Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 6733/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6733/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 30864/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 195/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S.
Judecător A. M. M.
Judecător E. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.6733 din 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. MUNICIPIUL C. și POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 6733 din 04.05.2012, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții C. L. MUNICIPIUL C. și POLIȚIA L. MUNICIPIUL C., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Referitor la calitatea procesuala pasiva în cazul plângerilor contravenționale instanța arată că potrivit art.33 din OG 2/2001 aceasta revine organului care a aplicat sancțiunea.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.09.2011, de către un agent constatator din cadrul intimatei Poliția L. a Municipiul C., petentul B. C. a fost sancționat contravențional potrivit art. 22 lit. b din HCL 210/2011, cu amendă in cuantum de 100 lei.
S-a constatat că, la data anterior menționată, ora 11.30,petentul a parcat autoturismul cu numărul de inmatriculare_ pe . avea afișată vinieta de parcare la loc vizibil.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 100 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța constată că nu există niciun motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal de contravenție. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța de fond a constatat că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Susținerea petentului în sensul că procesul verbal este nelegal întrucât nu poartă semnătura unui martor și nici împrejurările care au determinat încheierea în acest mod a procesului verbal, nu poate fi primită de instanță. Astfel, instanța de fond a aratat că nerespectarea prevederilor art.19 din OG 2/2001 se sancționează cu nulitatea virtuala a procesului verbal, petentului revenindu-i obligația de a dovedi vătămarea produsă prin încălcarea acestei dispoziții. Ori, în cauza de față instanța constată că petentul nu a precizat în ce constă această vătămare pentru a putea fi analizată.
În ceea ce privește temeinicia, astfel cum s-a reținut mai sus, procesul-verbal beneficiază de o prezumție simplă de temeinicie, prezumție care permite petentei ca prin probele pe care le administrează in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității.
In acest sens, instanța de fond a reținut că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentei, respectiv faptul că nu avea afișată vinieta de parcare la loc vizibil, rezultă din coroborarea constatărilor personale ale agentului de poliție, funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu planșele fotografice depuse la dosar .
Petentul nu a depus nicio diligență pentru a-și susține plângerea formulată și argumentele aduse în cuprinsul acesteia.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului- verbal contestat, nu pot fi coroborate cu niciun mijloc de probă și neexistând posibilitatea administrării din oficiu a altor probe, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța constată că starea de fapt menționată in actul constatator a fost corect reținută de agentul constatator.
Cu privire la sancțiunea principală aplicată pentru această faptă, respectiv amendă in cuantum de 100 lei, instanța de fond a constatat că aceasta a fost corect individualizată, in raport de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, care exclude aplicarea sancțiunii avertismentului.
Față de cele expuse, instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, a respins plângerea formulată ca neîntemeiată.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea încălcării dreptului la viața privată instanța de fond a aratat că fotografierea unui autoturism parcat într-un spațiu public nu constituie o ingerință în viata privată a petentului întrucât autoturismul nu reprezintă locul în care petentul își are domiciliul sau reședința pentru a se putea analiza existența vreunei ingerințe în viața privată, motiv pentru care a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
În motivare arată că, jurisprudența CEDO a inclus în noțiunea de "acuzație în materie penală și materia contravențională iar sarcina probei incumbă acuzării care are obligația să determine, ținând cont de prezumția de nevinovăție, participarea părților implicate la fapta cercetată.
A menționat că lucrează de aproximativ 20 de ani ca ziarist în București, nu vine des în C. iar în ziua de miercuri 21.09.2011, când instanța de fond a stabilit în mod eronat că a parcat mașina pe . afla în C. ci în delegație la Târgoviște unde a efectuat o cercetare jurnalistică. A precizat că fiul său folosea mașina în luna septembrie 2011, care recunoaște că el a folosit mașina în acele zile și nu s-a obosit să o parcheze pe proprietatea privată, în curtea casei din ..87.
Referitor la nelegalitate și nulitatea procesului verbal, recurentul arată că rubrica privind mențiunile contravenientului este o rubrică obligatorie în procesele verbale iar în cazul său, având în vedere că nu a fost de față la întocmirea lui, nu trebuia completat nimic ci trebuia să i se fi adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni. Cu toate acestea rubrica este completată în fals cu niște mențiuni care nu îi aparțin.
Se precizează că instanța de fond a afirmat că lipsa martorilor se sancționează cu nulitatea "virtuală" a procesului verbal iar vătămarea sa constă în faptul că nu poate să întrebe martorul dacă i-a văzut parcând deoarece acesta nu există. Învederează că este acuzat că a parcat mașina în centrul orașului la ora 11,30, când este imposibil să nu fi existat martori iar lipsa acestora e datorată faptului că de fapt nici un martor nu i-a văzut parcând mașina în acea zi pentru că nu se aflau în C. în acea zi.
În opinia recurentului, fotografierea, percheziționarea oricărui om sau bun al unui om, fără acordul instanței sau fără existența unor indicii temeinice că săvârșește în acel moment o infracțiune, determină nelegalitatea probelor găsite/produse, dacă legea scrisă nu prevede explicit astfel.
Fotografiile depuse la dosar, le consideră ca fiind false, modificate digital și nu le consideră că pot fi admise ca probă în cauză.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt și a încadrării în drept.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 21.09.2011, de către un agent constatator din cadrul intimatei Poliția L. a Municipiul C., recurentul/petent B. C. a fost sancționat contravențional potrivit art. 22 lit. b din HCL 201/2011, cu amendă in cuantum de 100 lei, reținându-se de către agentul constatator că la data de 21.09.2011, ora 11.30,petentul a parcat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . avea afișată vinieta de parcare la loc vizibil.
