Anulare act administrativ. Sentința nr. 7833/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7833/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 12904/63/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7833/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol pronunțarea în cauza privind pe reclamanții S. F., S. E., în contradictoriu cu pârâții TUȚESCU I., TUȚESCU S. D., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. C., având ca obiect anulare act administrativ REJUDECARE.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta, dată la care instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar a amânat pronunțarea pentru azi, 02 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 12.04.2011 sub nr._, reclamanții S. F. si S. E. au chemat în judecată pârâții Tutescu I. si Tutescu S. D., M. C. prin Primarul Municipiului C., Primarul Municipiului C., C. L. C. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea autorizației de construcție nr. 1238 din 27.10.2010 ca act administrativ emis în mod nelegal și obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii au arătat că la data de 27.09.2010 a promovat o acțiune civilă împotriva celor doi pârâți prin care solicitau:
1. să respecte servitutea de trecere stabilita prin sentința civila nr. 8420/26.09.1977 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul nr. 5288/l977, servitute reprezentată de o alee de trecere cu autoturismul dinspre . interiorul curții noastre situată în partea de apus a casei noastre („pe . miazăzi a acestuia fiind vorba de terenul proprietatea parărilor”), alee paralela cu imobilul clădire proprietatea noastră și imobilul proprietatea paraților, alee de trecere care face legătura între . interiorul curții noastre aflat în parte de apus.
2. Pârâții să ridice materialele de construcții, depunerile de pământ care au dus la o supraînălțare a terenului proprietatea pârâților si care în momentul de față împiedică scurgerea naturala a apelor pluviale, iar în caz de refuz sa fie autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala paraților.
3. Obligarea paraților la plata sumei de 200 lei pe zi cu titlu de daune cominatorii în caz de neexecutare a obligației de a permite accesul pe . o servitute constituită începând cu data pronunțării hotărâri și până la executarea efectivă a acesteia, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În esență așa cum rezultă și din copia acțiunii pe care o anexează, arată că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în C., .. 21 așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare nr. 33 din 1976 având ca obiect construcția cu o suprafața de 88,5 mp și a suprafeței de 136 mp, așa cum rezultă din Ordinul Prefectului nr. 81/1992 și a sentinței civile 9964/i 1.06 1997 având ca obiect ieșire din indiviziune și stabilirea liniei de hotar.
Învederează de asemenea că inițial în .. 25 a existat la un moment dat un singur proprietar, respectiv T. M. F. care a avut în proprietate mai multe imobile – construcții și o suprafața mai mare de teren. În anul 1948, T. M. a vândut clădirea veche din mijlocul curții împreună cu o suprafață de 136 mp, numitului A. C., recunoscându-i acestuia și un drept de servitute națională și legală, din curtea sa din . imobilul cumpărat, așa cum. rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.261 din 12.03.1948. Ulterior, acest imobil aparținând lui A. C. a fost naționalizat și ulterior a fost dobândit de către reclamanți prin contractul de vânzare cumpărare sus menționat.
Un al doilea imobil construcție, care a aparținut primului proprietar T. M. F., a fost vândut familiilor T. A. și B. C., imobil reprezentat de o clădire construcție ăi o suprafața de 503 mp. teren. În anul 1978, moștenitorii primului proprietar T. M. F. au vândut și ultimul imobil din ..25 numitei C. E., imobil compus dintr-o clădire construcție formată din 2 camere, bucătărie, cămară, pivnița și, separat, magazie din scândură situată pe o suprafață indiviză de 974 mp. În anul 1977, datorită faptului că proprietarii celui de-al doilea imobil, fam. T. si fam.B., nu permiteau accesul lor la imobilul cumpărat au promovat o acțiune pentru constituirea unei servituți de trecere, acțiune care a fost admisă stabilindu-se în contradictoriu cu cele doua familii (T. si B.), precum și în contradictoriu cu moștenitorii primului proprietar T. M. F. o alee de trecere dinspre . interiorul curții, alee paralelă cu imobilul construcție proprietatea lor, cu magazia familiilor T. si B., alee paralela cu imobilul proprietatea moștenitorilor primul proprietar T. M. F. (moștenitoarele T. F. A. si P. A.), alee pe care aveau acces cu autoturismul dinspre . interiorul curții.
