Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 235/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 235/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 7440/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 235/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent M.A.I. - J. ROMÂNĂ - GRUPAREA DE JANDARMI MOBILĂ C. împotriva sentinței civile nr.9555 din 20.06.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat M. A. O..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr.9555 din 20.06.2012, Judecătoria C. a admis plângerea contravențională formulată de petenta M. A. O., în contradictoriu cu intimatul M.A.I. – J. Română – Gruparea de Jandarmi Mobilă C., jud. D..
A anulat procesul-verbal . nr._/23.03.2012.
A exonerat petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal contestat, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 de lei pentru încălcarea prevederilor art. 1 lit. d) din Legea nr. 12/1990, reținându-se în sarcina sa că în data de 20.03.2012, orele 14,15, în calitate de vânzător la . cu punct de lucru în Autogara Nord, avea expuse băuturi răcoritoare (C.-Cola) cu termenul de valabilitate expirat de pe data de 04.03.2012.
Față de petentă s-a luat și sancțiunea complementară a confiscării a 7 sticle de C. Cola de 0,5 l și depuse la Camera de Corpuri delicte a unității.
Petenta a semnat procesul-verbal, consemnând la rubrica "alte mențiuni" că nu are obiecțiuni.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând legalitatea formală a procesului-verbal contestat, instanța de fond a reținut că acesta întrunește toate cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității exprese, de art. 17 din OG nr. 2/2001 și pe care instanța este ținută a le analiza din oficiu, iar petenta nu a invocat alte neregularități formale.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, ca orice act administrativ, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Fiind vorba de o prezumție simplă – dat fiind că numai prezumțiile legale pot fi clasificate în relative și absolute – procesul-verbal face dovada situației de fapt consemnate în acesta numai până la dovedirea contrariului.
În speță, petenta a fost sancționată în temeiul art. 2 lit. a) din Legea nr. 12/1990, privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, potrivit căruia Constituie contravenții faptele prevăzute la art. 1 lit. a) - k) și se sancționează după cum urmează: a) faptele prevăzute la lit. d) și h), cu prestarea unei activități în folosul comunității sau cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei.
Potrivit art. 1 lit. d) din Lege Constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, următoarele fapte: d) expunerea spre vânzare sau vânzarea de mărfuri sau orice alte produse (…) cu termenul de valabilitate expirat;
Petenta a contestat că ar fi avut în gestiune marfă expirată, în speță cele 7 sticle de C.-Cola de 0,5 ml, depunând copie de pe 2 file din caietul în care își notează marfa pe care o primește spre vânzare, iar martorul audiat în cauză, M. N. a susținut că agenții constatatori i-ar fi spus petentei că iau sticlele de C.-Cola pentru a se vedea că marfa nu este expirată, după care au sancționat-o.
Instanța reține că pe cele 2 file din caietul petentei în dreptul mențiunii din data de 05.03.2012 nu se menționează nimic referitor la data valabilității celor 12 sticle primite, iar martorul M. N. nu a constat personal starea celor 7 sticle de băutură. Ca atare, sub aspectul valabilității sticlelor de băutură ridicată, nici înscrisurile depuse de petentă, și nici depoziția martorului nu sunt concludente.
Totuși, instanța de fond nu a putut constata personal starea acestora, întrucât, pe de o parte, în procesul-verbal de ridicare din data de 20.04.2012 nu se oferă alte informații în afara faptului că băutura răcoritoare C. Cola din cele 7 sticle era expirată din 04.03.2012, iar prin procesul-verbal din data de 06.04.2012, acestea au fost distruse, conform mențiunilor borderoului depus la fila 12 din dosar.
În aceste condiții, instanța de fond nu a putut reține, dincolo de orice dubiu rezonabil, faptul că, într-adevăr băutura pe care petenta o vindea era expirată.
Nu mai puțin, instanța de fond a constatat că în persoana petentei nu pot fi reținute elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată, întrucât marfa nu a fost expusă din inițiativa petentei, ci a ., societate în serviciul căreia se afla petenta. Ca atare, expunerea spre vânzare și, implicit, vânzarea de marfă cu termenul de valabilitate expirat nu poate fi imputată petentei, ci persoanei juridice ., adică operatorului economic care exercită controlul activității petentei, petenta fiind doar vânzător.
