Anulare act administrativ. Sentința nr. 2434/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2434/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 14830/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 2434/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier A. G. G.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamantul R. A. C., în contradictoriu cu pârâții P. M.. C. și C. L. C., având ca obiect anulare act administrativ.
Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 13.02.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, a amânat pronunțarea la data de 20.02.2013, având nevoie de timp pentru a delibera.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D., reclamantul R. A. C., a solicitat instanței să dispună anularea actului administrativ, adresa nr._ emisa de Primăria Municipiului C., comunicata la data de 30.03.2012, prin care i s-a adus la cunoștință ca cererea înregistrata sub nr._ din 22.03.2012 privind eliberarea unui certificat de urbanism in scopul construirii unui imobil S+P+10E cu destinație de hotel și funcțiuni complementare, nu poate fi soluționată.
Solicită totodată, obligarea pârâtului P. MUNICIPIULUI C. sa îi emită certificat de urbanism conform celor solicitate in cererea in_/22.03.2012.
In fapt, reclamantul învederează că la data de 22.03.2012 prin cererea înregistrata sub nr._ la Primăria Municipiului C. a solicitat eliberarea certificatului de urbanism in vederea construirii unui imobil S+P+10E cu destinație de hotel și funcțiuni complementare.
La data de 30.03.2012 prin adresa cu același număr_ Primăria Municipiului C. i-a comunicat ca " cererea nu poate fi soluționata întrucât nu se încadrează in indicii de construibilitate conform PUG aprobat cu HCL 23/200 (POT-20% CUT maxim 2,2) si conform OUG nr. 7/2011 pentru modificarea si completarea legii 350/2011 privind amenajarea teritoriului si urbanismului art. 32 alin 1 Ut. a) nu se admite depășirea indicilor de construibilitate aprobați in zona (CUT propus 7,4 fata de CUT maxim 2,2 si POT propus 70% fata de POT maxim 20 %). "
In termen legal, conform art. 7 din legea 544/2004 reclamantul arată că a formulat plângere prealabila împotriva actului administrativ, iar prin adresa_ comunicata la data de 07.05.2012 autoritatea administrative teritoriala si-a păstrat punctul de vedere.
Reclamantul arată că actul administrativ emis de către autoritate publica locala este nelegal si netemeinic având in vedere următoarele argumente:
Conform art. 6 din legea 50/199IR "Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4: a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii;"
Dispozițiile art. 31 din legea 350/2001 așa cum a fost modificata prin ....stabilesc "Certificatul de urbanism cuprinde următoarele elemente privind:
a)regimul juridic al imobilului - dreptul de proprietate asupra imobilului si servituțile de utilitate publica care grevează asupra acestuia; situarea imobilului - teren si/sau construcțiile aferente - in intravilan sau in extravilan; prevederi ale documentațiilor de urbanism care instituie un regim special asupra imobilului - zone protejate, interdicții definitive sau temporare de construire -, daca acesta este înscris in Lista cuprinzând monumentele istorice din România si asupra căruia, in cazul vânzării, este necesara exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, precum si altele prevăzute de lege. Informațiile privind dreptul de proprietate si dezmembrămintele acestuia vor fi preluate din cartea funciara, conform extrasului de carte funciara pentru informare;
b) regimul economic al imobilului - folosința actuală, destinații admise sau neadmise, stabilite în baza prevederilor urbanistice aplicabile în zonă, reglementări fiscale specifice localității sau zonei;c) regimul tehnic al imobilului - procentul de ocupare a terenului, coeficientul de utilizare a terenului,dimensiunile minime si maxime ale parcelelor, echiparea cu utilități, edificabil admis pe parcelă, circulații si accese pietonale si auto, parcaje necesare, alinierea terenului si a construcțiilor fată de străzile adiacente terenului, înălțimea minimă si maximă admis.
Certificatul de urbanism este actul care se emite de către președinții consiliilor județene, primarul municipiului București sau primari, după caz, la cererea persoanelor fizice sau juridice, în vederea obținerii ulterioare a autorizației de executare a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora, precum și în vederea desființării construcțiilor. Deci, prin certificatul de urbanism, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale planurilor de amenajare a teritoriului, avizate și aprobate potrivit legii, se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și se stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării.