În urma celor mai sus analizate, instanța a constatat că „reclamanții au un drept de servitute de trecere asupra terenului proprietatea pârâților, că pana în anul acesta au folosit același drum de trecere ca si pârâții, dar că ulterior pârâții au lăsat o altă alee de trecere pentru reclamant la marginea terenului pentru a evita unele neînțelegeri determinate de trecerea a doua autoturisme prin fata casei lor spre interiorul curții, că noul drum de trecere lăsat de pârâți permite accesul reclamanților la locuința lor si chiar pe lângă aceasta până la terenul din partea de apus a casei unde intenționează să construiască un garaj pentru autoturism”.
Din aceste elemente s-a arătat că rezultă în mod clar că reclamanții au avut fixată o alee de trecere cu autoturismul pe lângă locuința lor "până la terenul din partea de apus a casei unde intenționează sa construiască un garaj pentru autoturism", alee de trecere o lățime de 2.7 m.
In anul 1993, numitul C. I., fiul proprietarei C. E., proprietara celui de-al treilea și ultimului imobil din ..25, a promovat o acțiune având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C. .. 25 si de stabilirea liniei de hotar între proprietățile coindivize .
Prin sentința civilă nr. 9964 din 19.06.1997 rămasa definitivă si irevocabilă, Judecătoria C. a dispus ieșirea din indiviziune în ceea ce privește pe reclamanții S. F. si S. E., stabilind că reclamanții sunt proprietari pentru o suprafață de 136 mp în indiviziune cu Statul, iar C. I. prin moștenitorii săi C. G. si C. V. sunt proprietari pe o suprafața de 974 mp.
Deși instanța a stabilit limitele de hotar intre cele doua proprietăți limitrofe având în vedere puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 8420/1977, a considerat că :”se rămâne in indiviziune și (....) . pe . proprietatea pârâților, de altfel aceasta cale de acces a fost instituită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 261 din 1948 și apoi statuată prin sentința civila nr. 8420 din anul 1977”.
De asemenea Tribunalul D. în motivarea deciziei civile nr. 214 din 09.01.2008 care privea apelul lor în care cereau ca în cadrul acestui proces să fie reluat expres dreptul de servitute constituit printr-o hotărâre anterioara, arata in mod clar că: "Nu este posibil ca instanța să judece și să se pronunțe asupra acestui drept (de servitute), atâta timp cât exista deja o hotărâre judecătorească din anul 1977 care rezolva acest aspect și care se bucura de autoritate de lucru judecat.
În acest caz nu se poate aduce atingere dreptului de servitute, chiar daca imobilul se înstrăinează, întrucât acest drept este un accesoriu al imobilului și are un caracter perpetuu.
Aceasta înseamnă ca servitutea v-a dura cat timp vor dura imobilele și situația din care s-a născut servitutea.
În temeiul acestui raționament instanța nu s-a mai pronunțat expres asupra căii de acces comune la imobilele proprietate personală, dar a menționat existența acestei situații în consideratele hotărârii”.
În concluzie, aceste ultime hotărârii judecătorești au stabilit limita de proprietate pentru suprafața de 974 mp a proprietarului C. I., au stabilit limita de proprietate a reclamanților și a păstrat în continuare servitutea de trecere reprezentată de . autoturismul, alee paralela cu imobilul proprietatea noastră și imobilul proprietatea pârâților, până la terenul din partea de apus a casei noastre, alee care greva în continuare imobilul proprietatea foștilor proprietari C. I., T. și B., având în vedere faptul ca erau în prezența unei servituți de trecere constituită deja prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă.
În anul 2002 moștenitorii defunctului C. I. au vândut proprietatea lor numiților D. Ș. și D. D., așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3832 din 15.10.2002.
În anul 2004 așa cum rezulta din contractul de schimb autentificat sub. Nr. 3531 din 14.12.2004 pârâții Tuțescu I. și Tuțescu D. S. au dobândit proprietatea asupra imobilul care a aparținut inițial familiei C. de la familia D. Ș. și D. D..
În fine, în anul 2007 pârâții au dobândit și proprietatea aparținând familiilor T. și B., astfel că în momentul de față în imobilul situat în C., .. 25 au rămas doi proprietari, reclamanții și pârâții.
