Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8673/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8673/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 7979/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1310/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător J. S.
Judecător C. E. I.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul S. A. C. împotriva sentinței civile nr. 8673 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța respinge cererea de repunere în termenul de recurs, având în vedere că la instanța de fond recurentul a fost citat în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 90 și art. 98 Cod de procedură civilă, la domiciliul indicat chiar de către acesta prin plângerea contravențională adresată instanței de judecată.
Constatând dosarul în stare de judecată, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 8673 din 03.06.2013, Judecătoria C. a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de petentul S. A. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 03.04.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ acțiunea civilă având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul S. A. C. in contradictoriu cu intimatul IPJ D..
Prin încheierea de ședința din data de 23.04.2012, având în vedere lipsa nejustificată a părților la acest termen de judecată, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cpciv.
Prin referatul întocmit în cauză la data de 01.05.2013, Biroul Arhiva al Judecătoriei C. a solicitat constatarea perimării cauzei, întrucât dosarul a rămas in nelucrare, din vina parților, mai mult de un an.
În conformitate cu art. 248 C.p.c. orice cerere de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice altă cerere se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni de zile în materie comercială și un an în materie civilă.
Perimarea este o instituție juridică cu o natură mixtă reprezentând atât o prezumție simplă de desistare a părții de la judecată, cât și o sancțiune constând în stingerea procesului în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în judecată din vina sa timp de 6 luni în materie comercială și un an în materie civilă.
Pentru a interveni perimarea unei acțiuni este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții.
În primul rând perimarea presupune existența pe rolul instanței de judecată a unei cereri de chemare în judecată, iar procesul declanșat să fie lăsat în nelucrare din vina părții un anumit interval de timp.
Lăsarea procesului în nelucrare presupune nerespectarea principiului continuității în îndeplinirea actelor de procedură, care se aplică în cazul oricărei persoane fizice sau juridice ce apelează la con cursul forței coercitive a statului.
Termenul de perimare de 1 an în materie civilă începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, moment din care din vina părții reclamante acesta nu a mai fost urmat de îndeplinirea altor acte de procedură care în mod firesc îi succed.
În prezenta cauză, ultimul act de procedură îl constituie încheierea instanței de judecată de la termenul din 23.04.2012 prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cpciv.
Acest act de procedură nu a mai fost urmat în cursul firesc al procesului de alte acte de procedură timp de mai mult de 1 an din vina părții, care nu a mai stăruit în judecată.
Excepția de perimare este o excepție de procedură absolută și peremptorie.
Perimarea atrage stingerea procesului în faza în care se află împreună cu toate actele de procedură îndeplinite în cauză.
Această sancțiune procedurală nu are nici un efect asupra dreptului subiectiv dedus judecății care poate fi ulterior valorificat de către reclamant dacă nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat cerere de repunere în termenul de recurs și recurs petentul S. A. C., solicitând să se constate că perimarea nu a avut loc și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an, în realitate nu a avut cunoștință de acest dosar și nu a fost citat la niciun termen de judecată.
Având în vedere că normele privind citarea părților sunt prevăzute imperativ, solicită admiterea recursului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 C.p.c. orice cerere de chemare în judecată, contestație, recurs, revizuire și orice altă cerere se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Perimarea este o instituție juridică cu o natură mixtă reprezentând atât o prezumție simplă de desistare a părții de la judecată, cât și o sancțiune constând în stingerea procesului în faza în care se află, ca urmare a lipsei de stăruință a părții în judecată din vina sa timp de 1 an.
Termenul de perimare de 1 an în materie civilă începe să curgă de la data îndeplinirii ultimului act de procedură, moment din care din vina părții reclamante acesta nu a mai fost urmat de îndeplinirea altor acte de procedură care în mod firesc îi succed.
În prezenta cauză, ultimul act de procedură l-a constituit încheierea instanței de judecată de la termenul din 23.04.2012 prin care s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cpciv.
Susținerea recurentului că nu a avut cunoștință de proces deoarece a fost citat la adresa din actul de identitate, unde nu mai locuiește, este nefondată, întrucât citarea acestuia pe tot parcursul judecății s-a făcut în mod legal, în conformitate cu dispozițiile art. 90 Cod de procedură civilă, la domiciliul indicat chiar de către acesta prin plângerea contravențională adresată instanței de judecată, iar conform art. 98 Cod de procedură civilă, schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
În concluzie, în mod corect instanța de fond a dispus, prin încheierea de ședința din data de 23.04.2012, având în vedere lipsa nejustificată a părților la acest termen de judecată, precum și faptul că niciuna dintre acestea nu a solicitat judecarea în lipsă a cauzei, suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cpciv.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul S. A. C. împotriva sentinței civile nr. 8673 din 03.06.2013, pronunțate de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Decembrie 2013.
Președinte, A. G. V. | Judecător, J. S. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, C. A. |
Red.JS
Tehn.C.A.
Decembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8745/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4711/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