Cererea pentru eliberarea certificatului de urbanism trebuie soluționata in sensul eliberării unui certificat de urbanism in care sa fie menționați indicii de construibilitate in conformitate cu prevederile planurilor urbanistice si ale planurilor de amenajare a teritoriului, neputând fi refuzata soluționarea acestei cereri pe motivul ca "nu se admite depășirea indicilor de construibilitate aprobați in zona ".
In raport de faptul ca prin certificatul de urbanism se stabilesc elemente privind regimul juridic, tehnic si economic al imobilului, precum si cerințele urbanistice de a căror îndeplinire este condiționata eliberarea autorizației de construire, precum si de faptul ca certificatul de urbanism face parte din documentația necesara eliberării autorizației de construire, autoritatea trebuia sa emită un certificate de urbanism care sa producă efecte juridice in condițiile in care acest act administrative de autoritate, naște, modifica sau stinge raporturi juridice in domeniul autorizării executării lucrărilor de construcții.
Reclamantul învederează faptul că cererea înregistrata sub nr._ din 22.03.2012 prin care a solicitat emiterea certificatului de urbanism nu a fost soluționata in conformitate cu dispozițiile legii 50/1991 si ale legii 350/2001, nefiindu-i emis actul administrativ care trebuia sa cuprindă mențiunile prevăzute obligatoriu in art. 31 din legea 350/2001 așa cum a fost modificata prin OUG 7/2011, fapt pentru care se impune anularea adresei nr._/30.03.2012 si emiterea unui certificat de urbanism conform celor solicitate.
F. de cuprinsul răspunsului dat de autoritatea administrativ teritoriala, in sensul ca solicitării sale nu i se pot aplica indicii de construibilitate conform PUG aprobat cu HCL 23/2000, aceasta este nefondata având in vedere ca la data de 22.03.2012 când a formulat cererea pentru emiterea certificatului de urbanism Planul Urbanistic General al Municipiului C. nu mai era in vigoare, termenul de-valabilitate fiind expirat.
Planul Urbanistic General al Municipiului C. a fost aprobat prin HCL 23/2000, iar in conformitate cu disp. art. 46 alin 1 din legea 350/2001 (aplicabil in anul 2010), autoritatea administrativ teritoriala avea obligația să îi actualizeze periodic, la cel mult 10 ani.
Astfel, in anul 2010 C. L. C. trebuia sa aprobe prin Hotărâre, actualizarea Planului Urbanistic General, fapt care insa nu s-a realizat, astfel încât Planul Urbanistic General nu mai era in vigoare încă din anul 2010.
Conform art. 46 alin 1 din legea 350/2001 "Planul urbanistic general reprezintă baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația să își întocmească și să își aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani."
Dispozițiile legii 350/2001 la momentul expirării termenului de valabilitate al Planului Urbanistic General (anul 2010) nu prevedeau posibilitatea prelungirii acestuia, fapt pentru care invoc pe cale de excepție nelegalitatea acestuia încă din anul 2010.
Abia la data de 31.03.2011, ca urmare a modificării legii 350/2001 prin OUG 7/2011 prin introducerea art. 46 alin l3, prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 152 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General pana la data de 29.02.2012.
La data de 29.03.2012 prin Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 135 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbansitic General al Municipiului C. pana la data de 29.02.2013.
Reclamantul menționează că HCL nr. 152/31.03.2011 cat si (HCL 135/29.03.2012 sunt nelegale, având in vedere ca Planul Urbanistic General al Municipiului C. își pierduse valabilitatea la data prelungirii prin aceste acte ale autorității locale. Așa cum a arătat, abia la data de 11.02.2011 (OUG 7/2011 publicata in MO), data intrării in vigoare a art. 46 alin l3 din legea 350/2001 s-a dat posibilitatea prelungirii planului urbanistic general, pana la acea data neexistând aceasta posibilitate, fiind in vigoare disp. art. 46 alin 1 din aceeași lege care stabilea valabilitatea planului urbanistic general la o perioada maxima de 10 ani.
