Anulare act administrativ. Sentința nr. 408/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 408/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 16620/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 408/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. V.
Grefier A. C. C. L.
Pe rol, pronunțarea în cauza C. administrativ și fiscal de față, privind pe reclamant DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI și pe pârât C. DE C. A ROMÂNIEI, pârât C. JUDEȚEANĂ DE C. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și cuvântul pe fond al părților, au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ,deliberând, constată următoarele:
La data de 23 iulie 2009 reclamanta D. R. D. P. C. a chemat în judecată pârâții C. DE C. A ROMÂNIEI și C. JUDEȚEANĂ DE C. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să anuleze parțial încheierea nr. 3/30.06.2009 emisă de C. de C. și decizia nr. 7 din 30.04.2009, în sensul următor:
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv " corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226".
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009 respectiv de recuperare a prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului deoarece acest prejudiciu nu există.
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/ 2009 respectiv de recuperare a prejudiciului de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18"clienți incerți" deoarece acest prejudiciu nu exista .
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv de recuperare a prejudiciului de_,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport deoarece acest prejudiciu nu exista.
În motivare, reclamanta arată că în mod neîntemeiat au fost respinse apărările sale de către comisia de soluționare a contestațiilor, apreciindu-se că obiectivul "protecție versanți" se încadrează în prevederile art. 3 din Lg.15/1994 fiind considerat mijloc fix. Obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226" face parte din Programul Proiectului de eliminare a efectelor inundațiilor și măsuri de prevenire a acestora – contract Fi 23.371/2006, finanțate din împrumuturi B. și Bugetul de Stat conform Lg. 151/2006
Susține reclamanta că lucrarea a fost considerată de către bancă și însușită de aceasta ca fiind lucrare de intervenție și nu lucrare cu caracter de investitie.
Cu privire la urmărirea recuperării creanțelor înregistrate în contabilitate, reclamanta susține că s-au făcut toate demersurile procedurale stabilite prin lege în vederea recuperării acestora.
În ceea ce privește înregistrarea, urmărirea și încasarea veniturilor din taxe pentru autorizații speciale de transport stabilite prin pv de contravenție, reclamanta arată că pv care au fost menținute în urma contestațiilor formulate la instanțe au fost înaintate pentru executare către Direcțiile de Finanțe, astfel că în mod greșit s-a reținut de către C. de C. că există un prejudiciu în sumă de_,49 lei .
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. Legii 554/2004.
La data de 12. 10. 2009 pârâta C. de C. a României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică.
Susține pârâta că lucrările realizate la obiectivul protectie versanți sunt de natura lucrărilor de intervenție.
În ceea ce privește urmărirea recuperării creanțelor înregistrate în contabilitate, pârâta arată că reclamanta nu a prezentat documente prin care să probeze că au întreprins, în termen legal toate măsurile prevăzute de lege pentru recuperarea debitelor.
Cu privire la situația crențelor înregistrate în contul "Clienți incerți ", pârâta susține că, de asemenea nu s-a făcut dovada că au fost făcute demersuri pentru recuperarea sumei de 2963,5 lei.
Referitor la încasarea veniturilor din taxe pentru autorizații speciale de transport stabilite prin pv de contravenție se susține că reclamanta avea obligația să transmită către executorii judecătorești titlurile executorii în vederea punerii în executare a acestora și nu organelor fiscale, așa cum a procedat.
În dovedirea celor susținute pârâta a depus la dosarul cauzei: încheierea nr. 3/30.06.2009, pv din 11.02.2003, adresele nr._/2009, 7990/2009,_/2008, 4281/2006, decizia 7/2009, Contestație la Decizia nr. 7/2009, decizia 443/2006, Memoriu Tehnic, plașe foto.
Instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetentei materiale a Tribunalului D., excepție care a fost admisă, și, prin sentința nr. 1525/29.10.2009, s-a dispus declinarea competenței materiale și teritoriale în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința nr. 4474/11.11.2010, C. de Apel București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs, recurs care a fost admis sub aspectul competenței materiale a instanței, prin decizia nr. 3625/22.06.2011, de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind casată sentința atacată și trimisă cauza spre competentă soluționare la Tribunalul D., ca instanța competentă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 25.07.2011, sub nr._ .
La data de 14.11.2011, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu expertiza judiciară, specialitatea contabilitate.