Începând cu anul 2008 pârâții refuză să recunoască efectele celor două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a constituit o servitute de trecere în favoarea reclamanților reprezentată de o alee care să pornească dinspre . interiorul curții noastre, alee de acces cu autoturismul, cu motivația că . . partea de miazăzi ar avea o lățime de doar 0,60 m și nu de 2.70 m, motivație care se bazează pe faptul că în momentul de față în arhiva Judecătoriei C. nu se mai regăsește dosarul 5288/1977 în care exista o expertiza întocmită de către inginerul Râcă G. care avea anexata și o schiță. De asemenea, raportându-se la ultima hotărâre judecătoreasca de stabilire a liniei de hotar și de ieșire din indiviziune, pârâții susțin că . o servitute de trecere constituită prin hotărâre judecătorească, a fost desființată. O astfel de susținere nu are evident suport având în vedere argumentele sus menționate atât în considerentele acestei hotărâri judecătorești cât și în considerentele deciziei Tribunalului D. nr. 214/2008 în care se arată că servitutea va dura cât timp vor dura imobilele și situația din care s-a născut servitutea.
Plecând de la elementele sus-menționate arată instanței că au introdus aceasta acțiune prin care solicită să-i oblige pe pârâți să respecte servitutea de trecere stabilita prin sentința civila nr. 8420/26.09.1977 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977, servitute reprezentată de o alee de trecere cu autoturismul dinspre . interiorul curții lor situată în partea de apus a casei lor, alee paralelă cu imobilul clădire proprietatea reclamanților și imobilul proprietatea pârâților, alee de trecere care face legătura între . interiorul curții reclamanților aflat în partea de apus.
S-a mai menționat că acțiunea civila sus-menționată ce face obiectul dosarului_/215/2010 a avut mai multe termene de judecată ultimul termen fiind la data de 22.11.2010, iar următorul termen de judecata fiind la data de 24.01.2010.
La câteva zile după termenul de judecat din data de 22.11.2010, datorită faptului că instanța a încuviințat toate probatoriile solicitate de reclamanți, pârâții au început să sape pe latura de nord a proprietății reclamanților la o distanță de 60 cm de casa acestora un șanț cu o lungime de 19 m și o lățime de 40 cm cu scopul evident de a edifica o construcție în condițiile în care pe mai multe porțiuni din acest șanț au pus fier armat și au turnat beton.
Aceste lucrări sunt realizate pe . căreia reclamanții au recunoscut prin hotărâre judecătoreasca definitivă și irevocabilă un drept de servitute și de asemenea exista acțiunea civilă sus-menționată ce face obiectul dosarului_/215/2010 prin care solicită instanței să-i oblige pe pârâți să respecte aceasta servitute (fiind vorba de o acțiune în conservarea servituții și nu o acțiune în constituirea unei servituți).
În raport de aspectele sus menționate, reclamanții au precizat că la data de 15.12.2010 au promovat o cerere de ordonanță președințială prin care au solicitat sistarea acestor lucrări de construcție, iar Judecătoria C., prin sentința civila_ din 07.12.2010, a admis aceasta cerere de chemare în judecata și a dispus sistarea acestor lucrări.
Ulterior, în cadrul judecării recursului pârâții au făcut dovada că la data de 27.10.2010 li s-a emis autorizația cu nr. 1238, însă Tribunalul D., prin decizia nr. 280 pronunțată î ședința publică din data de 08.02.2011, a respins recursul declarat de Tuțescu I. și Tuțescu S. D. ca fiind nefondat.
Mai mult în dosarul sus menționat a fost depus între timp și raportul de expertiză tehnică întocmit de către expert tehnic judiciar, specialitate topografie – cadastru - geodezie I. I. din care rezulta în mod clar și neechivoc faptul ca aceasta autorizație de construcție este nelegală.
Astfel, la obiectivul nr. l expertul a individualizat vechiul culoar de teren stabilit prin sentința civila 8490/1977, având in vedere elementele de fapt și de drept cuprinse în considerentele și dispozitivul acestei sentințe cu motivarea că momentul de fata nu mai există din punct de vedere fizic expertiza tehnică efectuată de expertul Râcă G. deoarece dosarul a fost casat.