Se arată că si in ipoteza in care s-ar considera ca dispozițiile art. 46 alin l3 din legea 350/2001 ar "retroactiva", iar prin HCL nr. 152/2011 s-a "prelungit valabilitatea Planului Urbanistic General al Municipiului C., dispozițiile aceluiași articol prevede posibilitatea prelungirii cu maxim 2 ani de la data depășirii termenului de valabilitate.
In consecința Planul Urbanistic General era valabil pana la data de 29.02.2012, fapt pentru care cererii mele înregistrate sub nr._/22.03.2012 nu ii sunt aplicabili indicii de construibilitate conform PUG aprobat prin HCL nr. 23/2000, ci cei prevăzuți de Regulamentul General de Urbanism.
Având in vedere Regulamentul General de Urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996, care reprezintă sistemul unitar de norme tehnice si juridice care sta la baza elaborării planurilor de amenajare a teritoriului, planurilor urbanistice precum si a regulamentelor locale de urbanism, regulament care stabilește regulile de ocupare a terenurilor de amplasare a construcțiilor si a amenajărilor aferente acestora, procentul de ocupare al terenului se stabilește in funcție de destinația zonei in care urmează sa fie amplasta construcția si de condițiile de amplasare in cadrul terenului.
Construirea imobilului pentru care s-a solicitat emiterea certificatului de urbanism se va realiza in C., .. 56 B, 56 C, 56 D, Jud. D., care reprezintă o zona mixtă, al cărui procent maxim de ocupare este 70%, si nu cum in mod greșit s-a stabilit ca este maxim 20%.(anexa 2 pct. 2.1.3)
F. de cele menționate, arată că se impune obligarea autorității administrative teritoriale sa îi emită certificatul de urbanism solicitat, conform indicilor de construibilitate solicitați prin cererea formulata de către reclamant.
Reclamantul a formulat precizare la acțiunea ce face obiectul dosarului mai sus menționat, in sensul ca înțelege să se judece in contradictoriu si cu C. L. al Municipiului C..
De asemenea, pe cale de excepție, in temeiul art. 4 alin. l din Legea 554/2004 actualizata, reclamantul a înțeles sa invoce nelegalitatea actelor administrative Hotărârea Consiliului L. nr. 152/31.03.2011 si a Hotărârea Consiliului L. nr. 135/29.03.2012, având in vedere următoarele considerente:
Planul Urbanistic General al Municipiului C. a fost aprobat prin HCL 23/2000, iar in conformitate cu disp. art. 46 alin 1 din legea 350/2001 (aplicabil in anul 2010), autoritatea administrativ teritoriala avea obligația să îl actualizeze periodic, la cel mult 10 ani.
Astfel, in anul 2010 C. L. C. trebuia sa aprobe prin Hotărâre, actualizarea Planului Urbanistic General, fapt care insa nu s-a realizat, astfel încât Planul Urbanistic General nu mai era in vigoare încă din anul 2010.
Conform art. 46 alin 1 din legea 350/2001 "planul urbanistic general reprezintă baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. Fiecare unitate administrativ-teritorială are obligația să își întocmească și să își aprobe Planul urbanistic general, care se actualizează periodic la cel mult 10 ani."
Dispozițiile legii 350/2001 la momentul expirării termenului de valabilitate al Planului Urbanistic General (anul 2010) nu prevedeau posibilitatea prelungirii acestuia, fapt pentru care reclamantul invocă pe cale de excepție nelegalitatea acestuia încă din anul 2010.
Abia la data de 31.03.2011, ca urmare a modificării legii 350/2001 prin OUG 7/2011 prin introducerea art. 46 alin l3, prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 152 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General pana la data de 29.02.2012.
La data de 29.03.2012 prin Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 135 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General al Municipiului C. pana la data de 29.02.2013.
Atât HCL nr. 152/31.03.2011 cat si HCL 135/29.03.2012 sunt nelegale, având in vedere ca Planul Urbanistic General al Municipiului C. își pierduse valabilitatea la data prelungirii prin aceste acte ale autorității locale. Așa cum a precizat, abia la data de 11.02.2011 (OUG 7/2011 publicata in MO), data intrării in vigoare a art. 46 alin l3 din legea 350/2001 s-a dat posibilitatea prelungirii planului urbanistic general, pana la acea data neexistând aceasta posibilitate, fiind in vigoare disp. art. 46 alin 1 din aceeași lege care stabilea valabilitatea planului urbanistic general la o perioada maxima de 10 ani.
