Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 07/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 07/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 26953/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 371/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent I. P. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-I. P., lipsind intimat I P J D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-I. P. solicită admiterea recursului modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 07.11.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul I. P., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CP nr._ din data de 11.10.2012 de către un agent constatator din cadrul IPJ D.-Biroul Rutier C., petentul I. P. a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 135 lit. h și art. 147 pct. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. 195/2002 și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. b și respectiv art. 99 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu amendă in cuantum de 208 lei și avertisment.
S-a constatat că, la data de 11.10.2012, la ora 18.35petentul a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BH3591BT și nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii pe trecerea pentru pietoni. De asemenea, s-a reținut că petentul nu a avut asupra cartea de identitate și nici permisul de conducere.
Procesul-verbal a fost semnat de către petent, iar la cap. mențiuni (obiecțiuni) ale contravenientului, aceasta a precizat că nu este de acord cu cele menționate întrucât pietonul depășise axul drumului.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 280 lei ) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din O.G.2/2001.
Cu privire la prezumția de temeinicie a procesului-verbal, instanța reține că aceasta nu a fost răsturnată prin probele administrate.
Astfel, martorul B. M. a arătat că până la data întocmirii procesului verbal nu l-a văzut niciodată pe petent. Acesta a mai declarat că la data de 11.10.2012 se afla pe trotuarul din dreptul Poliției TF împrejurare din care l-a observat pe petent care la trecerea de pietoni din dreptul Poliției TF a oprit pentru a acorda prioritate de trecere unui pieton. Martorul a mai declarat că petentul a fost oprit de agentul constatator și fiind mai curios l-a întrebat pe petent ce s-a întâmplat, lasându-i numărul de telefon.
Instanța a înlăturat declarația acestui martor, fiind dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuala a petentului, cele relatate de martor nefiind credibile în condițiile în care martorul, care nu-l cunoștea pe petent, ar fi putut observa și relata detaliat împrejurările legate de comiterea faptei contravenționale.
Pe de altă parte cele relatate de martor nu se coroboreaza nici cu obiecțiunile petentului consemnate în cuprinsul procesului verbal, în sensul că pietonul depășise axul drumului. În măsura în care petentul ar fi acordat prioritate pietonului angajat în traversare nu există nicio explicație pentru care a formulat alte obiecțiuni.
Pe cale de consecință, instanța de fond a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Petentul a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, arătând că probabil nu a fost înțeles de instanța de fond, întrucât nu a avut apărător.
Susține recurentul că agentul de poliției se cu autoturismul de serviciu având posibilitatea de a filma așa zisa sa abatere.
Solicită ca intimata să prezinte înregistrarea abaterii sale
La data 22.03.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, instanța în mod corect înlăturând declarația martorului audiat în cauză, depoziția acestuia fiind dată cu intenția de a sprijini susținerile petentului din conținutul plângerii, simpla negare a faptelor nefiind suficientă pentru a înlătura prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal.
Mai arată intimata că fapta reținută în sarcina petentului are un grad ridicat de pericol social, prin neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare existând pericolul producerii unor accidente de circulație.
În temeiul art 242 Cod pr civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa..
Analizând sentința recurată, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod greșit a înlăturat declarația martorului audiat, B. M., apreciind că declarația acestuia este prea detaliată și nu se coroborează cu susținerile petentului din procesul verbal, consemnate la rubrica obiecțiuni.
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că întrucât reclamantului i s-a aplicat o amendă și suspendarea permisului de conducere în baza unei dispoziții legale cu caracter general, adresate tuturor cetățenilor în calitatea lor de utilizatori ai drumurilor publice. Mai mult, norma legală incidentă prescrie un anumit comportament și stabilește o sancțiune în cazul încălcării sale. În esență, scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare au fost cele două elemente determinante care au permis Curții să aprecieze că în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art. 6 din Convenție, iar lipsa de severitate sau absența unor consecințe importante a sancțiunilor aplicabile, nu sunt suficiente pentru a deroba o contravenție de caracterul său de acuzație cu caracter penal (a se vedea Öztürk, par. 54, și Huseyin Turan, par. 20).
În concluzie, având în vedere obligația instanței de a respecta deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată că în prezenta cauză, în care petentului i-a fost aplicată o amendă și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării, trebuie să i se acorde petentului garanțiile specifice materiei penale, prevăzute de art 6 din Convenție.
Aplicând garanțiile specifice materiei penale, devine admisibilă administrarea de probe pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.
Curtea admite în situația unor astfel de sancțiuni contravenționale, de mică importanță, aplicarea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, fiind în sarcina petentului proba contrară, conform art 1169 Cod civil.
Ori petentul a propus administrarea probei cu audierea martorului B. M., prin care a combătut susținerile agentului constatator, cuprinse în procesul-verbal contestat, dar s-a văzut pus în situația ca martorul să fie audiat în mod formal, fără ca instanța să țină cont de declarația sa, deși mărturia nu a fost declarată sau cercetată ca fiind falsă.
Pe de altă parte, declarația martorului nu contrazice susținerile petentului, acesta declarând chiar în plângere formulată, că a acordat prioritate de trecere pietonului și a trecut de trecerea de pietoni după ce pietonul depășise axul drumului, este adevărat într-o exprimare destul de greoaie. martorul B. M., confirmând aceste susțineri prin arătarea faptului că petentul a acordat prioritate de trecere unui pieton, după care a fost oprit de poliție.
Instanța de fond în condițiile în care avea dubii asupra corectitudinii declarației martorului, sau considera că declarația este nereală, trebuia să lămurească aspectele pe care le considera contradictorii, prin adresarea de întrebări suplimentare martorului și nu să înlăture această declarație fără a-i comunica petentului intenția sa pentru a-i da astfel posibilitatea de a suplimenta probatoriul.
Ori din declarația martorului audiat rezultă că sunt reale susținerile petentului privind faptul că a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversarea străzii.
Cum intimata-recurentă nu a adus nici o probă privind săvârșirea faptei de către petent, în condițiile în care acesta a adus probe prin care răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, tribunalul constată că este întemeiat recursul formulat de petent.
În privința celeilalte contravenții imputate petentului, prevăzută de art 147 pct 1 din HG 1391/2006, respectiv neprezentarea documentelor de identitate și a permisului de conducere, tribunalul constată că petentul a solicitat anularea în totalitate a procesului verbal, solicitând implicit și anularea sancțiunii avertismentului aplicată.
Cum nici pentru această contravenție intimata nu a dovedit săvârșirea contravenției, în procesul verbal fiind menționate toate datele de identificare ale petentului, tribunalul constată că nu este corect reținută situația de fapt sub aspectul prezentării acestor documente.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art 304 pct 9 Cod pr civilă și art art 312 alin 1 și 3 Cod pr civilă, tribunalul va admite recursul declarat, va modifică sentința în sensul că va admite plângerea și va anula procesul verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul I. P. împotriva sentinței civile nr._ din 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat Inspectoratul de Poliție al Județului D..
Modifică sentința în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție CP nr._/11.02.2012 încheiat de IPJ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M.P/16.04.2013 /Tehn M.G. 2 ex
jud fond. E S
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 182/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 824/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
