Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 03-12-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2256/63/2014
Dosar nr._/215/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1280/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul I.T.M. D., împotriva sentinței civile nr.9201 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat . GOOD SRL Popești Leordeni, .>
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr.T. A. pentru recurent - I.T.M. D., lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus motivele de recurs solicitând judecarea în lipsă, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Cons.jr.T. A. pentru recurent - I.T.M. D. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea plângerii și menținerea actului sancționator .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față ;
Constată că prin sentința civilă nr. 9201 din 12.06.2013, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta K. F. GOOD SRL Popești Leordeni în contradictoriu cu intimatul I. TERITORIAL DE MUNCĂ D.,a anulat procesul verbal . nr._/ 27.08.2012 întocmit de I.T.M.D. și exonerează petenta de plata amenzii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal ., nr._ întocmit la data de 27.08.2012 de intimata I. Teritorial de Muncă D., petenta a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina sa că, în urma controlului efectuat la data de 23.08.2012, la punctul de lucru al societății, situat în C., Electroputere Mall, a fost depistată desfășurând activitate specifică locului de muncă, numita M. D. R., fără a avea încheiat în formă scrisă contract individual de muncă, încălcând astfel dispozițiile art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 Modificată.
Verificând legalitatea procesului verbal, instanța constată că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța retine următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din Legea 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfășoare o activitate independentă, precum și asociația familială au obligația de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
Conform dispozițiilor art. 276 alin. 1 lit. e din același act normativ constituie contravenție și se sancționeazăcu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei, primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art 16 alin.1.
Martorul O. C., audiat în cauză la propunerea petentei a declarat că este mama patronului societății și la momentul controlului se afla în magazin și îl ajuta pe fiul său întrucât nu angajaseră încă o vânzătoare în acest scop. A precizat că nu avea la acea vreme niciun act în vederea prestării acestei activități și făcea doar un gest de ajutor pentru fiul său. A mai arătat că în momentul în care s-a prezentat inspectorul de la ITM discuta cu o persoană de sex feminin care era interesată să se angajeze și căreia îi spusese cu o zi înainte să vină să discute în detaliu condițiile pentru angajare.
Conform fișei de identificare din 23.08.2012 M. D. R. a început activitatea chiar la data efectuării controlului, respectiv 23.08.2012.
De asemenea, s-a menținut în cuprinsul fișei că nu s-a negociat salariul.
Negocierea salariului este un element de bază pentru semnarea contractului individual de muncă.
În condițiile în care nu s-a negociat salariul este credibilă afirmația că martorul M. D. R. nu presta activitate pentru societatea petentă la data controlului.
Pe de altă parte, martorul O. C., deși la data controlului presta activitate pentru societatea petentă nu a fost audiată de către organele de control.
Împrejurarea că martorul M. D. R. se afla în incinta magazinului nu duce la concluzia că presta activitate pentru petentă sau că se afla inclusiv în perioada de probă iar din declarația martorului O. C. rezultă că se afla în magazin pentru a purta o discuție în scopul angajării.
Simpla semnare a fișei de identificare nu face această dovadă.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă ăn prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societății.
Luându-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. Romaniei, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauză intimata nu a făcut dovada că martora presta activitate pentru petentă iar din declarația martorului O. C. rezultă că aceasta purta discuții preliminare în scopul angajării.
Ca urmare, în baza art 34 din OG 2/2001 a admis plângerea, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._/ 27.08.2012 întocmit de I.T.M.D. și a exonerat petenta de plata amenzii .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I.T.M. D., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii în totalitate a plângerii și menținerea în întregime a valabilității procesului verbal de contravenție
În motivare arată că instanța de fond a reținut ca societatea nu a săvârșit contravenția prevăzuta de art.276 alin.l litera e) din Legea nr. 53/2003 conform mențiunilor de la pagina 2 din hotărâre desi unitatea a fost sancționată pentru fapta contravenționala prevăzuta de art.260 alin.l litera e) din Legea nr.53/2003 incat in mod eronat s-a reținut art. 276 desi corect este art.260 din Legea nr.53/2003.
