Anulare act administrativ. Sentința nr. 4060/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4060/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 3812/63/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 4060/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamanta A. . C. & . CU SEDIUL ALES, în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 20 martie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele;
Prin cererea înregistrata la data de 28 martie 2012 pe rolul Tribunalului D. Sectia a II-a Civila sub nr._ , reclamanta A. . C. & . a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea ca nelegală și netemeinică a adresei nr. 1304/18.01.2012, obligarea pârâtei la încheierea actului adițional de lucrări suplimentare la contractul nr. 681/2009, având ca obiect „Consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262-km 81+620”, ca urmare a finalizării procedurii de achiziție de către pârâtă prin aprobarea Raportului Procedurii Revizuit cu nr._/04.11.2011, precum și obligarea acesteia la daune cominatorii în valoare de 500 (cinci sute) lei/zi de întârziere până la încheierea Actului adițional mai sus menționat.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta Contractul nr. 681/2009, contract câștigat urmare a aplicării procedurii de lichidare deschisă. S-a susținut faptul că pârâta a demarat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în conformitate cu prevederile art. 122 lit. i din OUG nr. 34/2006 în vederea încheierii unui act adițional cu o valoare de 2.309.931,47 lei fără TVA.
Reclamanta a menționat că C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C. a obținut în prealabil, toate aprobările legale atât din partea CNADNR cât și din partea Autorității Naționale pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice din România conform adresei nr._/2011.
S-a susținut că după încheierea procesului verbal nr._/2011 al ședinței de deschidere și negociere a ofertei, reclamanta, de bună credință a așteptat aprobarea raportului procedurii de către DRDP C. pentru a fi invitați să semneze actul adițional la contractul nr. 681/2009 însă pârâta a tergiversat încheierea acestuia menționând observațiile Unității Centrale pentru Verificarea Achizițiilor Publice - C. de Verificare a Achizițiilor Publice D..
Reclamanta a arătat că pârâta, prin adresa nr. 1304/18.01.2012 a comunicat că nu poate semna Actul Adițional la contractul nr. 681/2009 și se află în imposibilitatea adoptării măsurilor corective, motiv pentru care a hotărât anularea procedurii, invocându-se texte de lege sau adrese adoptate/apărute după finalizarea procedurii și pe care reclamanta nu le consideră opozabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 Cod Pr. Civilă, art. 209 din OUG nr. 34/2006. Au fost anexate acte în susținerea cererii.
La data de 02 mai 2012, pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și neîntemeiată, considerând că decizia de anulare a acestei procedurii fost luată în conformitate cu art. 209, alin. 1, lit. c, din cadrul OUG nr. 34/2006, fiind imposibilă încheierea contractului, respectiv a actului adițional în speță, având în vedere Legea nr. 279/09.12.2011.
Prin încheierea de ședință din data de 16 mai 2012, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secției a II-a Civile și înaintarea spre soluționare Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului D..
Primind dosarul, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
Prin sentința nr. 3688/25.09.2012, pronunțata în dosarul nr._, Tribunalul D. Secția C. a admis excepția necompetentei materiale, invocata din oficiu, declinând competenta de soluționare a cauzei in favoarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca prin cererea adresată instanței, reclamanta A. . C. & . a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea ca nelegală și netemeinică a adresei nr. 1304/18.01.2012, obligarea pârâtei la încheierea actului adițional de lucrări suplimentare la contractul nr. 681/2009, având ca obiect „Consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262-km 81+620”, ca urmare a finalizării procedurii de achiziție de către pârâtă prin aprobarea Raportului Procedurii Revizuit cu nr._/04.11.2011, precum și obligarea acesteia la daune cominatorii în valoare de 500 (cinci sute) lei/zi de întârziere până la încheierea Actului adițional mai sus menționat.