Legea nr. 12/1990 are în vedere numai activități comerciale prin intermediul cărora se pun la dispoziția populației bunuri/servicii, or petenta nu poate fi considerată un comerciant (profesionist) în sensul art. 3 din N. C. civ. și 8 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod Civil, fiind un angajat al . căruia, de altfel, îi aparține marfa confiscată.
Așa fiind, pentru motivele mai sus-expuse, nu se poate reține săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. d) din Legea nr. 12/1990 de către petentă întrucât, pe de o parte, marfa pretins expirată a fost distrusă de către intimat, în mod unilateral la data de 06.04.2012, împiedicând constatarea personală de către instanță a stării acesteia, iar, pe de altă parte, numai operatorul economic . în serviciul căruia se afla petenta.
Ca atare, instanța de fond a admis plângerea și a anulat procesul-verbal, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata M.A.I. - J. ROMÂNĂ - GRUPAREA DE JANDARMI MOBILĂ C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii plângerii.
În motivare arată că declarația martorului care a stat la baza anulării procesului verbal de contravenție, este subiectivă și irelevantă, nu reflectă adevărul și nu înlătură temeinicia procesului verbal, fapta sa îndeplinind condițiile infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Consideră că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal contestat.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art.316 art.298 C.p.c
La data de 13.03.2013 intimata petentă M. A. O. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurenta critică starea de fapt reținută de instanța de fond, susținând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute de art.16 și art.17 din OG 2/2001.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost confirmată de probele administarte.
Deși prima instanță a avut în vedere prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, în baza probelor administrate a acordat prevalență prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul, motivând că probele administrate susțin apărările petentei și sunt de natură a combate prezumția de legalitate a procesului verbal.
Soluția este corectă întrucât chiar dacă procesul verbal se bucură de prezumția de legalitate, organul constatator trebuie să facă dovada săvârșirii faptei și a persoanei făptuitorului.
Sub aspectul temeiniciei deci, revenea sarcina organului constatator de a se conforma dispozițiilor legale, referitoare la constatarea contravenției.
Față de aceste dispoziții, se observă că prima instanță a avut în vedere, pe de o parte, faptul că petenta a contestat că ar fi avut în gestiune marfă expiratăși că din caietul petentei în dreptul mențiunii din data de 05.03.2012 nu se menționează nimic referitor la data valabilității celor 12 sticle primite, iar martorul M. N. nu a constat personal starea celor 7 sticle de băutură. Ca atare, sub aspectul valabilității sticlelor de băutură ridicată, nici înscrisurile depuse de petentă, și nici depoziția martorului nu au putut fi apreciate ca relevante.
Pe de altă parte, prima instanță a avut în vedere că în persoana petentei nu pot fi reținute elementele constitutive ale contravenției pentru care a fost sancționată, întrucât marfa nu a fost expusă din inițiativa petentei, ci a ., societate în serviciul căreia se afla petenta. Ca atare, expunerea spre vânzare și, implicit, vânzarea de marfă cu termenul de valabilitate expirat nu poate fi imputată petentei, ci persoanei juridice ., adică operatorului economic care exercită controlul activității petentei, petenta fiind doar vânzător.
Într-adevăr, petenta, în calitate de vânzător angajat al . acționează în mod independent ci, prepus fiind al societății, își îndeplinește atribuțiile de serviciu.
În consecință, pentru faptele săvârșite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în timpul programului de lucru, răspunderea aparține angajatorului.
Concluzia la care a ajuns instanța de fond este argumentată juridic și se bazează pe probele administrate.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent M.A.I. - J. ROMÂNĂ - GRUPAREA DE JANDARMI MOBILĂ C. împotriva sentinței civile rn.9555 din 20.06.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat M. A. O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013
Președinte, M. E. P. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. G. |
Red.C I/20.03.2013 jud fond.F C M
Tehn M.G. 2 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2435/2013. Tribunalul... | Obligaţia de a face. Încheierea nr. 07/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