Expertul a arătat că „prin . a Judecătoriei C. este trecută lățimea servituții de trecere de 2,35 m, nu 2,75 m cum susțin reclamanții pe planul topografic la scara 1:300 anexa nr.5, expertul prezintă la cererea instanței o varianta a servituții de trecere aproximativă stabilita prin-culoare galbena punctele topografice 6,7,16,32,17,18,45,89,88,87,85,6 - lungimea servituții de trecere=49,34m, punctele 85,87,88,89. lățimea servituții de trecere=2,35 m
Servitutea respectiva de trecere-este o servitute de trecere cu mașina (auto turism)”.
De asemenea la obiectivul nr. 3 expertul a arătat că „gardul este realizat în culoarul cu l=2,35 m din . Judecătoriei C.",gard construit de către pârâți pe terenul proprietate acestora cu autorizație de construcție nr. 1238/27.10.2010.
În concluzie, din aceste constatări ale expertului rezulta în mod clar și neechivoc faptul că acest gard a fost construit pe baza autorizației nr. 1238/27.10.2010 pe culoarul de acces atribuit reclamanților ca servitute de trecere cu autoturismul.
S-a mai menționat că la data de 20.01.2011 a realizat procedura prealabilă cu autoritatea publica așa cum rezulta din cererea înregistrata sub nr._/20.01.2011, autoritatea administrativă recomandându-le să se adreseze instanței judecătorești competente prin adresa nr._ din 14.02.2011.
Potrivit art. l din Legea nr. 554/2004, orice persoana care se consideră vătămatăîntr-un drept al sau printr-un act administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului.
În speța autorizația cu nr. 1238/27.10.2010 încalcă drepturile reclamanților stabilite prin hotărâre definitivă și irevocabilă în sensul că acest act administrativ a fost dat peste situația de drept stabilita prin hotărârea definitivă și irevocabilă prin care s-a stabilit un drept de servitute în favoarea lor.
Față de aspectele sus-menționate solicită admiterea acțiunii și anularea autorizației de construcție nr. 1238 din 27.10.2010 ca act administrativ emis in mod nelegal.
La data de 14.06.2011, pârâții au formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare au arătat că autorizația s-a emis în mod legal la cererea pârâților pentru construirea unui gard pe fundație din beton, care să aibă rol și de protejare a proprietății reclamanților de scurgere a apelor de pe proprietatea pârâților pe proprietatea lor. Această construcție se impunea față de faptul că au avut grave neînțelegeri cu reclamanții care s-au adresat diferitelor autorități, printre care și Inspectoratului de Stat în Construcții, care prin procesul-verbal de control încheiat la 07.12.2010, sub nr. 1910, a dispus ca reclamanții să efectueze construcție și a documentației tehnice elaborate și vizate spre neschimbare de Primăria C.. În aceste condiții, legalitatea autorizației ce se solicită a fi anulată a fost confirmată și de Inspectoratul de Stat în Construcții, care a verificat autorizația cu ocazia controlului din 07.12.2010 și a dispus să execute împrejmuirea, în conformitate cu autorizația emisă.
La emiterea autorizației s-au analizat actele pârâților de proprietate, avizele obținute, documentația cadastrală, proiectul de execuție, astfel că autorizația s-a emis în condiții de deplină legalitate.
Precizează că, pe baza autorizației de construire, a procedat la executarea lucrării, turnând fundația, cu respectarea întocmai a proprietății pârâților, în sensul că fundația este turnată numai pe proprietatea pârâților, aceștia lăsând reclamanților în folosință circa 60 cm din fundația de gard și până în imobilul acestora, din proprietatea pârâților, aspect relevat de expertiză tehnică topografică ce s-a efectuat într-o altă cauză aflată pe rolul Judecătoriei C. între pârâți și reclamanți.
Construcția începută spre edificare în baza autorizației atacată în prezenta cauză nu obstrucționează cu nimic servitutea de trece a reclamanților spre calea publică - . . sfârșește chiar la ., intrare ce a existat pe latura dinspre . care a fost închisă abuziv de către reclamanți, care încearcă să acrediteze ideea că . fi pe latura din partea de nord a proprietății lor, adică spre proprietatea pârâților. Ei susțin aceasta pentru a forța acordarea unei servituți de trecere de-a lungul proprietății lor, afectând proprietatea pârâților într-un mod păgubos, în condițiile în care aceasta este calea cea mai scurtă de ieșire la calea publică.
Prin modul cum a fost emisă autorizația de construcție nu le-a fost încălcat în niciun mod dreptul de proprietate și nici dreptul lor de trecere la calea publică, astfel că autorizația a fost emisă legal și temeinic.
