, deși acest fapt reprezenta o încălcare a unei dispoziții stabilite în Normele de aplicare a OUG 195/2002, și anume art. 183 din HG 1391/2006, (care prevede obligația conducătorului auto de a rămâne în autovehicul, după oprirea de către agenții de poliție, cu mâinile pe volan și să respecte indicațiile polițistului) neputând așadar ca prin această încălcare să își creeze un avantaj în prezenta cauză, dat fiind principiul că nimeni nu își poate invoca propria turpitudine.
În plus, faptul că agentul constatator a aplicat pentru acestă faptă amenda contravențională de 340 lei (corespunzător celor 5 puncte amendă pevăzute lege) nu poate fi găsit ca lipsit de proporționalitate cu gravitatea faptei contravenționale, astfel cum s-a reținut și de către insatnța de fond, dată fiind împrejurarea concretă în care s-a aflat petenta, care a încercat să contrazică cele observate de polițist printr-o altă faptă de încălcare a normelor metodologce de aplicare a OUG 195/2002 (coborârea din vehicul după oprirea de către agentul de circulație).
Dimpotrivă, se reține că agentul constataor a optat pentru aplicarea sancțiunii avertismentului în locul sancțiunii cu amenda de la 6-8 puncte amendă (un punct amendă reprezentând 10% dins salariul minim brut pe economie) pentru prima faptă contravențională și aplicarea a 5 puncte amendă pentru cea de-a doua faptă contravențională, în condițiile în care ambele fapte reținute în sarcina apelantei petente avea prevăzută, ca măsură complementară, suspendarea dreptului de a conduce, prima faptă pentru un număr de 60 de zile, iar a doua pentru un număr de 30 de zile, urmând așadar a se aplica măsura complementară cea mai gravă, conform art. 5 al. 6 in OG 2/2001. Se apreciază astfel că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu graduld e pericol social concret al faptelor, așa cum a reținut și prima instanță.
Pentru toate aceste motive tribunalul va respinge cererea de apel formulată împotriva sentinței nr. 3196/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_, cu consecința menținerii acesteia, în temeiul art. 480 al.1 NCpc.
În baza art. 34 al. 2 teza I NCpc și art. 634 al. 1 pct. 4 NCpc, întrucât hotărârea prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată numai cu apel, prezenta decizie este definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelanta-petentă C. C. G., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița,cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocatură I. P., din Târgoviște, ..133B, județul Dâmbovița împotriva sentinței nr. 3196/11.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, ., nr. 64, județ Dâmbovița
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2015.
Președinte,Judecător,
A.- M. G. A. L. B.
Grefier,
Antuaneta B.
Red. GAM
Tehnored AB/GAM
4ex/28.02. 2015
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Judecator fond – P. D. Cărpiniș
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 106/2015. Tribunalul... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 72/2015. Tribunalul... → |
|---|