Potrivit art. 257 alin 1 din OUG nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, denumit în continuare Consiliul, este organism independent cu activitate administrativ-jurisdicțională, iar potrivit art. 266, Consiliul este competent să soluționeze contestațiile cu privire la procedura de atribuire, prin complete specializate, constituite potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului, aprobat potrivit art. 291.
În cauză, reclamata se plânge de nerespectarea procedurii de atribuire, respectiv procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în conformitate cu art. 122 lit. i din OUG 34/2006.
Fată de dispozițiile legale anterior menționate care stabilesc competența de soluționare a cauzelor vizând contestațiile cu privire la procedura de atribuire în favoarea Consiliului, de calitatea de organ cu activitate jurisdicțională, văzând si dispozițiile art. 159 ind. 1 C.p.civ., tribunalul a admis excepția de necompetenta materiala si a declinat cauza in favoarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor .
Prin Decizia nr. 3729/C4/4684, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, in baza art. 158 alin.1 C.p.civ. coroborat cu art. 297 din OUG nr._, a declinat competenta de soluționare a cauzei către Tribunalul D., Secția C. si, constatând ivit conflict negativ de competenta, in temeiul art. 20-22 C.p.civ., a înaintat dosarul către Curtea de Apel C. Secția C. in vederea soluționării acestuia.
Prin raportare la primele doua alineate ale art. 21 din Constituție, cărora orice instanța trebuie sa le dea eficienta indiferent de ce ar prescrie un act normativ subordonat Legii fundamentale, Consiliul a apreciat ca inacceptabila teza caii unice – doar la Consiliu.
Art. 255 alin. 1 din Ordonanța nu restricționează dreptul persoanelor care se considera vătămate de a alege calea de atac in justiție, drept pe care îl prescrie art. 21 alin. 1 din Constituție.
In sprijinul acestei concluzii sunt si prevederile exprese ale Legii nr. 554/2004, art. 8 alin.2, potrivit cărora, „instanța de contencios administrativ este competenta sa soluționeze litigiile care apar in fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum si orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea si încetarea contractului administrativ”.
Faptul ca OUG nr. 34/2006 nu vine sa repete ceea ce exista deja consacrat de art. 8 alin.2 din Legea nr. 554/2004 nu ii aduce atingere caracterului sau constituțional. Chiar daca ordonanța, in redactarea actuala, nu amintește calea de atac in justiție, întrucât ea nu o interzice, nu înseamnă ca respectiva cale nu ar exista sau ca ordonanța ar intra in conflict cu art. 21 din Constituție.
Consiliul a invocat si Deciziile Curții Constituționale a României nr. 284 din 27 martie 2012 si nr. 507 din 15 mai 2012, prin care s-a statuat expres ca prevederile criticate din ordonanța nu îngrădesc accesul liber la justiție si nici nu instituie caracterul obligatoriu al procedurii administrativ jurisdicționale pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor emise de autoritățile contractante in materia achizițiilor publice. Textele OUG nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea caii de atac administrativ jurisdicționale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se considera vătămata. Existenta acestei cai nu împiedica respectiva persoana sa apeleze la calea de atac judiciara, la instanțele de judecata, in măsura in care apreciază ca aceasta ii servește mai bine interesele.
Asupra conflictului negativ de competenta, Curtea a avut in vedere următoarele aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 20 pct. 2 din Codul de procedură civilă, există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași cauză.
Din examinarea textului enunțat, rezultă că în stabilirea competenței după materie se au în vedere instanțele, așa cum sunt ele precizate în art. 1-4 C.p.civ., respectiv judecătorii, tribunale, curtea de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.
Conflictul negativ de competență apare numai dacă două instanțe, prin hotărâri irevocabile, se declară necompetente de a judeca aceeași cauză.
Or, în speța de față s-au declarat necompetente Tribunalul D. – Secția C. Administrativ si Fiscal si Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.