Prin sentința nr.3427 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții S. F. și S. E. împotriva pârâților Tuțescu I. și Tuțescu S. D., M. C. prin Primar, Primarul Municipiului C. și C. L. C..
Au fost obligați reclamanții S. F. și S. E. să plătească pârâților Tuțescu I. și Tuțescu D. 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin autorizația nr. 1238/27.10.2010 Primarul Municipiului C. Tuțescu I. și Tuțescu D. a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire teren pe imobilul situat în C., .. 21 A..
Reclamanții, proprietarii vecini, domiciliați în C., .. 21, susțin că autorizația menționată nu respectă servitutea de trecere stabilita prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977 pronunțata de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/l977, servitute reprezentata de o alee de trecere cu autoturismul dinspre . interiorul curții situata în partea de apus a casei („pe . miazăzi a acestuia fiind vorba de terenul proprietatea pârâților”), alee paralelă cu imobilul clădire proprietatea reclamanților și imobilul proprietatea pârâților, alee de trecere care face legătura între . interiorul curții acestora aflat în partea de apus.
Instanța a reținut că, potrivit sentinței civile nr. 8420/26.09.1977 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977, a fost stabilită în favoarea reclamanților o servitute de trecere pe . Mzi a acestuia, potrivit expertizei întocmită de inginer Rîcă G., apreciindu-se cu acea ocazie că acțiunea reclamanților este întemeiată, în sensul de a folosi . de Mzi a terenului de către pârâți, la dimensiunile actuale la acel moment stabilite de expertiza întocmită de Ing Rîcă G., trecere care este mai puțin oneroasă pentru pârâți și care ar evita unele discuții între părți fiecare folosind în exclusivitate alee separată de trecere.
Imobilul teren asupra căruia a fost instituită servitutea de trecere a făcut obiectul unor vânzări succesive și a fost stabilită pentru reclamanții, S. și vechii proprietari, respectiv T. I., T. A., B. C. și B. I., de la care ulterior au cumpărat pârâții.
La momentul pronunțării sentinței civile nr. 8420/26.09.1977 părțile aveau în proprietate construcțiile, terenurile aferente aflându-se în proprietatea statului, proprietarii construcțiilor având asupra terenului afectat de servitute un drept de folosință.
Ulterior, prin s.c.nr. 9964/1997 pronunțată de Judecătoria C., în urma vânzărilor succesive, între proprietarii de atunci respectiv, C. I., S. F., T. I., B. C. și C. L. C. s-a dispus ieșirea din indiviziune a acestora asupra terenului situat în C., .. 95 și s-a atribuit reclamanților, S. suprafața de 136 mp în indiviziune cu statul, iar celorlalte părți suprafața de 974 mp.
Prin dispozitivul s.c. 8420/1977 a Judecătoriei C. s-a dispus ca pârâții T. I., T. A., B. C. si B. I., să permită trecerea reclamanților S. F. și S. I., pe . S, potrivit expertizei întocmită de ing. Rîcă G.. În considerentele aceleiași hotărâri, s-a stabilit că dreptul de servitute se impune a fi instituit pe terenul pârâților în partea de S a acestuia, pe o alee de o lățime de 2,35 m. Dimensiunile și amplasamentul servituții instituite în 1977 și identificată în cuprinsul expertizei efectuate în fond în prezenta cauza, au fost stabilite avându-se în vedere locul înfundat precum și necesitățile de acces ale reclamanților la imobilul construcție aflat în proprietatea sa. Astfel, lățimea terenului afectat de servitute a fost stabilită în considerarea de a oferi reclamanților posibilitatea de a avea acces și cu automobilul.
Instanța a mai reținut că, în prezent, prin mai multe transferuri de drept de proprietate, pârâții au devenit proprietarii terenului afectat de servitutea instituită prin s.c. 8420/1977 a Judecătoriei C.
Prin sentința civilă nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanții S. F. și S. E., în contradictoriu cu pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D. și M. C. prin Primar.
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată.
S-a instituit în favoarea reclamanților-pârâți S. o servitute de trecere pietonală, în suprafață de 44,9 mp, respectiv lățimea 1,2 m și lungimea de 34,61 m, conform raportului de expertiză topografic completat întocmit de ing. I. I., schița anexă 4, asupra imobilului teren intravilan proprietatea pârâților-reclamanți Tuțescu și au fost obligați aceștia din urmă să permită reclamanților-pârâți trecerea pe acest teren de la . proprietatea lor.