Astfel instanța de fond nu a ținut seama de FISA DE IDENTIFICARE . nr._-fila 23 completata in momentul controlului 23.08.2012 ora 11:40 de către M. D. R. persoana care a completat o declarație data in fata agentul constatator si care dovedește primirea la munca a acestei persoane fara forme legale si in care a menționat ca lucrează in calitate de VÂNZĂTOARE SI SUNT IN PROBA, NU S-A SEMNAT NICI UN CONTRACT DE "MUNCA. Aceasta declarație reprezintă un tipizat pe care fiec^ajțe persoana il completează cu datele cerute de fiecare rubrica in pab* e iar la data controlului a menționat ca lucrează EFECTIV pentru societatea intimata si cunoștea denumirea angajatorului precum si funcția pe care o exercita in cadrul unității.
Aceste considerentele reținute de instanța sunt greșite iar măsura anularii este data cu aplicarea greșita a legii si dupa o constatare superficiala fara a analiza in concret munca fara forme legale de angajare, acte ce evidențiază faptul ca la data controlului M. D. R. desfășura in concret activitate in locația unde s-a efectuat controlul la ora 11:40.
Fapta de primire la munca fara forme legale de angajare nu se constituie . un grad de pericol social REDUS date fiind consecințele negative ce pot apărea cu privire la drepturile persoanelor in cauza legate de salarizare, concedii medicale si odihna,asistenta medicala si toate drepturile conferite unui angajat, consfiintite in legea fundamentala. Instanța de fond nu a analizat conținutul acestei declarații completata cu mențiuni clare si elocvente iar de mențiunile realizate in declarația data pe propria răspundere nefiind susceptibila de interpretări, instanța de fond nu a ținut cont si nici nu a luat in considerare.
Daca nu s-ar fi efectuat acest control inopinant in locația respectiva nu ar mai fi fost depistata aceasta persoana prestând activitate fara forme legale, iar fapta săvârșita este de o gravitate considerabila, dat fiind practica agenților economici de a primi la lucru persoane fara a le intocmi forme legale, fapte ce aduc prejudicii atat statului, cat si persoanelor angajate cărora nu le sunt garantate drepturile acordate de Legea nr. 53/2003.
Aceste considerentele reținute de instanța Aceste considerentele reținute de instanța de fond sunt greșite si a examinat doar probele administrate de către societate. Având in vedere aceste aspecte va rugam sa constatați ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ desi exista suficiente inscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petenta si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea COMBATERII MUNCII LA N. nu mai erau descoperite persoane anterior menționate fara forme legale de angajare. Instanța de fond a considerat ca din probele administrate in cauza de către unitate rezulta o stare de fapt contrara celei reținute de către agenții constatatori desi exista la dosarul de fond declarația persoanei depistata fara forme legale data in fata organului constatator nefiind
susceptibila de interpretări si care confirma faptul ca presta activitate pentru societatea petenta fara sa fii semnat contract individual de munca.
Existenta situației de fapt este menționata destul de clar in procesul verbal de contravenție si elementul material al faptei este definitiv foarte bine respectiv primirea la munca incat ILICIT faptei contravenționale s-a realizat iar forța probanta a acestuia nu poate fi inlaturata având in vedere ca instanța de fond nu a luat in considerare toate actele care au stat la baza sancționării petentei iar motivele reținute sunt total greșite, documentație ce dovedește fara nici un dubiu săvârșirea acestei fapte.
La dosarul de fond exista declarația data pe propria, răspundere de către M. D. -R. materializata in FISA DE IDENTIFICARE documente pertinente, concludente si utile soluționării cauzei si de care instanța nu a ținut cont, acte prin care este dovedita săvârșirea faptei contravenționale prevăzuta de art.Z60 alin.l litera e) din Legea nr. 53/2003 reținuta in mod corect de către agentul cosntatator in sarcina intimatei.
