Anulare act administrativ. Sentința nr. 9010/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9010/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 11250/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 9010/2013
Ședința publică de la 13 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. C. pentru reclamant și consilier juridic U. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantului depune la dosar decizie de menținere a valabilității eșalonării la plată a obligațiilor fiscale.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatându-se dosarul în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că s-a făcut dovada că nu datorează TVA și a procedat corect la deducere conform pct. 62 din Normele de aplicare ale Codului de procedură Fiscală. Învederează că dispozițiile pct.62(4) din HG nr.44/2004 permit ajustarea TVA deductibilă și pentru cheltuielile efectuate anterior datei de 01.01.2010, faptul că taxa în cuantum de 54.289 lei solicitată la rambursare este aferentă unor cheltuieli necesare pentru desfășurarea activității impozabile, impunându-se anularea actelor administrative emise de către DGFP D..
Consilier juridic U. N. pentru pârâtă solicită respingerea acțiunii și menținerea actelor administrativ fiscale ca legale și temeinice considerând că nu poate fi dedus TVA conform art. 62 alin. 4 din HG nr.44/2004.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 28.06.2013, sub nr._, reclamantul P. C., în contradictoriu cu Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului D., în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere nr._/29.11.2012, emisă de către DGFP D. în urma întocmirii raportului de inspecție fiscală înregistrat sub același număr, cu consecința exonerării mele de la plata sumei de 65.112 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată (apreciată ca nedeductibilă) - 54.289 lei, dobânzi TVA - 8.218 lei și penalități TVA -2.605 lei și anularea în totalitate a deciziei nr. 131/26.04.2013 emisă de către DGFP D. în soluționarea contestației formulate în procedura prealabilă.
În motivare a arătat că, prin decizia de impunere nr._/29.11.2012, emisă de către DGFP D. în urma întocmirii raportului de inspecție fiscală înregistrat sub același număr, au fost stabilite în sarcina sa obligații de plată în cuantum de 186.504 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată și accesorii TVA.
Din suma reprezentând debit TVA (167.218 lei), 54.289 lei reprezintă TVA aferentă unor achiziții, taxă considerată deductibilă de reclamant și respinsă de la rambursare prin decizia de impunere.
Pentru a stabili obligațiile suplimentare de plată, organele de control fiscal au apreciat că taxa aferentă achizițiilor în cuantum de 285.730 lei efectuate în perioada 28.01._09 nu este deductibilă deoarece ajustarea taxei este posibilă numai pentru achizițiile ulterioare datei de 01.01.2010.
Împotriva actelor administrative a formulat contestație în termenul procedural, arătând faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 571/2003 și ale HG nr. 44/2004 (pct. 61 alin 6, alin. 7 pct. 62 alin. 4) este posibilă regularizarea TVA deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și mărfuri destinate desfășurării activității impozabile în primul decont depus după înregistrare (chiar dacă la data achiziției persoana impozabilă nu era înregistrată ca plătitor de TVA).
Prin decizia nr. 131/23.04.2013, DGFP D. a respins contestația arătând că dispozițiile punctului 62 alin. 4 din Normele de aplicare a Codului Fiscal (textul de lege care permite ajustarea TVA deductibilă) sunt în vigoare începând cu data de 01.01.2010, și numai pentru achizițiile ulterioare acestei date poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată, soluție nelegală pe care vă solicită să fie anulată.
Cu privire la starea de fapt, învederează instanței faptul că prin raportul de inspecție fiscală nr. 8293 din data de 30.08.2011 DGFP D. a constatat că începând cu data de 01.09.2008 trebuia să se înregistreze în scop de TVA.
Ca urmare a acestei constatări (pe care nu a înțeles să o conteste), nu i s-a recunoscut la momentul primului controlul dreptul de deducere al taxei aferente achizițiilor efectuate în perioada 28.01._09, TVA colectată în perioada 28.01._09 fiind TVA de plată.
Precizează faptul că nicăieri în actele administrative nu s-a susținut de către organul fiscal că bunurile achiziționate în perioada verificată nu ar fi fost folosite în interesul activității economice, fiind recunoscut dreptul de deducere pentru toate achizițiile efectuate în aceleași condiții ulterior datei de 01.01.2010.