Au fost obligați reclamanții-pârâți către pârâții-reclamanți, la plata sumei de 296,34 lei lunar, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru servitutea de trecere începând cu data de 09.07.2010, data introducerii acțiunii.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 65-54-91-53-52-45 și în continuare conform anexei 4 a raportului de expertiză completat întocmit de ing. I. I..
Prin Decizia Civila Nr. 111/2012, pronunțată de Tribunalul D. în același dosar, s-a admis apelul formulat de reclamanții S. F. și S. E., împotriva sentinței civile nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010 în contradictoriu cu intimații pârâți Tuțescu I. și Tuțescu S. D., și intimatul intervenient în nume propriu, M. C. prin Primar, cu sediul în C., . nr.7, județul D., a fost schimbată în totalitate sentința civilă și pe fond a fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții să respecte servitutea de trecere dobândită prin sentința civilă nr.8420/26.09.1977.
În motivare, s-a reținut în principal că nefolosirea în prezent a autoturismului, așa cum rezulta din probatoriul administrat, dat fiind caracterul de bun uzual si nu cu caracter de excepție al autoturismului în societatea actuală, nu constituie o împrejurare suficientă din care să rezulte modificarea împrejurărilor care ar putea duce la schimbarea modalității de exercitare a acesteia.
Instanța a mai reținut că la momentul pronunțării hotărârii sale, cauza civilă sus-menționată se afla în recurs pe rolul Curții de Apel C..
Analizând situația de fapt descrisă și raportat la dispozițiile legale incidente instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor.
La solicitarea instanței pârâtul Primarul Municipiului C. a comunicat cu adresa nr._/07.06.2011 actele care au stat la baza emiterii autorizației de construire, inclusiv documentația cadastrală, cartea funciară nr._, care prevede . proprietatea reclamanților.
Pe parcursul judecății instanța a dispus efectuarea unei expertize topocadastrale având ca obiectiv verificarea aspectelor de fapt invocate de reclamant.
Expertul tehnic Ștefanescu V. a precizat că este in imposibilitate de a efectua o atare expertiză față de conținutul sentinței nr. 8420/26.09.1977 care a arătat că acțiunea reclamanților este întemeiată, în sensul de a folosi . de Mzi a terenului de către pârâți, la dimensiunile actuale la acel moment stabilite de expertiza întocmită de Ing Rîcă G., trecere care este mai puțin oneroasă pentru pârâți și care ar evita unele discuții între părți fiecare folosind în exclusivitate alee separată de trecere.
Având în vedere toate înscrisurile depuse deja la dosar, a arătat că nu poate identifica cu precizie servitutea de trecere din punct de vedere al dimensiunilor și traseului fără a apela la supoziții si presupuneri.
Într-adevăr reclamanții nu au depus la dosar expertiza tehnică întocmită de expert Râcă G. la care face trimitere expresa la sentința civilă 8420/26.09.1977 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/1977. În plus, în sentință nu există o descriere a servituții cu dimensiuni, lungime și suprafața servituții.
În atare situație instanța, față de prevederile art 1169 C.pr.cv., a pus în vedere reclamanților la termenul din 12 iunie 2012 să facă dovada servituții astfel cum a fost stabilită prin sentința menționată, însă aceștia nu au depus nici un înscris nou față de cele deja depuse la dosar.
Din celelalte probe administrate la dosar instanța a reținut că, deși reclamanții susțin în cererea de chemare în judecată că . avea 2,7 m, în sentința civilă 8420/26.09.1977 se consemnează dimensiunile acesteia de 2,35 mp.
În plus la emiterea autorizației a fost avută în vedere și documentația cadastrală, cartea funciară nr._, care prevede . proprietatea reclamanților.
Și raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/215/2010 în care sunt aceleași părți din prezentul dosar, raport ce are valoare de expertiză extrajudiciară în prezenta cauză, s-a reținut imposibilitatea determinării cu exactitate a servituții. S-a stabilit însă că la realizarea gardului actual pârâții au respectat dispozitivul sentinței ..1997 a Judecătoriei C. și distanța de 0,6 m de zidul casei reclamanților.