Potrivit dispozițiilor art. 22 lit. b din HCL C., nr. 201/2011, constituie contravenție și se sancționează cu amendă: parcarea autovehiculelor fără a avea afișată vinieta cu vizibilitate din exterior.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Tribunalul constată că, potrivit dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
In raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune, astfel cum a decis și ICCJ în decizia nr. XXII pronunțată în recursul în interesul legii, ca, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui (art. 16 alin. 7 din OG 2/2001) si menționarea numelui unui martor (art. 19 din OG 2/2001), nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătură decât prin anularea acelui act.
Nerespectarea de către agentul constatator a acestei cerințe atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției.
In consecință, pentru ca omisiunile din cuprinsul procesului verbal referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui și menționarea numelui unui martor, să atragă nulitatea relativă a procesului verbal, este necesar ca petentul sa invoce și să dovedească o vătămare prin întocmirea procesului verbal în acest mod, conform deciziei in interesul legii nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În speță, instanța de fond a apreciat neîntemeiate criticile recurentului referitoare la nulitatea procesului verbal, având în vedere că pentru nerespectarea prevederilor art. 16 alin. 7 si art. 19 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea este nulitatea relativă condiționată de producerea unei vătămări.
Instanța de fond a constatat, întemeiat, că petentul nu a indicat în ce constă vătămarea produsă prin nesemnarea procesului verbal de un martor și nici nu a arătat motivele pentru care aceasta ar fi de neînlăturat.
Apărările recurentului referitoare la vătămarea suferită invocate prin cererea de recurs, nu pot fi primite întrucât au fost invocate pentru prima dată, în recurs, nefiind invocate prin plângere formulată pentru a fi analizate de instanța de fond..
In consecință, se constata ca motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de recurentul/petent sunt neîntemeiate, nefiind în măsură să conducă la nulitatea actului sancționator fără invocarea și dovedirea unei vătămări de către recurentul/petent.
Recurentul critica sentința instanței de fond considerând că agentul constatator a încălcat prezumția de nevinovăție iar instanța de fond a încălcat prevederile art. 6 CEDO și jurisprudența Curții Europene apreciind că sarcina probei aparține agentului constatator.
Critica recurentului este neîntemeiata întrucât instanța de fond, a apreciat, întemeiat, ca procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului ( în cauza Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988; cauza Telfner c. Austriei, nr._/96, și cauza A. c. României, nr._/03), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 100 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, au permis aplicarea acestei prezumții.
Astfel, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile care nu trebuie depășite, în situația în care fapta contravențională reprezintă constatarea personală a agentului constatator, procesul-verbal, legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența probelor propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea contravențională se respinge, soluția fiind dată astfel cu respectarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În speța dedusă judecății, dreptul petentului la un proces echitabil nu a fost încălcat, petentului fiindu-i asigurata posibilitatea de a-și dovedi susținerile prin administrarea de probe in fața instanței, probe prin care să dovedească că situația de fapt reținută in actul sancționator nu corespunde realității ori, în speță, petentul nu a depus nicio diligență pentru a-și susține plângerea formulată și argumentele aduse în cuprinsul acesteia.
In consecință, în mod corect, instanța de fond a reținut că susținerile petentului din plângerea formulată, sub aspectul netemeiniciei procesului - verbal contestat, nu pot fi coroborate cu niciun mijloc de probă iar starea de fapt menționată in actul constatator este corect reținută de agentul constatator.
Astfel, fapta de a nu avea afișată vinieta de parcare la loc vizibil, rezultă din coroborarea constatărilor personale ale agentului de poliție, funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu planșele fotografice depuse la dosar, realizate în baza art. 24 din HCL C. nr. 201/2011 conform cărora "în scop probațiunii, agentul constatator, fotografiază și/sau înregistrează pe suport video vehiculele în cauză iar materialul probatoriu trebuie să conțină: numărul de înmatriculare al vehiculului, locul abaterii, data și ora".
Recurentul a menționat că planșele foto sunt false, modificate digital și nu pot fi admise ca probă în cauză, însă aceasta reprezintă o simpla susținere nedovedită sub nici un aspect.
Susținerea recurentului în sensul că la data menționată în procesul verbal (21.09.2011) nu se afla în localitatea C., nu poate constitui un motiv care să conducă la anularea procesului verbal, din moment ce din planșele foto depuse la dosarul cauzei reiese că autoturismul aparținând recurentului era parcat, la data de 21.09.2011, pe ., fără a avea afișată vinieta de parcare la loc vizibil iar, prin plângerea formulată (fila 5 din dosarul de fond) recurentul/petent a recunoscut că deține auto cu nr. de înmatriculare_ pe care îl parchează, regulat, pe . publică dintre blocurile "Romarta" unde are domiciliul.
Nu este întemeiata nici critica referitoare la invocarea încălcării dreptului la viața privată prin fotografierea bunului său, tribunalul, în acord cu instanța de fond, apreciază că fotografierea unui autoturism parcat într-un spațiu public nu constituie o ingerință în viata privată a petentului întrucât autoturismul nu reprezintă locul în care petentul își are domiciliul sau reședința pentru a se putea analiza existența vreunei ingerințe în viața privată.
Asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, petentul/recurent făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.6733 din 04.05.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. MUNICIPIUL C. și POLIȚIA L. MUNICIPIUL C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2013
Președinte, A. M. S. | Judecător, A. M. M. | Judecător, E. S. |
Grefier, M. G. |
Red. E S /01.04.2013
jud fond.E S
Tehn M.G 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 7939/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 2181/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