Ulterior primului control fiscal, în deconturile de TVA nr._/17.11.2011 și nr.FDLJCALA-4039-2012/17.01.2012 a inclus în rubrica regularizări (ajustare) TVA deductibilă suma de 54.289 lei ce reprezintă taxa pe valoarea adăugată aferentă achizițiilor în sumă de 285.730 lei efectuate în perioada 28.01._09.
A făcut dovada achizițiilor cu următoarele documente, pe care le depune în copie conformă:
-Situație centralizatoare a achizițiilor efectuate în perioada 28.01._09;
-Jurnal pentru cumpărări întocmit de persoana impozabilă, din care rezultă baza de impozitare și valoarea TVA;
-Facturile nr._/28.01.2009 emisă de către ., nr. 1255/06.04.2009 emisă de ., nr.21/24.04.2009 emisă de ., nr._/04.05.2009 emisă de . 2001 Comimpex SRL, nr._/08.09.2009 emisă de . SRL și nr._/04.12.2009 emisă de . SRL.
Temeiul juridic al regularizării TVA l-au constituit prevederile pct. 62(4) din HG nr. 44/2004, respectiv:
Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul controlului organelor fiscale competente, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condițiile prevăzute la art. 145 - 149 din Codul fiscal:
a)taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege;
b)taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuție, aflate în proprietatea sa la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu condiția, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat;
c)taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată.
Învederează că această prevedere legală (intrată în vigoare la 01.01.2010) nu face distincție între cheltuielile efectuate până la 31.12.2009 și cele ulterioare acestei date, și pe cale de consecință nici organul fiscal nu poate face o astfel de interpretare.
Data de 01.01.2010 este importantă pentru că ulterior ei contribuabilul are dreptul să ajusteze TVA deductibilă pentru cheltuielile deja efectuate, norma introdusă prin Hotărârea de Guvern nr. 1620/2009 vizând strict procedura prin care o persoană care trebuia să se înregistreze ca plătitor de TVA (dar nu a făcut-o) poate să deducă taxa aferentă cheltuielilor deja efectuate.
DGFP D., prin decizia de soluționare pronunțată în procedura prealabilă, susține că interpretarea dată de noi dispozițiilor legale mai sus citate ar încălca principiul neretroactivității legii civile, acesta fiind unicul argument al respingerii plângerii sale. Susține organul de control că prevederile pct. 62(4) din Normele de aplicare a Codului Fiscal vizează numai cheltuielile efectuate ulterior datei de 01.01.2010, ajustarea TVA deductibilă nefiind posibilă pentru nici o sumă cheltuită anterior acestei date.
Așa cum a arătat anterior, o astfel de soluție este netemeinică, în măsura în care legea nu face distincție între data la care au fost efectuate cheltuielile ci doar stabilește momentul de la care persoana poate să procedeze la ajustarea TVA aferentă achizițiilor.
Că este corectă susținerea sa, o dovedește în totalitate chiar poziția ANAF, care prin Comunicatul de presă nr._/12 martie 2010, emis de Direcția de Comunicare, Relații Publice și Mass Media precizează modul în care trebuiesc a fi aplicate prevederile HG nr.1620/2009.
Conform ultimului paragraf al comunicatului de presă, "Agenția Națională de Administrare Fiscală precizează că începând cu 1 ianuarie 2010 persoanele fizice care au efectuat tranzacții cu construcții noi și terenuri construibile în perioada 2005-2009, chiar dacă nu au fost înregistrate ca plătitori de TVA la momentul inițierii construcțiilor, își pot deduce taxa pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor efectuate, în primul decont depus după înregistrare sau într-un decont ulterior, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul controlului organelor fiscale".
Faptul că în comunicat se face vorbire la persoanele fizice care au realizat tranzacții imobiliare nu exclude celelalte categorii de persoane fizice, în condițiile în care se încearcă chiar de către ANAF lămurirea înțelesului textului pct.62 din Norme, și a modalității de aplicare a acestuia.