Decizia CNSC a fost fundamentata in mod greșit pe dispozițiile art. 158 C.p.civ., in speța nefiind incidenta ipoteza reglementata de textul menționat, care se refera la declinarea de competență făcută de către o instanță de judecată către un organ cu atribuții jurisdicționale, ci are în vedere situația inversă, când un organ administrativ jurisdicțional se dezînvestește și transmite cauza spre soluționare unei instanțe judecătorești, in speța celei de contencios administrativ, astfel ca impropriu CNSC si-a declinat competenta in favoarea unei instanțe judecătorești, in condițiile in care aceasta ipoteza nu este reglementata de art. 158 C.p.civ.
Rezulta insa cu certitudine, din argumentația prezentata in motivarea deciziei, ca acest organ administrativ jurisdicțional a apreciat ca este necesar sa transmită cauza unei instanțe de judecata, determinat de argumente privind lipsa competentei sale.
In ceea ce privește speța dedusa judecații, Curtea constata ca parata C. Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regionala de Drumuri C., după ce a stabilit ca se impune executarea unor lucrari suplimentare in cadrul obiectivului de investiție „consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262 – km 81+620”, pentru care avea încheiat cu asocierea . – SC Staicons Company SRL contractul de lucrări nr. 681/20.01.2009, a demarat o procedura de negociere fara publicarea unui anunț de participare pentru încheierea cu respectiva asociere a unui act adițional.
Cu adresa nr. 1304/18.01.2012, organizatoarea procedurii a informat asocierea ca procedura de negociere se anulează, fiind in imposibilitate de a semna actul adițional din cauza modificărilor legislative.
Nemulțumita de acest rezultat, la data de 25.01.2012, asocierea a depus la autoritatea organizatoare notificarea nr. 304, prin care a solicitat anularea adresei nr. 1304/18.01.2012 si încheierea actului adițional.
In urma răspunsului nefavorabil, asocierea a investit Tribunalul D. cu cerere de chemare in judecata a autoritatii organizatoare, prin care a solicitat anularea ca nelegală și netemeinică a adresei nr. 1304/18.01.2012, obligarea pârâtei la încheierea actului adițional de lucrări suplimentare la contractul nr. 681/2009, având ca obiect „Consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262-km 81+620”, ca urmare a finalizării procedurii de achiziție de către pârâtă prin aprobarea Raportului Procedurii Revizuit cu nr._/04.11.2011, precum și obligarea acesteia la daune cominatorii în valoare de 500 (cinci sute) lei/zi de întârziere până la încheierea actului adițional.
Dispozițiile art. 257 alin. 1 si art. 255 alin. 1 din Ordonanța, invocate de tribunal in fundamentarea soluției de declinare către Consiliu, prevăd calitatea Consiliului de organism independent cu activitate administrativ-jurisdicționala, competent sa soluționeze contestațiile cu privire la procedura de atribuire, precum si calea de atac administrativ-jurisdicționala pe care o pot exercita la Consiliu persoanele care se considera vătămate.
Insa, dispozițiile legale menționate nu exclud posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiției, pe calea contenciosului administrativ si nici nu instituie caracterul obligatoriu al procedurii administrativ jurisdicționale pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor emise de autoritățile contractante in materia achizițiilor publice.
Textele OUG nr. 34/2006 nu fixează imperativ urmarea caii de atac administrativ jurisdicționale, ci o prevăd ca facultate de care beneficiază persoana care se considera vătămata. Existenta acestei cai nu împiedica respectiva persoana sa apeleze la calea de atac judiciara, la instanțele de judecata, in măsura in care apreciază ca aceasta ii servește mai bine interesele.
Prin urmare, in condițiile in care reclamanta a ales calea de atac in justiție si nu la Consiliu, efectuând in prealabil si procedura ceruta de art. 7 din Legea nr. 554/2004, declarând acest lucru si la interpelarea instanței asupra excepției necompetentei materiale, tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale menționate, declarându-se necompetent in soluționarea cauzei.
Pentru motivele arătate, prin sentința nr. 1018/31-10-2012, Curtea a constatat că nu este conflict negativ de competenta intre instanța de contencios si Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, cauza fiind înaintată Tribunalului D. – Secția C. Administrativ si Fiscal.