La termenul din data de 21.11.2011, instanța a încuviințat proba cu expertiza contabilă, propusă de reclamantă, și din oficiu a dispus efectuarea probei cu expertiza specialitatea construcții drumuri.
Raportul de expertiza contabilă a fost depus la data de 27.02.2012, iar raportul expertiza specialitatea construcții drumuri la data de 16.05.2012.
La data de 08.06.2012, expert. A. S., iar la data de 07.09.2012 expert V. D. au răspuns la obiecțiunile formulate de pârât la rapoartele de expertiză.
Analizând actele șu lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 30.04.2009, în urma unui control efectuat la reclamantă, pârâta a emis Decizia nr. 7/2009 prin care s-a dispus: 1) reevaluarea înregistrarea și cuprinderea în capitalul social a c/val tuturor terenurilor aflate în proprietatea privată a statului ;2) corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de_,8 lei reprezentând c/val "pod provizoriu pe DN 66 km" și la obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226"; 3) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la înregistrarea urmărirea și încasarea venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport; 4) atribuirea contractelor de achiziție publică cu respectarea prevederilor OUG 34/2006; 5) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la închirierea de utilaje; 6) recuperarea prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului; 7) înlăturarea abaterilor de la legalitate și regularitate cu privire la recuperarea creanțelor înregistrate în contul 411.18 ; 8) recuperarea prejudiciului de_,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport .
Reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 7/2009, contestație care a fost admisă în parte prin încheierea 3/2009, fiind respinse punctele 3,4,5 din contestație.
Împotriva încheierii 3/2009 reclamanta a formulat contestație, solicitând:
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv " corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226".
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009 respectiv de recuperare a prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului deoarece acest prejudiciu nu există.
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/ 2009 respectiv de recuperare a prejudiciului de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18"clienți incerți" deoarece acest prejudiciu nu exista .
- anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, respectiv de recuperare a prejudiciului de_,49 lei reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport deoarece acest prejudiciu nu exista.
În ceea ce privește măsura privind corectarea (majorarea ) a rezultatului din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei obiectivul "Protecție versanți DN 7 km 198-226", instanța apreciază că față de prevederile HG 2139/2004 și Lg 15/1994, lucrările sunt destinate să mențină capacitatea DN 7 de asigurare circulației auto pe două benzi rutiere, lucrările nefiind de natura mijloacelor fixe .
Astfel, instanța apreciază că lucrările efectuate la diferite poziții kilometrice, care constau în sisteme de protecție și consolidare, respectiv bariere, plase de protecție, plase ancorate, membrane antierozionale, zid de retenție și rigole carosabile nu pot fi considerate mijloace fixe din perspectiva prevederilor art. 3 din Lg. 15/1994 conform cărora "Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
a)are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului. Această valoare poate fi actualizată anual, în funcție de indicele de inflație;
b)are o durată normală de utilizare mai mare de un an", iar conform art. 4 din același act normativ "Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizării:
a)investițiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b)capacitățile puse în funcțiune parțial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmează a se înregistra, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c)investițiile efectuate pentru descopertă, în vederea valorificării de substanțe minerale utile, cu cărbuni și alte zăcăminte ce se exploatează la suprafață, precum și cele pentru realizarea lucrărilor miniere subterane de deschidere a zăcămintelor;
d)investițiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix".
De asemenea instanța constată că lucrările nu pot fi încadrate in niciuna din categoriile de mijloace fixe cuprinse la codurile 1.3.7, 1.3.17, 1.4., 1.10 din HG 2139/2004, aspect reținut și de expert în cuprinsul raportului de expertiza, acestea referindu-se la: Infrastructură drumuri (publice, industriale, agricole), alei, străzi și autostrăzi, cu toate accesoriile necesare (trotuare, borne, parcaje, parapete, marcaje, semne de circulație) ; Poduri, podețe, pasarele și viaducte pentru transporturi feroviare și rutiere; viaducte; Construcții hidrotehnice; Alte construcții neregăsite în cadrul grupei 1.
Cu privire la măsura dispusă prin decizia nr. 7/2009 respectiv de recuperare a prejudiciului în sumă de_,37 lei reprezentând daune achitate familiei N. în urma accidentului rutier produs pe Valea Oltului, instanța apreciază cererea reclamantei ca fiind întemeiată.
În acest sens instanța reține că, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a făcut de către reclamantă dovada demersurilor efectuate pentru recuperarea sumei . Astfel, instanța constată că, în urma dec. civ nr. 10/2005, s-a început executarea silită a debitorului . SRL, dar s-a constatat că aceasta nu deține bunuri imobile sau mobile.