Concluzia este extrem de clară, situația fiind identică cu cea din speța de față - indiferent de momentul la care cheltuiala a fost făcută de persoana fizică (în perioada 2005-2009), dacă aceasta a fost făcută pentru a desfășura activitate economică TVA-ul poate fi dedus ulterior datei de 01.01.2010.
O astfel de interpretare este în concordanță și cu jurisprudența CEJ, atât principiul neutralității fiscale, cât și prevederile Directivei TVA opunându-se abordării autorităților fiscale de a refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce TVA datorată sau achitată pentru servicii care i-au fost prestate, doar pentru aspecte formale. Calitatea de persoană impozabilă nu poate fi și nu este condiționată de vreo autorizație sau de vreo licență acordată de" autorități" "în vederea exercitării unei activități economice. În consecință, dreptul de deducere a TVA nu poate fi refuzat atât timp cât condițiile de fond și de formă prevăzute de Directivă pentru exercitarea acestui drept sunt întrunite.
Mai mult, așa cum a fost menționat în nenumărate cazuri ale CEJ, deși statele membre dispun de o anumită libertate în exercitarea atribuțiilor lor și în stabilirea condițiilor de deducere a TVA, aceste condiții nu pot submina principiului neutralității fiscale, făcând ca o persoană impozabilă să suporte, în tot sau în parte, povara TVA și mai mult, nu ar trebui să conducă la un tratament diferit din punct de vedere al TVA pentru operațiuni similare.
In concluzie, solicită ca instanța să constate că dispozițiile pct.62(4) din HG nr.44/2004 permit ajustarea TVA deductibilă și pentru cheltuielile efectuate anterior datei de 01.01.2010, faptul că taxa în cuantum de 54.289 lei solicitată la rambursare este aferentă unor cheltuieli necesare pentru desfășurarea activității impozabile, impunându-se anularea actelor administrative emise de către DGFP D..
In drept, invocă dispozițiile art.8 și urm. din Legea nr.554/2004 si art.218 din OG nr.92/2003 .
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că în fapt, P. C. formulează contestație împotriva: Deciziei nr. 131/26.04.2013 emisa de DGFP D. și Deciziei de impunere nr._/29.11.2012 emisa in baza Raportului de inspecție fiscala nr._/29.11.2012.
Prin acțiunea formulată se solicită anularea parțială a Deciziei de impunere nr._/29.11.2012, în sensul anulării obligării la plata sumei de 65.112 lei si reprezintă taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar in suma de 54.289 lei, dobânzi aferente in suma de 8.218 lei si penalități de întârziere aferente in suma de 2.605 lei.
Consideră ca acțiunea reclamantei nu poate fi soluționată favorabil, avându-se în vedere următoarele considerente:
In fapt, in perioada 19.11._12, organele de inspecție fiscala au efectuat, la contribuabilul menționat mai sus, inspecție fiscala parțiala pentru soluționarea decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare nr. 7888/10.10.2012, aferent trim. III 2012 (luna septembrie 2012).
Perioada supusa verificării a cuprins intervalul de timp 01.01._12.
Contribuabilul a mai fost verificat anterior întocmindu-se Raportul de inspecție fiscala nr. 8293/30.08.2011, prin care s-a constatat ca in luna iulie 2008 acesta a depășit plafonul de scutire de TVA. de 35.000 de euro (echivalentul in lei) începând cu data de 01.01.2008 acesta trebuia sa solicite înregistrarea in scopuri de TVA.
Deoarece contribuabilul nu a solicitat pana la data controlului înregistrarea in scopuri de TVA, organele de inspecție fiscala au solicitat (adresa nr. 8142/25.08.2011) înregistrarea din oficiu in scopuri de TVA a d-lui P. C.. S-a emis Certificatul de înregistrare . nr._/29.08.2011, fiindu-i atribuit CUI RO_. Nu s-a acordat deductibilitate pentru perioada pana la 31.12.2009.