Așadar, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că actul administrativ atacat în cauză încalcă servitutea stabilită prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977 pronunțată de Judecătoria C..
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții S. F. și S. E.., considerând-o nelegală și netemeinică.
Analizând legalitatea și temeinica sentinței recurate prin prisma motivelor de recurs formulate și în raport de dispozițiile art. 304 și 3041 C.pr.civ. Curtea a reținut că prin administrarea unui probatoriu incomplet, instanța de fond nu a stabilit în mod corect și indubitabil situația de fapt dedusă judecății, iar aceasta nu se poate realiza decât prin administrarea unui probatoriu complex inadmisibil a fi administrat înaintea unei instanțe de recurs, în raport de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., astfel ca, prin decizia nr. 2768/18.03.2013 a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu indrumarea ca, în raport de dispozițiile art. 315 C:pr.civ., instanța de fond sa procedeze la administrarea probatoriului concludent și pertinent în cauză.
În rejudecare dosarul s-a înregistrat sub nr._, cu termen de judecată la data de 22 mai 2013.
Instanța a încuviințat pentru reclamanți și pârâți proba cu interogatoriul părților iar la termenul din ... a fost administrata proba cu interogatoriul reclamantei S. E. si paratului Tutescu I., filele 24-27 din dosar, reclamantul S. F. nefiind prezent la administrarea probei invocand motive medicale iar parata Tutescu S. D. a lipsit, justificat la termenul cand a fost administrata proba insa la termenul cand s-a prezentat pentru administrarea acestei probe, aparatorul reclamantilor nu avea pregatit interogatoriul propus a fi luat acesteia
De asemenea, a încuviințat pentru reclamanți proba cu expertiză topografică, conform obiectivelor stabilite prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2013, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosar de către expertul F. N., filele 38-48.
Instanța a respins cererea formulată de reclamanți pentru efectuarea cercetării la fața locului, ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea autorizație de construire.
Instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D. prin apărător, având în vedere că expertul a expus pe larg atât momentele desfășurării expertizei, constatarile dar și concluziile rezultate ca urmare a desfășurării expertizei.
Reanalizând actele si lucrarile dosarului instanta retine ca la data de 27.10.2010 a fost emisa autorizația nr. 1238 de catre Primarul Municipiului C., prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire teren pe imobilul situat în C., .. 21 A, de catre paratii Tuțescu I. și Tuțescu S. D..
Reclamanții, proprietarii vecini, domiciliați în C., .. 21, susțin că autorizația menționată nu respectă servitutea de trecere stabilita prin sentința civilă nr. 8420/26.09.1977 pronunțata de Judecătoria C. în dosarul nr. 5288/l977, servitute reprezentata de o alee de trecere cu autoturismul dinspre . interiorul curții situata în partea de apus a casei alee paralelă cu imobilul clădire proprietatea reclamanților și imobilul proprietatea pârâților, alee de trecere care face legătura între . interiorul curții acestora aflat în partea de apus.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei se retine ca imobilul teren asupra căruia a fost instituită servitutea de trecere a făcut obiectul unor vânzări succesive și a fost stabilită pentru reclamanții, S. și vechii proprietari, respectiv T. I., T. A., B. C. și B. I., de la care ulterior au cumpărat pârâții, iar prin s.c.nr. 8420/1977 pronunțată de Judecătoria C., au fost obligați cei 4 pârâți să permită reclamanților S. trecerea pe terenul pe . M zi a acestuia, potrivit expertizei întocmită de ing. Râcă G., respectiv o alee de trecere cu autoturismul, cu dimensiunea consemnată în considerentele hotărârii., de 2,35 m lățime.
Prin dispozitivul s.c. 8420/1977 a Judecatoriei C. s-a dispus ca piritii, T. I., T. A., B. C. si B. I., sa permita trecerea reclamantilor, S. F. si S. I., pe . S, potrivit expertizei intocmita de ing. R. G.. In considerentele aceleiasi hotariri, s-a stabilit ca dreptul de servitute se impune a fi instituit pe terenul piritilor in partea de S a acestuia, pe o alee de o latime de 2,35 m.
La momentul pronunțării hotărârii, respectiv anul 1977 părțile aveau în proprietate construcțiile, terenurile aferente aflându-se în proprietatea statului, proprietarii construcțiilor având asupra terenului afectat de servitute un drept de folosință.
