Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1685/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1685/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 31958/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 706/2013
Ședința publică de la 14 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător M. C. V.
Judecător M. D. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamant T. A. împotriva sentinței civile nr.1685 din 30.01.2103, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I P J D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul T. A., lipsind intimat - I P J D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu invocă excepția inadmisibilității formulării recursului.
Recurentul T. A. solicită respingerea excepției, iar cu privire la cererea de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr.1685 din 30.01.2103, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională privind petentul T. A., în contradictoriu cu intimatul I P J D., ca fiind tardiv formulată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
La data de 18.07.2012, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2012, plângerea contravențională formulată de pe petentul T. A. împotriva proceselor-verbale . nr._/10.03.2012, . nr._/24.02.2012, . nr._/18.01.2011, . nr._/23.01.2011, . nr._/14.01.2011, . nr._/23.10.2011, . nr._/22.10.2011, . nr._/08.11.2010, . nr._/19.05.2009, . nr._/13.11.2008, . nr._/22.10.2008, . nr._/12.11.2007 și . nr._/22.11.2007 și AP nr._/27.02.2012, întocmite de IPJ D. – Poliția Malu M..
Petentul nu a motivat în fapt plângerea formulată și nici nu a indicat temeiul legal al acesteia.
A depus la dosar procesele-verbale de contravenție contestate, adresa nr._/13.06.2008 emisă de IPJ D., adresă nr. A/9041/26.03.2008 emisă de IPJ D., certificat medico-legal eliberat la 11.10.2006.
În ședința publică din 03.10.2012 instanța a procedat la administrarea interogatoriului din oficiu luat petentului, consemnat și atașat la dosar, fila 43.
În baza rolului său activ, consacrat de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., instanța a dispus emiterea unei adrese către Poliția comunei Malu M. pentru a ne comunica dacă procesele-verbale contestate au fost comunicate petentului și, în caz afirmativ, să înainteze la dosar dovezile de comunicare, adresă la care s-a răspuns cu adresa nr._/12.11.2012.
Prin încheierea de ședință din 14 noiembrie 2012 instanța a dispus disjungerea plângerilor contravenționale formulate de petentul T. A..
În scop probator, petentul a solicitat și instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiat în cauză martorul A. M..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de IPJ D. la data de 10.03.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 11 din Lg. 61/1991 republicată.
S-a reținut în procesul-verbal contestat, de către agentul constatator, că petentul a solicitat prezența organelor de poliție pe motiv că are un conflict cu vecinul său iar după efectuarea cercetărilor s-a constatat că nu avusese nici un conflict, prezența poliției nefiind necesară.
Conform art. 34 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenții și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de contravenție beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Acest aspect a fost constatat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în mai multe spețe în care s-a concluzionat că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora chiar și în materie penală (cum este calificată și materia constituțională prin raportare la CEDO) pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Dar, pentru analizarea plângerii contravenționale trebuie pornit, conform dispozițiilor OG nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor, de la data formulării plângerii contravenționale care, potrivit art. 31, trebuie formulată în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de contravenție sau data când acesta a fost comunicat contravenientului, în cazul în care acesta nu a fost prezent la încheierea acestuia sau a refuzat să semneze.
Procesul-verbal de contravenție contestat s-a încheiat în data de 10.03.2012, agentul constatator menționând faptul că, contravenientul a refuzat să semneze și nicio persoană prezentă nu a acceptat calitatea de martor.
Petentul a formulat plângere contravențională la data de 18.07.2012, deci cu mult peste termenul legal, fără să precizeze motivul pentru care nu a formulat plângerea contravențională în termen.
Repunerea în termen reprezintă o posibilitate acordată de lege, respectiv dispozițiile art. 103 din codul de procedură civilă pentru partea care nu a exercitat un drept procedural, de a împiedica intervenirea decăderii, dacă dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, să efectueze actul de procedură.
În acest caz, al dovedirii împiedicării dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
În cauză, petentul nu a făcut dovada împiedicării, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, de a formula plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție contestat, astfel că instanța de fond a respins cererea de repunere în termen, precum și plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul T. A. criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivare arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că procesul verbal i-a fost comunicat la data de 10.03.2012, în condițiile în care, din adresa Primăriei Malu M., rezultă faptul comunicării la data de 12.07.2102.
Arată că potrivii art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, menționează că procesul-verbal contravențional contestat i-a fost comunicat de către Primăria Malu M. prin adresa, înscris din care rezultă că a luat cunoștință de existența și conținutul procesului verbal contravențional la data de 12.07.2012, motiv față de care plângerea contravențională nu este tardivă.