Referitor la TVA in suma de 54.289 lei, s-a consemnat: « suma de 54.289 lei reprezintă TVA deductibila înregistrata de contribuabil pe regularizări in decontul de TVA nr._/17.11.2011 si nr. FDLJCALA-4039-2012/17.01.2012, reprezentând TVA aferenta achizițiilor de sămânță de grâu, îngrășăminte chimice, azotat de amoniu, foliare din perioada 28.01._09.
Controlul constata ca taxa pe valoarea adăugata dedusa de contribuabil (ajustata) in suma de 54.289 lei nu îndeplinește condițiile de deductibilitate,deoarece in conformitate cu prevederile pct. 61 alin. (6) si pct. 62 alin. (4) din H.G. nr. 44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. ajustarea taxei deductibile este posibila numai pentru achizițiile efectuate dupa data de 01.01.2010.
Dispozițiile art. 152 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal si pct. 61 si 62 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevăd următoarele:
"(1) Persoana impozabilă stabilită în România conform art. 125A1 alin. (2) lit. a), a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie, poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
(2) Cifra de afaceri care servește drept referință pentru aplicarea alin. (1) este constituită din valoarea totală a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfășurate de o mică întreprindere, operațiunile rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România conform art. 145 alin. (2) lit. b), operațiunile scutite cu drept de deducere și cele scutite fără drept de deducere, prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. a), b), e) și f), dacă acestea nu sunt accesorii activității principale, cu excepția următoarelor:
a)livrările de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 125A1 alin. (1) pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;
b)livrările intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 aA (2) lit. b).
(6) Persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153.
(9) Prin norme se stabilesc regulile de înregistrare și ajustările de efectuat în cazul modificării regimului de taxă. Norme metodologice:
61.(6) în sensul art. 152 alin. (9) din Codul fiscal, persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă prin opțiune conform prevederilor art. 152 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 153 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, și persoanele impozabile care solicită înregistrarea în scopuri de taxă în cazul depășirii plafonului de scutire în termenul stabilit la art. 152 alin. (6) din Codul fiscal au dreptul la ajustarea taxei deductibile aferente:
a)bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate, în momentul trecerii la regimul normal de taxare;
b)activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuție, aflate în proprietatea lor în momentul trecerii la regimul normal de taxă, cu condiția, în cazul
bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat.
(7)Ajustările efectuate conform alin. (6) se înscriu în primul decont de taxă depus după înregistrarea în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal a persoanei impozabile sau, după caz, într-un decont ulterior.
(8)Pentru ajustarea taxei prevăzută la alin. (6), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească condițiile și formalitățile prevăzute la art. 145 - 149 din Codul fiscal. Prin excepție de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achiziții de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conțină mențiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
62. (1) Persoanele care aplică regimul special de scutire, conform art. 152 din Codul fiscal, au obligația să țină evidența livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi realizate de o mică întreprindere, cu ajutorul jurnalului pentru vânzări, precum și evidența bunurilor și a serviciilor taxabile achiziționate, cu ajutorul jurnalului pentru cumpărări.
(2) în cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:
a)în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecție fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă;
b)în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată după
înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege și data la care a fost înregistrată.
62 (4) Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul controlului organelor fiscale competente, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condițiile prevăzute la art. 145 -149 din Codul fiscal:
a)taxa deductibilă aferentă bunurilor aflate în stoc și serviciilor neutilizate la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege;
b)taxa deductibilă aferentă activelor corporale fixe, inclusiv celor aflate în curs de execuție, aflate în proprietatea sa la data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege, cu condiția, în cazul bunurilor de capital, ca perioada de ajustare a deducerii, prevăzută la art. 149 alin. (2) din Codul fiscal, să nu fi expirat;
c)taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată.
(5) Pentru ajustarea taxei prevăzută la alin. (4), persoana impozabilă trebuie să îndeplinească condițiile și formalitățile prevăzute la art. 145 - 149 din Codul fiscal. Prin excepție de la prevederile art. 155 alin. (5) din Codul fiscal, factura pentru achiziții de bunuri/servicii efectuate înainte de înregistrarea în scopuri de TVA a persoanei impozabile nu trebuie să conțină mențiunea referitoare la codul de înregistrare în scopuri de TVA atribuit persoanei impozabile conform art. 153 din Codul fiscal.
