Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 01/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 20689/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 208/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea cauzei recursului declarat de recurent . împotriva sentinței civile nr._ din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - (ISCTR).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns cons.jr.I. A. pentru recurenta . lipsind intimat - I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - (ISCTR).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Consil.jr. I. A. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând
Prin sentința civilă nr._ din 01.11.2012 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta ., in contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - (ISCTR.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:prin procesul-verbal . nr._ din 23.07.2012 petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 8000 lei, reținându-se că în data de 23.02.2012 ora 7,55 în C., pe . fost oprit și verificat autobuzul cu nr. de înmatriculare_ utilizat de . condus de B. G. ce efectua transport public rutier de persoane și în urma verificărilor efectuate, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul autobuzului cu care efectuează transport rutier de persoane a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora, riscul de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
Încadrarea juridică a faptei fiind făcută pe dispozițiile art.4 pct. 57 .4 din HG 69/2012.
Sub aspectul legalității, instanța reține ca procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001 care atrag nulitatea absolută expresă a actului.
Instanța de fond nu a putut retine susținerea petentei ca actul sancționator nu a fost semnat de reprezentantul său ( conducătorul auto), întrucât conducătorul auto nu este reprezentantul societății petente in sensul Legii 31/1990, iar in ceea ce privește nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent, se constată că in cuprinsul procesului agentul constatator a arătat motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, fiind respectate dispozițiile art. 19 din OG 2/2001.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal instanța de fond a retinut ca actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția simpla de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Instanța de fond, din analiza coroborată a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei a constatat
că petenta nu a dovedit o alta stare de fapt decât cea reținuta in sarcina sa prin procesul verbal contestat, mijloacele de probă confirmând starea de fapt din procesul verbal atacat.
Petenta desi a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute, nu a făcut dovada contrară, pentru care sarcina probei îi revenea. CEDO prin jurisprudența sa, a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive, ca în speța de față, simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Mai retine instanța de fond că legiuitorul când a prevăzut fapta săvârșită de petenta ca fiind contravenție potrivit actului normativ sus menționat, a stabilit prin dispozițiile art.4 alin. 1 din HG 69/2012 pct. 1-83 că faptele prevăzute in acest text de lege, reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune.
Ca atare, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal de contravenție și ținându-se cont și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal, instanța de fond a constatat așadar ca forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie .
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța de fond a constată că, agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunilor pentru fapta săvârșită prin aplicarea amenzii în cuantumul prevăzut de lege, neimpunându - se înlocuirea amenzii cu avertisment dat fiind pericolul social al faptei comise prin eludarea normelor privind exercitarea ocupației de operator de transport rutier transportul rutier.
Pentru considerentele expuse văzând si dispozițiile art. 34 din OG 2/2001 instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiata .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că obligația instanței de fond, potrivit art.261 C.p.c." are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu,încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanție față de fiecare argument relevant și nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
Astfel în sentința recurată se menționează" În dovedire, petenta a atașat procesul verbal atacat în original, licența, polița de accidente a persoanelor aflate în autovehicule nr-_ și anexa".
Ulterior, însă instanța reține în mod paradoxal, următoarele" Instanța din analiza coroborată a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei a constatat că petenta nu a dovedit o alta stare de fapt decât cea reținuta in sarcina sa prin procesul verbal contestat, mijloacele de probă confirmând starea de fapt din procesul verbal atacat", fără a preciza la care mijloace de probă se referă, deoarece, la dosar se află depusă polița de asigurare, înscris pentru a cărui presupusă lipsă a fost sancționată.
Instanța de fond în mod nelegal a respins plângerea având în vedere că polița de asigurare emisă la data de 21.03.2012, deci anterior întocmirii procesului verbal, a fost ignorată.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art.304 pct.7, 304 ind.1 C.p.c.
La data de 25.01.2013 intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - (ISCTR) a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Contrar celor reținute de instanța de fond, Tribunalul consideră că societatea-recurentă nu a reușit să prezinte dovezi certe care să conducă la concluzia că situația de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul actului de contravenție nu este conformă realității, astfel încât să fie răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal.
Astfel, este de remarcat faptul că societatea-intimată a fost sancționată pentru că nu a asigurat existența - la bordul autovehiculului condus de către numitul B. G. -, a, s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul autobuzului cu care efectuează transport rutier de persoane a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora, riscul de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier.
Așadar, amenda contravențională a fost aplicată recurentei-petente S.C. R. T. S.R.L. nu pentru că respectiva asigurare nu exista – în materialitatea sa -, ci pentru că nu se afla la bordul autovehiculului – și implicit nu a fost prezentată agentului constatator -, la momentul efectuării controlului în trafic.
Este incontestabil că asigurarea anterior menționată a fost depusă în dosarul Judecătoriei C. – fila 5 din dosar -, însă depunerea respectivului act odată cu plângerea contravențională nu demonstrează decât că, la momentul efectuării controlului în trafic –23.07.2012 -, exista în materialitatea sa, fără a îndreptăți însă și concluzia că se afla la bordul automobilului și că ar fi fost prezentată la solicitarea agentului constatator.
Or, în aceste circumstanțe nu se poate concluziona că "fapta nu a fost săvârșită", din moment ce legiuitorul nu sancționează inexistența asigurării ci doar faptul că respectivul înscris nu a fost prezentat la solicitarea inspectorilor ISCTR, art. 4, pct. 57.4. din H.G. 69/2012 stabilind în mod indubitabil că "Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie".
Prin urmare, nefiind administrată nicio probă care să conducă la concluzia că, la controlul efectuat în trafic în data de 23.07.2012, conducătorul auto B. G. ar fi prezentat asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie, întemeiat instanța de fond a concluzionat că recurenta/petentă nu a făcut dovada contrară stării de fapt reținută prin procesul verbal și, prin urmare, nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
În consecință, reținându-se faptul că au fost nesocotite prevederile art. 4, pct. 57.4. din H.G. 69/2012, în mod legal s-a decis sancționarea contravențională a intimatei-petente.
Însă, referitor la individualizarea sancțiunii, Tribunalul consideră că agentul constatator a apreciat în mod eronat gradul de pericol social al faptei săvârșite, atunci când a decis aplicarea sancțiunii amenzii.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite" iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
D. fiind faptul că, deși angajatul intimatei-petente B. G. nu a prezentat inspectorilor ISCTR asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie, recurenta/petentă deținea acest document – pe care l-a și depus în fața Judecătoriei C. -, instanța de control judiciar concluzionează că pericolul social al faptei reținute în sarcina S.C. R. T. S.R.L. nu este foarte ridicat și că nu se impunea aplicarea unei amenzi, fiind suficientă aplicarea unui avertisment pentru a o determina pe recurenta-petentă să se conformeze prevederilor legale și să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
De asemenea, trebuia luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită – unei societăți comerciale este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acesteia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice -, să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința civilă nr._ din 01.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în sensul că va fi admisă în parte plângerea contravențională formulată de recurenta-petentă S.C. R. T. S.R.L. împotriva procesului verbal . nr._ din 23.07.2012 și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate prin actul de contravenție – în cuantum de 8.000 lei -, cu sancțiunea avertisment.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurent . împotriva sentinței civile nr._ din 01.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - (ISCTR).
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte plângerea și dispune înlocuirea sancțiunii amenzii de 8000 lei cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red.E S/19.03.2013
jud fond.V V
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 3290/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 7906/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