Gravitatea faptei consta in primirea la munca a unei persoane conform mențiunilor realizate in cuprinsul declarației olografe respectiv FISA DE IDENTIFICARE pana in momentul depistării ei de către agentul constatator fara ca angajatorul sa respecte dispozițiile art. 16 alin.l si 2 din Legea nr.53/2003 incat a prestat activitate in folosul acesteia ANTERIOR controlului si instanța de fond nu a analizat cu meticulozitate cauza dedusa judecații ci doar actele depuse de către societate desi exista o proba nemijlocita si directa ih evidențierea faptei contravenționale incat măsura anularii actului sancționator este data cu aplicarea greșita a legii.
Având in vedere aceste aspecte sa se constatate ca instanța de fond in mod greșit a reținut ca aceasta fapta nu prezintă un grad de pericol social semnificativ desi existau suficiente inscrisuri pertinente care dovedesc săvârșirea acestei fapte contravenționale de către petenta si daca nu se efectua acest control din partea organelor abilitate ale statului in vederea COMBATERII MUNCII LA N. nu mai erau descoperite persoane anterior menționate fara forme legale de angajare.
Sa se constatate ca, petenta a fost sancționată prin p.v.c.c. . nr._ din data de 27.08.2012 pentru primirea la munca a unei persoane pana la data controlului fara forme legale de angajare si a fost sancționată potrivit art. 260 alin.l litera e) din Legea nr. 53/2003 incat contravenția a existat in materialitatea sa in momentul controlului efectuat de către un organ abilitat al statului.
Sa analizați faptul ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției intimata a fost sancționată in mod corect pentru situația existenta reala ce consta in neandeplinirea obligației prevăzute de art.16 alin.l din Legea nr.53/2003 având in vedere ca ILICITUL faptei se consuma in momentul in care angajatorul a acceptat ca persoana anterior menționata sa muncească in folosul intimatei fara forme legale de angajare din data menționata clar in FISA DE IDENTIFICARE, obligație ce nu era indeplinita la data efectuării controlului.
Astfel a analizat cu superficialitate actul sancționator sub aspectul temeiniciei si a ajuns la o concluzie greșita considerând ca, descrierea faptei contravenționale si toate documentele CE AU STAT LA BAZA SANCȚIONĂRII petentei nu conduc la vinovăția intimatei in săvârșirea faptei, concluzie total neintemeiata având in vedere actele din care rezulta foarte clar săvârșirea contravenției reținute in mod corect de către organul de control in sarcina acesteia si astfel a anulat actul sancționator cu multa ușurința incurajand de fapt scopul urmărit de către angajatori acela de a eluda dispozițiile legale iar urmarea produsa este identificata foarte bine constând in nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.l din Legea nr.53/2003.
Consideram ca, instanța a pronunțat o hotărâre greșita având in vedere ca, prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a stabilit ca petenta a primit la munca o persoana pentru care nu fusese intocmit contract individual de munca, fapt ce demonstrează din plin si fara putința de tăgada atat gravitatea cat si pericolul social ridicat al faptei tinand cont ca -la intimata s-a desfășurat o activitate la care lucrau salariați fara nici o forma de angajare, iar statul prin organele abilitate dorește stoparea muncii fara forme legale de angajare si protejarea drepturilor salariaților ce rezulp din incheierea unui contract de munca incat hotărârea cuprinde motive contradictorii de natura pricinii conform art.304 punctul 7 din Codul de procedura civila.
Sa se constatate ca, anularea sancțiunii amenzii pentru fapta prevăzuta de art.260 alin.l litera e) din Legea nr.53/2003 este de o gravitate sporita atat pentru angajat cat si pentru stat si nu face altceva decât sa amplifice dezvoltarea fenomenului « MUNCII LA N. » fenomen foarte des folosit de către agenții economici, iar controalele efectuate de către organele statului nu au nici o eficenta in combaterea muncii fara forme legale fiind astfel incurajati angajatorii sa folosească si in continuare munca fara forme legale de angajare.
