Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 26551/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 370/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 14.12.2102, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat ..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 29.03.2103 intimata a depus întâmpinare.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 14.12.2102, Judecătoria C. a admis in parte plângerea contravenționala formulată de petenta . în contradictoriu cu intimata P. C. și a dispus înlocuirea amenzii aplicate petentei prin procesul-verbal nr.206/26.09.2012 încheiat de intimată in cuantum de 1000 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând restul dispozițiilor procesului-verbal.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr.206/26.09.2012 încheiat de intimată, petenta a fost sancționata cu 1000 lei amenda pentru nerespectarea prev. art.33 lit.e din HCL 319/2009, reținându-se in fapt că la data de 26.09.2012 pe . nu a încheiat un contract pentru colectarea deșeurilor cu un operator autorizat.
Potrivit art 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cat privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de aceste texte de lege.
Nu este întemeiata susținerea petentei din acțiune cum ca nu s-au respectat prev.art.16 alin.7 din OG 2/2001 de către agentul constatator pentru ca nu i-a dat posibilitatea sa formuleze obiecțiuni având in vedere ca din conținutul procesului-verbal rezulta ca nu a fost de fata la încheierea lui si de altfel nu s-a dovedit in cauza ca agentul nu si-a respectat obligațiile prevăzute de textul de lege respectiv si anume sa aducă la cunoștința contravenientei ca are dreptul de a formula obiecțiuni si sa le consemneze in procesul-verbal.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța retine ca actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție de legalitate si temeinicie, prezumție care permite petentei ca prin probele pe care le propune in fata instanței sa dovedească faptul ca situația de fapt reținuta nu corespunde realității.
Din adresa nr.7028/26.09.2012 emisa de . C. rezulta ca societatea petenta nu încheiase la data respectiva un contract de colectare deșeuri cu aceasta.
Petenta a susținut in acțiune ca societatea a fost înființata la 21.08.2012, iar la 01.09.2012 s-a încheiat contractul de închiriere nr.3 care intra in vigoare la 20.09.2012 pentru spațiul de pe ., contract in care este prevăzuta si o perioada de proba pentru acomodare de 30 de zile.
Din contractul de închiriere respectiv depus la dosar rezulta ca petenta a primit in folosința de la PFA M. D. spațiul din C., ..79, contractul intrând in vigoare la 20.09.2012, chiriașul dispunând de o perioada de acomodare de 30 de zile, iar in certificatul de înregistrare este menționat ca la data de 21.08.2012 a primit codul unic de înregistrare, in timp ce săvârșirea faptei a fost constata la 26.09.2012.
Potrivit art.33 lit.e din HCL 319/2009 constituie contravenție neîncheierea contractelor pentru colectarea deșeurilor cu operatorii autorizați, neprevăzându-se un termen pentru îndeplinirea acestei obligații, insa instanța apreciază ca petenta a avut timp suficient de la 01.09.2012, când a încheiat contractul de închiriere, si până la 26.09.2012, când s-a constatat fapta, sa încheie convenția cu . când au hotărât pârtile sa intre in vigoare contractul de închiriere si ce perioada de proba au prevăzut.
De asemenea, petenta a încheiat ulterior emiterii procesului-verbal de contravenție contractul de închiriere nr.933/29.10.2012 cu . pentru prestarea activității de colectare a deșeurilor din locația situata in C.,..79 .
F. de cele expuse rezulta ca nu s-a dovedit existenta unei stări de fapt contrare celei menționate in procesul-verbal deoarece la data emiterii acestuia petenta nu încheiase contractul pentru colectarea fesurilor, astfel ca intimata a reținut in mod temeinic săvârșirea faptei, petenta figurând in baza de date in acest mod.
Insa cum petenta a încheiat ulterior, la cca o luna de la emiterea procesului-verbal, contractul cu ., instanța in raport de criteriile prev.de art.21 alin.3 din OG 2/2001, deci inclusiv fata de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, scopul urmărit, urmarea produsa, considera ca este posibila înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, astfel ca apreciază ca plângerea este întemeiata in parte și a fost admite ca atare si a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, a menținut restul dispozițiilor procesului-verbal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. M. C. prin PRIMARUL M. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. C. având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică local republicată „ Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local sau dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale."
art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, care statuează: " Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii"; alin. (2) din același act normativ care arată că ..In justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
- art. 62 alin. (1) „Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție"
Nu lipsite de relevanță sunt prevederile art. 15 alin. 1 din OG 2/2001 prin care se statuează că atât constatarea, cât și sancționarea contravenției se face de către agenții constatatori, la alin (2) al aceluiași act normativ arătându-se că „pot fi agenți constatatori primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale."
Pe cale de consecință, soluția ce se impune fiind aceea de respingere a plângerii ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Consideră că hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, art.304 pct.9 C.p.c, dând o interpretare proprie a dispozițiilor incidente în cauză.
A apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de disp. art.33 lit.a din HCL nr.319/2009,constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 1000-2500 lei pentru persoane juridice, pentru cei care nu dețin un contract pentru colectarea deșeurilor cu operatorii autorizați.
Arată că hotărârea contestată nu cuprinde motive de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, motivându-se pe faptul că se are în vedere" ceea ce urmărește petentul să obțină în mod efectiv și care este voința părții".
Își întemeiază cererea pe disp. art.304, art.137 C.p.c, OG 2/2001, Legea 215/2001 rep.
La data de 29.03.2103 intimata . a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt, a încadrării în drept și a gradului de pericol social al faptei.
Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond faptul că petentul/intimat a săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal contestat, însă, având în vedere perioada relativ scurtă în care intimata s-a aflat în nelegalitate, precum și faptul că ulterior constatării faptei a depus diligențe și s-a conformat dispozițiilor legale încheind contractul cu S.C. Salubritate, se justifică înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, instanța de fond făcând o corectă apreciere a gradului de pericol social al faptei contravenționale săvârșite, date fiind circumstanțele de săvârșire a faptei contravenționale.
Art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 prevede că ,,sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Astfel, date fiind împrejurările în care s-a produs fapta, se constată că aceasta are o gravitate redusă, putându-se aplica și sancțiunea avertisment, așa cum în mod corect a procedat instanța de fond, în baza art. 7 alin. 2 raportat la art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001 care dispune că ,,sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei", această sancțiune fiind de natură să atragă atenția recurentei asupra consecințelor sociale și juridice ale faptei sale.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că în mod judicios instanța de fond a făcut aplicarea art. 7 alin. 2 raportat la art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, astfel încât recursul declarat de către recurenta nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent P. M. C. împotriva sentinței civile nr._ din 14.12.2102, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.G.V/29.04.2013
jud fond.C M
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 4470/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7696/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