Forma punctului 62 (4) menționata mai sus este in vigoare începând cu data de 01.01.2010, urmare H.G. 1620/2009, care a modificat si completat Codul fiscal.
Acest text este invocat de petent in susținerea contestației, in ideea ca prevederile pct. 4 (4) lit. c) se aplica retroactiv.
Însă acest aspect nu este reținut in soluționarea favorabila a contestației. In drept, Constituita României la art.15 alin. (2) prevede următoarele:
"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
De asemenea, art. 6, alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (Codul civil) stipulează următoarele: "(1) Legea civila este aplicata cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva."
F. de prevederile legale mai sus citate, taxa pe valoarea adăugata dedusa de contribuabil (ajustata) in suma de 54.289 lei nu îndeplinește condițiile de deductibilitate prevăzute la pct.6 alin.6) si pct.62 alin.4) din H.G. nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, ajustarea taxei deductibile fiind posibila numai pentru achizițiile efectuate după data de 01.01.2010, data de la care au intrat in vigoare modificările aduse Codului Fiscal prin H.G. nr. 1620/2009, in cazul contribuabililor care nu au solicitat înregistrarea in scopuri de T.V.A. in termenul prevăzut de lege.
Cu privire la obligațiile fiscale accesorii in suma de 10.483 lei, având in vedere ca in sarcina petentului au fost stabilite suplimentar obligații fiscale principale in suma de 54.289 lei reprezentând TVA pentru care nu s-a admis deducerea, acesta datorează si sume cu titlu de accesorii, reprezentând măsura accesorie, conform principiului de drept «accesorium sequitur principalem» si a art.94 alin.3 lit.f, art.119.art.120 si art.120A1 din O.G. nr 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
În drept invocă dispozițiile art. 205-208 din NCPC.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin Decizia de impunere nr._/29.11.2012, emisă de către DGFP D. în urma întocmirii raportului de inspecție fiscală înregistrat sub același număr, au fost stabilite în sarcina reclamantului obligații de plată în cuantum de 186.504 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar de plată și accesorii TVA.
Reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei solicitând anularea parțială a acesteia, în sensul anulării obligării la plata sumei de 65.112 lei si reprezintă taxa pe valoarea adăugata stabilita suplimentar in suma de 54.289 lei, dobânzi aferente in suma de 8.218 lei si penalități de întârziere aferente in suma de 2.605 lei.
In fapt, in perioada 19.11._12, organele de inspecție fiscala au efectuat inspecție fiscala parțiala pentru soluționarea decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare nr. 7888/10.10.2012, aferent trim. III 2012 (luna septembrie 2012) pentru perioada 01.01._12.
Reclamantul a mai fost verificat anterior întocmindu-se Raportul de inspecție fiscala nr. 8293/30.08.2011, prin care s-a constatat ca in luna iulie 2008 acesta a depășit plafonul de scutire de TVA. de 35.000 de euro (echivalentul in lei) începând cu data de 01.01.2008 acesta trebuia sa solicite înregistrarea in scopuri de TVA, dispunându-se înregistrarea din oficiu in scopuri de TVA a acestuia, fiind Certificatul de înregistrare . nr._/29.08.2011.
Referitor la TVA in suma de 54.289 lei, organele fiscale au reținut că respectiva sumă reprezintă TVA înregistrata de contribuabil pe regularizări in decontul de TVA nr._/17.11.2011 si nr. FDLJCALA-4039-2012/17.01.2012, reprezentând TVA aferenta achizițiilor de sămânță de grâu, îngrășăminte chimice, azotat de amoniu, foliare din perioada 28.01._09, însă nu este deductibilă deoarece ajustarea taxei este posibilă numai pentru achizițiile ulterioare datei de 01.01.2010.
Pentru a stabili astfel, organele fiscale au reținut că, față de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 (Codul civil) care stipulează neretroactivitatea legii civile, taxa pe valoarea adăugata dedusa de contribuabil (ajustata) in suma de 54.289 lei nu îndeplinește condițiile de deductibilitate prevăzute la pct. 6 alin. 6 si pct. 62 alin. 4 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare, ajustarea taxei deductibile fiind posibila numai pentru achizițiile efectuate după data de 01.01.2010, data de la care au intrat in vigoare modificările aduse Codului Fiscal prin H.G. nr. 1620/2009, in cazul contribuabililor care nu au solicitat înregistrarea in scopuri de T.V.A. in termenul prevăzut de lege.