Emitentul actului sancționator avea obligația de a-i comunica actul sancționator contestat conform dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, respectiv prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Menționează că în situația în care comunicarea s-a realizat prin afișare trebuie consemnată într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor, obligație care nu a fost dovedit în cauză de către intimat.
Instanța de fond a reținut eronat că recurentul nu a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa să conteste procesul-verbal contravențional ., nr._/10.03.2012 în termen de 15 zile de la data când a încetat împiedicarea, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă fără putință de tăgadă faptul că așa-zisa comunicare a actului sancționator nu s-a realizat în mod valabil.
Or, din adresa nr._/12.11.2012 formulată de intimatul IPJ DOI.] nu rezultă faptul că în ceea ce privește comunicarea actului sancționator către petent, aceasta ar fi fost îndeplinită în mod valabil.
Precizează că din adresa emisă de Primăria Comunei Malu M., rezultă că toate procesele-verbale emise de intimatul IPJ D. i-au fost comunicate abia la data de 12.07.2012, motiv față de care nu se pune în discuție nici tardivitatea formulării plângerii contravenționale și nici oportunitatea formulării unei cereri de repuneri" în termenul de a formula plângerea contravențională.
Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 și art. 27 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, precum și dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă (art. 304, pct. 9 din Codul de procedură civilă).
1. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 și art. 27 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, atunci când a apreciat că procedura de comunicare a actului sancționator a fost valabil îndeplinită, acesta comunicându-se în termen de 30 de zile de la data emiterii sale, în condițiile în care din probele administrate rezultă că Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._/10.03.2012 s-a comunicat la data de 12.07.2012, respectiv la 4 luni de la data emiterii sale.
Ca atare, având în vedere- dispozițiile art. 14, alin. 1 din OG nr. 2/2001, apreciază că executarea sancțiunilor dispuse este prescrisă, cu consecința anulării actului sancționator emis de organul constatator.
Or, având în vedere că potrivit mențiunilor din Procesul-verbal seria ..03.2012, recurentul ar fi refuzat primirea acestuia, agentul constatator avea obligația de a-i comunica în termen de 30 de zile sub sancțiunea prescripției executării amenzii contravenționale aplicate.
2. Cu privire la dispozițiile art. 103 din Codul de procedură civilă, apreciază că și acestea, în raport de starea de fapt probată au fost interpretate și aplicate greșit do către instanța de fond, atunci când a apreciat că petentul nu a făcut dovada împiedicării de a formula în termenul legal plângere contravențională, pentru a se justifica admiterea cererii de repunere în termenul de formulare a plângerii.
II. într-o a doua variantă a recursului, în situația în care se va trece de aspectele legate de tardivitatea formulării plângerii contravenționale, apreciază că Sentința civilă nr. 1685/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ este nelegală, fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 (3), coroborate cu dispozițiile art. 21 (3) din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 7 (3) din OG nr. 2/2001, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, iar potrivit art. 21 (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în Hulitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ți nandu se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Apreciază că raportat la urmarea produsă, presupusa faptă ilicită săvârșită prezintă un grad de pericol social redus, astfel încât consideră că sancțiunea aplicabilă ar fi fost cea prevăzută de dispozițiile art. 7, alin. 1 din OG nr. 2/2001, respectiv avertismentul.
În drept își întemeiază, prezentul recurs pe dispozițiile art. 304" și pe dispozițiile art.304, pct.9 C.p.civ.
Intimat IPJ D. a depus întâmpinare invocând excepția inadmisibilității recursului.
Analizând excepția inadmisibilității recursului tribunalul apreciază ca aceasta este întemeiată urmând a o admite si respinge recursul ca inadmisibil având in vedere următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 10.03.2012, petentul recurent a fost sancționat, pentru săvârșirea faptei prev. de art 3 pct 11 din Legea 61/1991
Potrivit art 8 din Legea 61/1991 hotărârea judecătorească prin care se soluționează plângerea contravenționala este definitiva si irevocabila
F. de aceste aspecte în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ., art 137 cpc și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va admite excepția inadmisibilității recursului si va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția inadmisibilității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de reclamant T. A., împotriva sentinței civile nr.1685 din 30.01.2103, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat I P J D., ca fiind inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Iunie 2013
Președinte, C. M. G. | Judecător, M. C. V. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. G. |
Red.C.V/ ;jud fond.S D
Tehn M.G. 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 8733/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 4387/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