Ulterior, prin s.c.nr. 9964/1997 pronunțată de Judecătoria C., în urma vânzărilor succesive, între proprietarii de atunci respectiv, C. I., S. F., T. I., B. C. și C. L. C. s-a dispus ieșirea din indiviziune a acestora asupra terenului situat în C., .. 95 și s-a atribuit reclamanților, S. suprafața de 136 mp în indiviziune cu statul, iar celorlalte părți suprafața de 974 mp.
Prin aceeasi sentința civilă nr. 9964/11.06.1997, pronunțată în Dosarul nr. 955/1997 al Judecătoriei C., s-a stabilit și linia de hotar dintre proprietățile proprietarilor de atunci, pe o lungime de 15 m. la o distanță de 0,60 m de imobilul proprietatea reclamanților S..
Această sentință civilă a fost pusă în executare, conform procesului verbal de punere în executare din data de 12.07.2000.
Prin sentința civilă nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._/215/2010, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanții S. F. și S. E., în contradictoriu cu pârâții Tuțescu I. și Tuțescu S. D. și M. C. prin Primar, a fost admisă în parte cererea reconvențională precizata si s-a instituit în favoarea reclamanților-pârâți S. o servitute de trecere pietonală, în suprafață de 44,9 mp, respectiv lățimea 1,2 m și lungimea de 34,61 m, conform raportului de expertiză topografic completat întocmit de ing. I. I., schița anexă 4, asupra imobilului teren intravilan proprietatea pârâților-reclamanți Tuțescu și au fost obligați aceștia din urmă să permită reclamanților-pârâți trecerea pe acest teren de la . proprietatea lor.
Prin Decizia Civila Nr. 111/2012, pronunțată de Tribunalul D. în același dosar, definitiva si irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel C., prin decizia civila nr._/2012 din 29 noiembrie 2012, s-a admis apelul formulat de reclamanții S. F. și S. E., împotriva sentinței civile nr._/27.06.2011 pronunțată de Judecătoria C., a fost schimbată în totalitate sentința civilă și pe fond a fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și au fost obligați pârâții să respecte servitutea de trecere dobândită prin sentința civilă nr.8420/26.09.1977.
Anterior pronuntarii unei hotarari de catre instanta de judecata in dosarul nr._/215/2010, prin autorizația nr. 1238/27.10.2010 Primarul Municipiului C., a autorizat executarea lucrărilor de construire pentru împrejmuire teren pentru imobilul situat în C., .. 21 A., de catre paratii Tuțescu I. și Tuțescu S. D..
Potrivit art. 2 din Legea 50/1991, autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor, autorizația de construire emițându-se în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii.
Din raportul de expertiza intocmit in rejudecare de expert F. N. (filele 38 -45), se reține ca împrejmuirea, respecta sentința nr. 8420/1977, începând cu intrarea de pe . până la punctul A din schița anexa la raportul de expertiză (fila 45), dar și sentința nr. 9964/1997 pronunțată de Judecătoria C., prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune si s-a stabilit linia de hotar dintre proprietăți, pe o lungime de 15 m. la o distanță de 0,60 m de imobilul proprietatea reclamanților S..
De asemenea, din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, înaintata instanței cu adresa nr._/07.06.2011 (filele 94 – 133 din dosarul nr._ ), constând in documentația cadastrală, cartea funciară nr._, care prevede . proprietatea reclamanților dar și documentatia întocmită in vederea emiterii autorizației (memoriu tehnic și partea desenata), reiese ca autorizației de construire a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale si a hotararilor judecatoresti pronuntate in litigiile dintre parti (sentința nr. 8420/1977 precum și sentința nr. 9964/11.06.1997).
Constatand ca autorizatia de construire pentru imprejmuire teren este emisa cu respactarea dispozitiilor legalae si a hotararilor judecatoresti pronuntate in litigiile dintre parti, instanta va respinge actiunea reclamantilor privind anularea autorizatiei de construire ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții S. F., S. E., cu domiciliul în C., .. 21, jud. D., în contradictoriu cu pârâții TUȚESCU I., TUȚESCU S. D., cu sediul în C., .. 23, jud. D., M. C. PRIN PRIMAR, C. L. C., cu sediul în C., ., nr. 7, jud. D..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./23.10.2013
L.N./ 8 ex./ 08 Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7696/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6715/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