Reclamantul arată că, chiar si in ipoteza in care s-ar considera ca dispozițiile art. 46 alin 1 din legea 350/2001 ar "retroactiva", iar prin HCL nr. 152/2011 s-a prelungit valabilitatea Planului Urbanistic General al Municipiului C., dispozițiile aceluiași articol prevede posibilitatea prelungirii cu maxim 2 ani de la data depășirii termenului de valabilitate.
F. de cele menționate, reclamantul arată că se impune admiterea excepției de nelegalitate a HCL nr. 152/31.03.2011 si a HCL nr. 135/29.03.2012 si pe cale de consecința să soluționeze cauza dedusa judecații in dosarul nr._/63/2012, fără a tine cont de aceste acte administrative, in temeiul art. 4 alin. 4 din legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.
P. Municipiului C., în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului D. - Secția C. Administrativ și Fiscal formulată de către reclamantul R. A. C.., ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Pârâta arată că, în fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul R. A. C. a chemat în judecată C. L. C., solicitând instanței nelegalitatea actelor administrative Hotărârea Consiliului L. nr. 152/31.03.2011 si Hotărârea Consiliului L. nr. 135/29.03.2012.
In temeiul art. 137 Cod Procedura civila invocă următoarele excepții absolute, peremtorii si de fond.
1. Inadmisibilitatea acțiunii având ca obiect excepția de nelegalitate date fiind cele ce succed.
Ca natură juridică excepția de nelegalitate reprezintă o apărare de fond pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces în condițiile în care reclamantul își formulează pretențiile pe un act administrativ considerat nelegal și vătămător de autorul excepției.
Nelegalitatea actului administrativ unilateral, constatata de către judecătorul nu este o nelegalitate obiectiva, in sensul ca, fata de terți actul administrativ este legal si va produce efecte juridice.
Excepția de nelegalitate, din punctul de vedere al scopului material urmărit de reclamant, este o acțiune in constatare, in sensul ca instanța judecătoreasca nu condamna la executarea unei prestații, hotărârea judecătoreasca pronunțata de instanța de contencios administrativ nu constituie titlu executoriu si nu poate fi pusa in executare, actul administrativ unilateral nelegal nu va produce efecte juridice (nu va fi opozabil) fata de părțile din dosarul aflat pe rolul instanței judecătorești in fata căreia a fost ridicata excepția; actul administrativ unilateral nelegal nu va produce efecte juridice fata de instanța judecătoreasca in fata căreia a fost ridicata excepția de nelegalitate, in sensul ca judecătorul va soluționa cauza, fără a tine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatata.
In conformitate cu prevederile art. 46 din legea 350/2001 cu modificările si completările ulterioare PUG-ul este definit ca fiind documentația de urbanism ce are caracter director si de reglementare operaționala. Fiecare localitate trebuie sa întocmească Planul urbanistic general, sa îl actualizeze la 5-10 ani si să îl aprobe, acesta constituind baza legala pentru realizarea programelor si acțiunilor de dezvoltare.
Pe cale de consecința hotărârea Consiliului L. C. de adoptare a PUG-ului are caracter normativ si nu intra sub incidența art. 4 din Legea 554/2004 jar soluția ce se impune este aceea de respingere ca inadmisibila .
Reglementarea excepției invocate este data chiar de art. 4 alin. 4 din Legea 554/2004. 2 Lipsa interesului in promovarea acțiunii întrucât orice documentație de urbanism se emite in conformitate cu PUG-ul inclusiv documentațiile PUZ de derogare de la indicatorii urbanistici si funcționalitatea zonei prevăzuți in PUG.
In lipsa unui PUG este interzis a se emite documentații PUZ,PUD, precum si orice alte acte ce țin de autorizarea construcțiilor,
După aprobarea Planului urbanistic zonal sau de detaliu se poate întocmi documentația tehnica in vederea obținerii autorizației de construire, exclusiv cu respectarea reglementarilor urbanistice aprobate."