Primind dosarul s-a fixat termen de judecată la data de 13 martie 2013, pentru când s-au citat părțile.
Analizând cauza dedusă judecății cauzei și întregul material administrat în cauză, instanța reține că prin adresa nr. 1304/18.01.2012, emisă de către parata C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALA DE DRUMURI C., s-a comunicat reclamantei A. . C. & . că DRDP C., în calitate de autoritate contractantă se află în imposibilitate de a încheia act adițional de lucrări suplimentare la contractul nr. 681/2009, având ca obiect „Consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262-km 81+620”.
Prin adresa nr. 6244/15.03.2012, emisă de către pârâta DRDP C., s-a comuniat reclamantei că nu poate da curs solicitării reclamantei privind revizuirea concluziilor adresei nr. 1304/18.01.2012.
Anterior, la data de 20.01.2009, între reclamantă și pârâtă a fost semnat contractul de lucrări nr. 681/2009, având ca obiect „Consolidare sistem rutier DN 67 km 63+262-km 81+620”, contract câștigat urmare a aplicării procedurii de lichidare deschisă, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 34/2006.
Constatându-se necesitatea efectuării unor lucrări suplimentare în cadrul obiectivului de investiție, pârâta a demarat procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în conformitate cu prevederile art. 122 lit. i) din OUG nr. 34/2006, în vederea încheierii unui act adițional cu o valoare de 2.309.931,47 lei fără TVA, oferta reclamantei fiind declarată câștigătoare, așa cum rezultă din adresa nr._/07.11.2011, emisă de către pârâta DRDP C. (fila 6), actul adițional nemaifiind ulterior semnat de către părți, motivat de modificările legislative survenite înainte de semnarea actului adițional.
În drept, acțiunea formulată de către reclamanta A. . C. & . nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Astfel, așa cum a susținut și reclamanta, la momentul încheierii între părți a contractului nr. 681/2009 și a demarării procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, erau în vigoare dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. i) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora pentru situația în care este necesară achiziționarea unor lucrări sau servicii suplimentare/adiționale, care nu au fost incluse în contractul inițial, dar care datorită unor circumstanțe imprevizibile au devenit necesare pentru îndeplinirea contractului în cauza era prevăzută posibilitatea atribuirii contractului inițial prin aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabila a unui anunț de participare, dar fără a se depăși în aceasta modalitate 20% din valoarea contractului inițial, iar în cazuri temeinic motivate ordonatorul de credite putând aproba majorarea procentului până la limita maximă de 50% din valoarea contractului inițial pe baza unei note justificate în care vor fi prevăzute motivele care au dus la depășirea procentului de 20% (conform formei legii în vigoare la data semnării contractului inițial.
Însă, pe parcursul procedurii și înainte de semnarea actului adițional a survenit o modificarea a dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit. i) din OUG nr. 34/2006, prin Legea nr. 279/09.12.2011, menționându-se expres ca ,,valoarea cumulată a contractelor care vor fi atribuite și a actelor adiționale care vor fi încheiate pentru lucrări și/sau servicii suplimentare ori adiționale să nu depășească 20% din valoarea contractului inițial".
Așa cum s-a precizat prin actul atacat, potrivit observațiilor reprezentanților Uniunii pentru coordonarea și verificarea achizițiilor publice, consemnate în cadrul Raportului procedurii revizuit nr._/04.11.2011, în nota justificativă de selectare a procedurii nu s-a calculat corect valoarea cumulată actelor adiționale care era de 45,43% din valoarea inițială a contractului și nu 13%, așa cum rezulta din nota justificativă.
Aceste aspecte nu au fost contestate nici de către reclamantă.