În conformitate pct. 61 alin. 2 lit. a din HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare "În cazul în care persoana impozabilă a atins sau a depășit plafonul de scutire și nu a solicitat înregistrarea conform prevederilor art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, organele fiscale competente vor proceda după cum urmează:în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificată de organele de inspecție fiscală înainte de înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, acestea vor solicita plata taxei pe care persoana impozabilă ar fi trebuit să o colecteze dacă ar fi fost înregistrată normal în scopuri de taxă conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data identificării nerespectării prevederilor legale. Totodată, organele fiscale competente vor înregistra din oficiu aceste persoane în scopuri de taxă. Prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală se va stabili data de la care persoanele respective vor fi înregistrate în scopuri de taxă."
De asemenea, pct 62. alin. 4 lit. c din HG nr. 44/2004 prevede că: "Persoanele impozabile care nu au solicitat înregistrarea în scopuri de TVA în termenul prevăzut de lege, indiferent dacă au făcut sau nu obiectul controlului organelor fiscale competente, au dreptul să ajusteze în primul decont depus după înregistrare sau, după caz, într-un decont ulterior, în condițiile prevăzute la art. 145-149 din Codul fiscal: taxa deductibilă aferentă achizițiilor de bunuri și servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana respectivă ar fi fost înregistrată în scopuri de taxă dacă ar fi solicitat în termenul prevăzut de lege înregistrarea și data la care a fost înregistrată."
Potrivit prevederilor legale amintite, contribuabilului care nu s-a înregistrat în scopuri de TVA i se permite, după înregistrare, ajustarea taxei deductibile într-un decont ulterior, pentru achizițiile de bunuri și servicii efectuate în perioada cuprinsă între data la care persoana ar fi trebuit să se înregistreze și data la care a fost înregistrată, fără ca legea să facă distincție cu privire la data achiziției bunurilor (înainte sau după 01.01.2010).
Susținerile pârâtei că, dacă i s-ar permite reclamantului rambursarea TVA pentru achiziții efectuate înainte de data de 01.01.2010, s-ar încălca principiul retroactivității legii civile sunt greșite, întrucât dispozițiile amintite, intrate în vigoare la data de 01.01.2010, doar reglementează procedura prin care persoanele impozabile pot neînregistrate în scopuri de TVA pot solicita deducerea taxei, fără să facă vreo distincție cu privire la data efectuării achizițiilor pentru care se solicită deducerea TVA.
Or, în cauza de față, reclamantul a depus decontul de TVA nr._/17.11.2011 si nr. FDLJCALA-4039-2012/17.01.2012, reprezentând TVA aferentă unor achiziții efectuate în perioada 28.01._09 (perioadă pentru care organele fiscale au dispus înregistrarea din oficiu a reclamantului în scopuri de TVA) în conformitate cu pct. 62 alin. 4 lit. c din HG nr. 44/2004.
Mai mult, organele fiscale nu au invocat faptul că bunurile achiziționate în perioada respectivă nu ar fi fost folosite în interesul activității economice, astfel încât instanța apreciază că în mod greșit nu au recunoscut dreptul contribuabilului de a deduce TVA pentru sumele menționate.
Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va desființa Decizia nr. 131/26.04.2013 emisă de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C. și va anula în parte Decizia de impunere nr._/29.11.2012 în ceea ce privește reținerea sumei de 65.112 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în mun. C., .. 2, jud. D..
Desființează Decizia nr. 131/26.04.2013 emisă de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Anulează în parte Decizia de impunere nr._/29.11.2012 în ceea ce privește reținerea sumei de 65.112 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar, dobânzi și penalități de întârziere.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.12.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 4 ex/10.01.2014
AMM/AF
| ← Pretentii. Sentința nr. 5516/2013. Tribunalul DOLJ | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