Mai mult decât atât, în temeiul art. 36 alin 5 lit. c din Legea nr. 215/2001 republicată C. L. „avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism ale localității."
In ceea ce privește fondul cauzei si cuantamarea cererii având ca obiect anulare act administrativ ce face obiectul dosarului nr._ solicitam respingerea ca neîntemeiata având in vede următoarele.
Potrivit legii 350/2001 derogarea in privința indicatorilor de urbanism se poate face prin hotărâre a autorității locale deliberative respectiv C. L. C. având ca obiect aprobarea PUZ-ului al cărui efect este reglementat de art. 47 alin 5 si consta :Planurile urbanistice zonale pentru zone protejate nu pot fi modificate decât in integralitatea lor, cu excepția modificărilor făcute in conformitate cu prevederile art. 32 alin. (5) lit. b) si alin. (6) si care nu alterează caracterul general al zonei."
Conform art. 32 din același act normativ sus evocat cererea prin care se solicita o modificare de reglementare a prevederilor documentației de urbanism se soluționează după cum urmează.
a)sa respingă in mod justificat cererea de modificare a prevederilor documentațiilor
de urbanism aprobate;
b)sa condiționeze autorizarea investiției de elaborarea si aprobarea de către
autoritatea publica locala competenta a unui plan urbanistic zonal;
b) sa condiționeze autorizarea investiției de elaborarea si aprobarea de către autoritatea publica locala competenta a unui plan urbanistic zonal;
c) sa condiționeze autorizarea investiției de elaborarea unui plan urbanistic zonal, prin grija investitorului privat, in condițiile legii, si de aprobarea acestuia de către autoritatea publica locala, numai in situația solicitării construirii de parcuri industriale, parcuri tehnologice, supermagazine, hipermagazine, parcuri comerciale, parcuri culturale, zone de producție, zone de dezvoltare a unor ansambluri rezidențiale noi, infrastructura de transport, in situația extinderii intravilanului localității cu cel puțin 10.000 m2 pentru funcțiuni de locuire sau cu cel puțin 5.000 m2 pentru funcțiuni de servicii sau producție;
d) sa condiționeze autorizarea investiției de elaborarea si aprobarea unui plan urbanistic de detaliu;
e) sa permită întocmirea documentației tehnice pentru autorizația de construire, in situația solicitării construirii pe o . front continuu construit preexistent in care clădirile de pe parcelele adiacente au același regim de înălțime cu cel solicitat.
Pârâta arată că, în speța dedusa judecații reclamantul nu a solicitat o derogare de la existent ci eliberarea Certificatului de urbanism premergător autorizației de construire având ca scop construirea unui imobil cu regim de înălțime S+P+10 cu destinația de hotel si funcțiuni complementare.
Aceasta solicitare nu a putut fi soluționata favorabil întrucât nu erau respectați indicii de construibilitate POT 20% si CUT 2,2 fata de solicitarea care vizează POT 40% si CUT 2,4.
Prin urmare soluția pe care legiuitorul a prevăzut-o la soluționarea cererilor având ca obiect eliberarea certificatelor de urbanism este diferita si consta in aceea ca potrivit art. 32 din Legea 350/2001 soluția se materializează in emiterea certificatului de urbanism numai in situația in care se solicita o derogare de la existent.
Față de cele prezentate, solicită instanței admiterea în teză principală excepției invocate ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar solicită respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei ca neîntemeiata.
In drept își întemeiază întâmpinarea pe prevederile art. 115-118 Cod Procedură Civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes în ceea ce privește invocarea excepției de nelegalitate, instanța reține că reclamantul a invocat, pe calea excepției, conform dispozițiilor art.4 din legea 554/2004, nelegalitatea HCL nr. 152/31.03.2011 cat si a HCL 135/29.03.2012 privind prelungirea valabilitatea Planului Urbanistic General al Municipiului C.