Deși, de principiu, este recunoscută posibilitatea de majorare a valorii estimate pentru lucrări suplimentare impuse de realizarea obiectului contractului, aceasta nu se putea realiza decât prin negocierea și încheierea unui act adițional, conform art. 28.1 din contractul nr. 681/20.01.2009 încheiat între părți, acest lucru putându-se realiza cu respectarea normelor legale la momentul încheierii actului adițional, care limitau valoarea actelor adiționale la 20% din valoarea inițială a contractului.
Or, în cauza de față, printr-un nou contract sau act adițional s-ar depăși această limită legală, ținând cont ca a operat deja o majorare a valorii estimate a contractului inițial prin actul adițional nr. 2, încheiat la data de 14.07.2009.
Se reține ca neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia la data modificării legislative menționate supra procedura de atribuire era finalizată, dat fiind că procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare potrivit dispozițiilor art. 122 alin. 1 lit. i) din OUG nr. 34/2006 era în desfășurare, nefiind finalizată, aceasta considerându-se finalizată doar în momentul semnării actului adițional de către părți, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 93 alin. 1 din HG nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii ,,Autoritatea contractantă are obligația de a finaliza procedura de atribuire prin încheierea contractului de achiziție publică sau a acordului-cadru", iar procedura inițiată de către autoritatea contractantă pentru atribuirea actului adițional de lucrări suplimentare la contractul inițial constituie una din modalitățile de proceduri de atribuire a contractului de achiziție publică prevăzute de art. 18 din OUG nr. 34/2006, la alin. 1 litera d).
Așadar, procedura de negociere fără publicarea prealabilă a anunțului de participare, organizată în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. i) din OUG nr. 34/2006 pentru atribuirea actului adițional de lucrări suplimentare la contractul nr. 681/20.01.2009, se afla în derulare în momentul apariției Legii nr. 279/09.11.2011, încă în faza de clarificări, așa cum s-a consemnat și prin adresa nr._/07.11.2011, emisă de către DRDP C. (fila 6), nefiind considerată finalizată decât prin încheierea actului adițional care se supune legislației în vigoare la momentul semnării actului.
Instanța nu poate suplini consimțământul autorității și nu o poate obliga la încheierea actului adițional, cât timp părțile au prevăzut pe cale convențională procedura de urmat în situația constatării necesității unor lucrări suplimentare (renegociere convenției și semnarea actului adițional), iar legea este aplicabilă erga omnes, nefiind întemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia nu i-ar fi opozabile modificările legislative survenite pe parcursul derulării procedurii de atribuire.
Se constată, astfel, că în mod corect autoritatea pârâtă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 93. alin. 2 din HG nr. 925/2006 care prevăd că ,,Prin excepție de la prevederile alin. (1), autoritatea contractantă are dreptul de a finaliza procedura de atribuire prin anularea acesteia, dar numai în circumstanțele prevăzute la art. 209 din ordonanța de urgență", procedând la anularea aplicării procedurii de atribuire a contactului de achiziție publică conform dispozițiilor art. 209 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 34/2006 care prevede această posibilitate ,,dacă abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau dacă este imposibilă încheierea contractului".
Conform art. 17 din O.U.G. nr. 34/2006, autoritatea contractantă are obligația de a respecta principiile prevăzute la art. 2 alin. (2), în relația cu operatorii economici interesați sa participe la procedura de atribuire, iar unul dintre principiile care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică este eficiența utilizării fondurilor publice.
În aplicarea acestor reguli generale, autoritatea contractantă nu putea să facă abstracție de normele legale în vigoare la momentul la care trebuia să încheie actul adițional, ceea ce ar fi constituit o gravă abatere de la prevederile legislative ce reglementau procedura de atribuire, autoritatea fiind obligată să respecte dispozițiile imperative ale legii, atât în materia achizițiilor publice, cât și în aceea a modului de gestionare a finanțelor publice.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta A. . C. & ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. . C. & . cu sediul ales în C., .. 13, jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI C., cu sediul în C., .. 17, jud. D..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, N. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. N.S./ 4 ex./L.N. 12.04. 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8620/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2520/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