In concluzie consideră ca este necesara reexaminarea cu maxima responsabilitate si competenta a prezentei cauze si in concluzie, va solicitam admiterea recursului si reexaminarea cauzei sub toate aspectele si modificarea hotărârii instanței de fond in sensul respingerii in totalitate a plângerii contravenționale si menținerea in întregime a valabilității procesului verbal de constatare a contravenției nr._/27.08.2012.
In drept, își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 punctul 7,8 si 9 si art. 304 indice 1 din Codul de procedura civila.
In baza art. 411 C.p.c. solicita judecarea în lipsă a cauzei.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a interpretat materialul probator existent.
Critica este întemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal a fost infirmată prin proba testimoniala administrata in cauza, petenta beneficiind de prezumtia de nevinovatie.
În ceea ce privește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se apreciaza ca dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile Legii 53/2003 aplicabile in cauza, vizeaza protectia sociala, avand consecinte directe asupra calității vieții lucrătorului, impunand respectarea drepturilor elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, precum si asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acesteia, potrivit cărora numita M. D. nu este angajata societatii, neavand la momentul controlului raporturi juridice cu petenta, nu au fost dovedite in cauza.
In acest sens se constata, din cuprinsul inscrisurilor intocmite cu ocazia controlului, ca la punctul de lucru al petentei, din incinta Electoputere Mall, in care se desfasura activitate, era prezenta doar numita O. Constanta, mama patronului societatii, conform declaratiei acesteia, si numita M. D. R., niciuna din persoanele prezente neavand incheiat contract de munca cu societatea petenta.
Apararile petentei in sensul ca numita M. D. R. se afla la punctul de lucru din incinta Electoputere Mall pentru a discuta conditiile unei eventuale angajari nu pot fi primite avand in vedere ca O. Constanta nu avea raporturi de serviciu cu societatea petenta, in baza carora sa faca angajari in numele societatii, iar astfel de discutii, negocieri se fac cu reprezentantii firmei, la sediul acesteia, nu la puncte de lucru.
Prima instanță, fără a corobora ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, a apreciat că declaratia martorei este suficientă pentru a forma convingerea că cele reținute în procesul verbal nu sunt reale.
Însă prima instanță nu a avut în vedere, pe de o parte, prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege;
Pe de altă parte, nu a avut în vedere declarația persoanei depistată la muncă, dată de aceasta în fața organului constatator potrivit căreia aceasta recunoaște că este in probe, ca nu a semnat contract de muncă; declarația dată este foarte clară, nefiind susceptibilă de interpretări, și confirmă faptul că la acea dată și oră presta activitate pentru societatea petenta si nu încheiase contract de muncă; declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Toate acestea, confirmă concluzia săvârșirea faptei pentru care a fost sancționata, prin urmare măsura anulării procesului verbal este dată cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, în concret, Tribunalul apreciază ca fapta comisă de petent prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii, în cuantumul minim prevăzut de lege, dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale are consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale.
Mai mult, se are în vedere atitudinea petentei care a susținut în mod nesincer, prin plângerea introductivă, că numita M. D. R. se afla la punctul de lucru din incinta Electoputere Mall pentru a discuta conditiile unei eventuale angajari.
Astfel, în măsura în care petenta nu s-a manifestat în sensul înțelegerii faptei săvârșite, a recunoașterii acesteia, instanța apreciază că periculozitatea acestuia este ridicată, și nu se impune aplicarea avertismentului.
Având în vedere cele expuse, constatând că recurenta intimată a aplicat sancțiunea în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi admis recursul și modificată sentința în sensul că, pe fond, va fi respinsă plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.08.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul I. Teritorial de Muncă D. cu sediul în C., .. 51, jud. D., împotriva sentinței civile nr.9201 din 12.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în contradictoriu cu intimat . GOOD SRL Popești Leordeni, .>
Modifică sentința în sensul că respinge plângerea formulată de petenta K. F. GOOD SRL Popești Leordeni . C, ., județul Ilfov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/13.12.2013
Tehn.C.A. /2 ex.
Decembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7527/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1867/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