În ceea ce privește admisibilitatea invocării nelegalității unui act normativ, pe calea excepției prevăzute de art.4, instanța reține:
Obiectul excepției de nelegalitate este determinat prin art. 4 alin. 1 din legea 554/2004, ca fiind actul administrativ individual cu caracter unilateral; intimatul interpretează dispoziția de obiect, în sensul excluderii din domeniul de aplicare a excepției de nelegalitate în privința actelor administrative unilaterale, cu caracter normativ.
O asemenea diferențiere de regim juridic, chiar în condițiile în care disp. art. 11 din lege permit formularea acțiunii în anulare, indiferent de respectarea unui termen legal și imperativ, nu se justifică, prin prisma finalității acestei proceduri.
Din expunerea de motive la Legea 262/2007 ( act normativ ce modifică disp. art. 4 LCA ), rezultă că legiuitorul a avut în vedere necesitatea completării obiectului, în sensul instituirii unei proceduri de verificare a legalității, ca și chestiune prealabilă judecății, atât în privința actelor administrative unilaterale cu caracter individual, cât și în privința actelor administrative cu caracter normativ .
A accepta teza potrivit căreia actele administrative cu caracter normativ pot fi contestate numai pe calea acțiunii directe echivalează cu acceptarea unei situații împovărătoare pentru părți, contrară principiului unui proces echitabil, în sensul că persoanele care se consideră vătămate prin emiterea unui act administrativ cu caracter normativ și care au deschis o acțiune în contencios administrativ să fie în imposibilitate să se apere pe calea excepției invocate în acel proces și să fie nevoite să deschidă o altă acțiune în justiție.
Astfel fiind, dacă legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ oricând, cu atât mai mult actul administrativ cu caracter normativ poate fi contestat pe calea excepției de nelegalitate, în același sens fiind și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr.135/15.01.2009).
Aceeași interpretare a fost împărtășită și de jurisprudența constată a Înaltei Curți de Casație și Justiție; în acest sens, interpretând legea națională prin prisma art.20 alin.2 din Constituție, într-un sens care să corespundă prevederilor art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului, Înalta Curte a reținut că o normă juridică trebuie să îndeplinească dubla calitate, de accesibilitate și previzibilitate, astfel încât să permită destinatarilor săi să își orienteze conduita în acord cu imperativele legii; de aceea, atunci când textul unei legi, așa cum este art.4 din legea 554/2004, este confuz sau susceptibil de interpretări, se impune ca previzibilitatea lui să fie asigurată printr-o jurisprudență uniformă, care să asigure celor implicați posibilitatea de a-și regla conduita într-o asemenea manieră, încât drepturile și interesele lor legitime să nu fie atinse în substanța lor.
Ca atare, includerea actelor administrative unilaterale cu caracter normativ, în obiectul excepției de nelegalitate, corespunde scopului declarat al legii 262/2007 .
Excepția lipsei de interes invocată de pârâtă va fi respinsă, de asemenea întrucât actele a căror nelegalitate se invocă au fost avute în vedere la soluționarea cererii reclamantului, astfel că acesta justifică un interes în formularea cererii.
In ceea ce priveste excepția de nelegalitate a HCL nr. 152/31.03.2011 și a HCL 135/29.03.2012 privind prelungirea valabilitatea Planului Urbanistic General al Municipiului C., instanța constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea de Consiliu L. nr. 152/31.03.2011 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General (aprobat prin HCL 23/2000) pana la data de 29.02.2012 iar prin Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 135/29.03.2012 s-a aprobat prelungirea termenului de valabilitate a Planului Urbanistic General al Municipiului C. pana la data de 29.02.2013.
La emiterea hotărârilor prin care s-a aprobat prelungirea PUG al Municipiului C., au fost avute în vedere rapoartele comisiilor de specialitate din cadrul Consiliului L. al Municipiului C., rapoartele nr._/_ și nr._/2012 întocmite de Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului și dispozițiile art. 46 din Legea 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului astfel cum a fost modificat prin OUG 7/_ și art. III din OUG 7/2011.