Așa cum rezultă din adresa nr. 3803/2009, reclamanta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor, dar distribuția sumelor rezultate din valorificarea activelor debitoarei s-a făcut în ordinea prevăzută de art. 123 din Lg. 85/2006 prioritate având creditoarea bugetară.
Apreciind că nu poate fi reținută culpa reclamantei în nerecuperarea prejudiciului, aceasta utilizând toate căile puse la dispoziție de lege pentru obligarea debitoarei apoi punerea în executare a hotărârii, instanța apreciază întemeiată solicitarea reclamantei privind anularea măsurii dispuse.
Cu privire la măsura dispusă prin decizia nr. 7/ 2009 privind recuperarea prejudiciului de 2963,50 lei, reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18"clienți incerți", instanța apreciază, de asemenea, că nu se poate reține culpa reclamantei în neîncasarea sumei de 2963,5 lei, cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind făcută dovada că au fost efectuate toate demersurile pentru executarea acestor obligații.
Astfel, s-a început executarea împotriva debitoarelor ., . și ., dar acestea au fost dizolvate judiciar conform art. 237 din Lg. 31/1990, și nu se putea deschide procedura insolvenței nefiind întrunite condițiile privind creanța în sumă de 3000 Euro. În ceea ce privește debitoarea ., cererea de obligarea a acestora la plata debitului, formulată de către reclamantă a fost suspendată de instanță pentru lipsa adresei de corespondență, debitoarea fiind radiată în perioada când dosarul se afla pe rolul instanței.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind - anularea măsurii dispusă prin decizia nr. 7/2009, privind recuperarea prejudiciului de_,49 lei, reprezentând venituri rezultate din taxe pentru autorizațiile speciale de transport instanța apreciază că nu este întemeiată.
Față de prevederile art. 42 din Ordonanța 2/2001, conform cărora "În scopul executării despăgubirii stabilite pe bază de tarif actele prevăzute la art. 39 alin. (2) se comunică și părții vătămate, care va proceda potrivit dispozițiilor legale referitoare la executarea silită a creanțelor", instanța constată că în mod legal s-a apreciat de către pârâtă că reclamanta avea obligația să execute, cu concursul executorilor judecătorești, titlurile executorii reprezentate de pv de contravenție rămase definitive prin sentințe ale instanțelor sau necontestate în termen legal, și nu să le înainteze către DGFP, despăgubirile stabilite prin pv (AST) nefiind venituri ale bugetului de stat.
În ceea ce privește aspectul invocat de către reclamantă privind faptul că sumele reprezentând AST sunt venituri ale companiei și, în consecință, exced tematicii controlului Curții de C., instanța nu îl va reține, apreciind că încasarea autorizațiilor speciale de transport se încadrează în categoria actelor de administrare a patrimoniului public și privat al statului, aspect vizat de controlul efectuat de C. de C..
Față de considerentele de mai sus, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamant și va anula parțial încheierea nr. 3/30.06.2009 emisă de pârâtă. Va anula parțial Decizia nr. 7/2009 emisă de pârâtă respectiv: măsura de corectare (majorare) a rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei privind obiectivul "protecție versanți DN 7 km 198-226"; măsura privind recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune achitate familiei N.; măsura privind recuperarea sumei de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamant DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI, C., CALEA SEVERINULUI, nr. 17, jud. D., în contradictoriu cu pârâții C. DE C. A ROMÂNIEI, sector 1, București, LEV TOLSTOI, nr. 22-24, C. JUDEȚEANĂ DE C. D., .. D., având ca obiect anulare act administrativ.
Anulează parțial încheierea nr. 3/30.06.2009 emisă de pârâtă.
Anulează parțial Decizia nr. 7/2009 emisă de pârâtă respectiv: anulează măsura de corectare (majorare) a rezultatelor din exploatare cu suma de 6.328.765,41 lei privind obiectivul "protecție versanți DN 7 km 198-226"; anulează măsura privind recuperarea prejudiciului în sumă de 759.100,37 lei reprezentând daune achitate familiei N.; anulează măsura privind recuperarea sumei de 2963,50 lei reprezentând creanțe înregistrate în contul 411.18.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013.
Președinte, M. C. V. | ||
Grefier, A. C. C. L. |
Red. MCV/Teh. A.C.L
5 ex/ 20.02.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 119/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1213/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