Reclamantul apreciază că HCL nr. 152/31.03.2011 cât și HCL 135/29.03.2012 sunt nelegale, având in vedere ca Planul Urbanistic General al Municipiului C. aprobat prin HCL 23/2000 își pierduse valabilitatea la data prelungirii prin aceste acte ale autorității locale si abia la data de 11.02.2011 (OUG 7/2011 publicata in MO), data intrării in vigoare a art. 46 alin l3 din legea 350/2001 s-a dat posibilitatea prelungirii planului urbanistic general, pana la acea data neexistând aceasta posibilitate, fiind in vigoare disp. art. 46 alin 1 din aceeași lege care stabilea valabilitatea planului urbanistic general la o perioada maxima de 10 ani; chiar si in ipoteza in care s-ar aprecia ca dispozițiile art. 46 alin l3 din legea 350/2001 ar "retroactiva", iar prin HCL nr. 152/2011 s-a "prelungit valabilitatea Planului Urbanistic General al Municipiului C., dispozițiile aceluiași articol prevede posibilitatea prelungirii cu maxim 2 ani de la data depășirii termenului de valabilitate, Planul Urbanistic General fiind valabil pana la data de 29.02.2012
Critica reclamantului este neîntemeiată întrucât prin dispozițiile art.. III din OUG 7/2011 s-a prevăzut că planurile de urbanism generale al căror termen de valabilitate a fost depășit la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și pentru care a fost inițiată procedura de achiziție a elaborării/actualizării pot fi prelungite prin hotărâre a consiliului local până la data aprobării noii documentații, dar nu mai mult de 2 ani de la data publicării prezentei ordonanțe de urgenta.
Prin urmare, termenul de valabilitate al planului urbanistic general al Municipiului C. aprobat prin Hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. nr. 23/2000, era depășit la data formulării cererii de către reclamant, însă, ca urmare a intrării în vigoare a OUG 7/2011, C. L. al Municipiului C., în mod legal, a procedat la prelungirea valabilității PUG, cu respectarea dispozițiilor art. III din acest act normativ, care stabilesc că termenul de valabilitate a PUG poate fi prelungit în condițiile descrise de acest articol, dar nu mai mult de 2 ani de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență nr. 7/2011.
În consecință, se constată că atât HCL nr. 152/31.03.2011 cât și HCL 135/29.03.2012 au fost emise cu respectarea dispozițiilor OUG 7/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, astfel că excepția de nelegalitate a HCL nr. 152/31.03.2011 și HCL 135/29.03.2012, va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 22.03.2012, reclamantul R. A. C., a solicitat Primarului mun. C. eliberarea unui certificat de urbanism in scopul construirii unui imobil S+P+10E cu destinație de hotel și funcțiuni complementare, pe terenul situat în C., .. 56 B, 56 C, 56 D.
Prin adresa nr._, P. localității i-a comunicat reclamantului că nu îi poate elibera actul solicitat întrucât nu se încadrează în indicii de construibilitate conform PUG aprobat cu HCL 23/200(POT-20% CUT maxim 2,2) si conform OUG nr. 7/2011 pentru modificarea si completarea legii 350/2011 privind amenajarea teritoriului si urbanismului art. 32 alin 1 Ut. a) nu se admite depășirea indicilor de construibilitate aprobați in zona(CUT propus 2,4 fata de CUT maxim 2,2 si POT propus 40% fata de POT maxim 20 %). "
Potrivit disp. art. 6 alin. 1 din Legea 50/1991, certificatul de urbanism este "actul de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4: a) fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii; b) stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului;c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; d) încunoștințează investitorul/solicitantul cu privire la obligația de a contacta autoritatea competentă pentru protecția mediului, în scopul obținerii punctului de vedere și, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării".
De asemenea, art. 29 alin. 3 din Legea 350/2001 statuează că "Certificatul de urbanism se eliberează la cererea oricărui solicitant, persoană fizică sau juridică, care poate fi interesat în cunoașterea datelor și a reglementărilor cărora îi este supus respectivul bun imobil", în timp ce alin. 4 al aceluiași art. arată că " Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare".
Așadar, aceste prevederi legale impun Primarului unei localități obligația de a răspunde solicitării primite și de a elibera un astfel de act de informare, în caz contrar fiind adusă atingere dreptului unui proprietar de a cunoaște care sunt cerințele urbanistice pe care trebuie să le îndeplinească în vederea edificării construcțiilor proiectate pe proprietatea sa.
Chiar în ipoteza în care, într-adevăr,imobilul pentru construirea căruia se solicită eliberarea unui certficat de urbanism, conform Planului Urbanistic General, nu se încadrează in indicii de construibilitate si conform OUG nr. 7/2011 pentru modificarea si completarea legii 350/2011 privind amenajarea teritoriului si urbanismului art. 32 alin 1 Ut. a) nu se admite depășirea indicilor de construibilitate aprobați in zona(CUT propus 2,4 fata de CUT maxim 2,2 si POT propus 40% fata de POT maxim 20 %) (așa cum se menționează în cuprinsul adresei nr._), aceasta nu justifică refuzul eliberării unui certificat de urbanism din moment ce acesta este doar un act de informare și nu îl autorizează pe proprietar să declanșeze anumite lucrări de construcție. Mai mult, în cuprinsul respectivului act se pot menționa toate elementele vizând interdicția temporară a edificării de construcții, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. 2 din Ordinul nr. 839/2009, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, care statuează că "În cazul în care scopul declarat de solicitant este autorizarea executării lucrărilor de construcții, iar specificul obiectivului (funcțiune, accesibilitate, relații de vecinătate etc.) nu se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism și/sau de amenajare a teritoriului aprobate, ori dacă particularitățile amplasamentului (suprafață neconstruibilă ca urmare a unor interdicții sau servituți, a unor zone de protecție a dotărilor de infrastructură, rezerve de teren pentru investiții de interes public etc.) nu permit realizarea investiției, certificatul de urbanism se eliberează cu menționarea expresă a incompatibilităților rezultate, precum și a imposibilității emiterii unei autorizații de construire pentru obiectivul propus".
Prin urmare, atitudinea pârâtului de a nu rezolva favorabil solicitarea reclamantului de a-i fi eliberat un certificat de urbanism este de natură a-i provoca o vătămare acestuia – lezând interesul său legitim de a cunoaște datele cu privire la bunul său imobil și reglementările la care este supus, în funcție de planurile de urbanism adoptate de unitatea administrativ-teritorială -, astfel încât reclamantul este îndreptățit, conform prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004, să solicite protecția instanței pentru ocrotirea drepturilor și intereselor sale legitime.
Ca atare, instanța apreciază capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la emiterea certificatului de urbanism ca fiind întemeiat, urmând a-l admite.
Criticile referitoare la indicii de construibilitate nu vor fi analizate întrucât aceste cerințe nu sunt menționate în cuprinsul unui certificat de urbanism ce poate fi atacat în condițiile legii.
Referitor la capătul de cerere vizând anularea adresei nr._, instanța îl consideră inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".
Adresa prin care pârâtul i-a comunicat reclamantului că nu i se poate elibera certificat de urbanism, nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi considerată un act administrativ – în sensul că nudă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice între reclamant și instituția pârâtă -, ci este doar un act de informare, prin care se aduce la cunoștința unei persoane faptul că nu-i va fi eliberat un anumit act solicitat.
Prin urmare, respectiva adresă nefiind act administrativ, nu este susceptibilă de a desființată de instanța de contencios administrativ, astfel încât acest capăt de cerere nu poate fi primit.
Pentru considerentele expuse anterior, va fi admisă în parte acțiunea formulată, în sensul că va fi obligat pârâtul să emită reclamantului certificat de urbanism la cererea formulată de reclamant și înregistrată la instituția pârâtă sub nr._/22.03.2012, urmând a fi respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr._, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes în ceea ce privește excepția de nelegalitate.
Respinge excepția de nelegalitate a HCL 152/31.03.2011 și HCL 135/29.03.2012.
Respinge cererea privind anularea adresei nr._/2012, ca inadmisibilă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul R. A. C., domiciliat în C., . nr. 42, .. 1, ., județul D., în contradictoriu cu pârâții P. M.. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D. și C. L. C., cu sediul în C., . nr. 7, județul D..
Obligă pârâtul P. M.. C., să emită certificat de urbanism la cererea formulată de reclamant și înregistrată la instituția pârâtă sub nr._/22.03.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, A. G. G. |
E. S./18.03.2013
A.G. 22 Februarie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8084/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2619/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
