Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1445/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1445/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 24727/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 736/2013
Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent C. M., împotriva sentinței civile nr.1445 din 28.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat IPJ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent C. M., lipsind intimat IPJ D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul C. M. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 1445 din 28.01.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul C. M., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 06.09.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 1330 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 102 alin.1 pct. 35, art. 101 alin.1 pct. 10 și art. 100 alin.1 pct. 7 din OUG 195/2002, reținându-se că la aceeași dată, a condus auto cu nr. de înmatriculare_, pe . aplicate folii de culoare neagră pe geamurile laterale față, spate și lunetă, precum și tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare față și spate, și, de asemenea, un dispozitiv neomologat pe sistemul de evacuare a noxelor pentru zgomot.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care îndeplinește cerințele prevăzute de lege, beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie. Această prezumție este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești și nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Așa cum reiese din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (N. G. c. României, hot. din 3 april. 2012, A. c. României, Telfner c. Austriei, hot. din 20 mart. 2001, hot. din 4 oct. 2007, Salabiakuc. Franței, hot. din 7 oct. 1988), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice. Utilizarea acestora este permisă și în materie penală - cum este calificată de către Curtea EDO materia contravențională, prin raportare atât la caracterul general al normei de drept încălcate, cât și la scopul disuasiv și punitiv al sancțiunii aplicate - pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de gravitatea faptelor, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 500 lei ) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Criticile formulate de petent sunt in mod vădit neîntemeiate, in actul sancționator fiind evidențiată atât denumirea agentului constatator, cât și domiciliul petentului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, astfel cum s-a reținut mai sus, actul de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate si temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le propune in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută nu corespunde realității.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C.civ, potrivit cărora,, Oricine face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească,,, dovezile propuse de petentă in argumentarea netemeiniciei plângerii pot releva o situație de fapt contrară celei reținute prin actul atacat.
În cauza dedusă judecății, petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea reținută de agentul constatator, prin depunerea unor înscrisuri care să ateste, îndeplinirea, la momentul controlului, a condițiilor omologării foliei aplicate pe geamurile laterale și luneta autoturismului, declarația de conformitate/ certificat de garanție depuse la dosar neputând conduce la înlăturarea răspunderii contravenționale.
Instanța nu poate reține declarația martorului B. S. M., propus de petent, conform căreia petentul nu avea aplicate la momentul controlului tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare și un dispozitiv pe sistemul de evacuare a noxelor pentru zgomot, aceste aspecte necesitând cunoștințe de specialitate, iar factura nr. DJ_ emisă la data de 10.09.2012, vizează starea autoturismului la un moment ulterior controlului.
Pe cale de consecință, in absența altor probe concludente care să dovedească lipsa de temeinicie a actului constatator, și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. M., criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a analizat motivele invocate, în sensul că au fost încălcate dispoz. art.16 din OG 2/2001, în sensul că nu s-a trecut corect denumirea agentului constatator și domiciliul său, nefiind cel real.
A arătat în plângere că: pe de o parte, foliile aplicate pe lunete și geamurile laterale ale autoturismului erau omologate, iar pe de altă parte, că nu avea aplicate tratamente chimice pe dispozitivele de iluminat și nici nu avea atașat vreun dispozitiv pe sistemul de evacuare noxe. Și a depus la dosar o declarație de conformitate și certificat de garanței pentru foliile aplicate, instanța de fond înlăturând aceste probe.
Instanța de fond în mod eronat a înlăturat depoziția martorului propus apreciind că aplicarea sau nu a unor tratamente chimice pe dispozitivele de iluminare și atașarea vreunui dispozitiv pe sistemul de evacuare necesită cunoștințe de specialitate pe care martorul nu le are.
Intimatul IPJ D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiată, menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală. susținând, în esență, că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, si avand in vedere disp. art. 304 si art. 304 ind. 1 C.pr.civ. instanta apreciaza neintemeiat recursul declarat pentru urmatoarele considerente.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute iar motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, au fost în mod corect respinse.
În cererea de recurs a reiterat susținerea potrivit căreia lipsa mențiunilor referitoare la denumirea agentului constatator si la domiciliul contravenientului, atrage nulitatea procesului verbal.
Susținerea este eronată.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În legătură cu instituirea acestei obligații, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității procesului-verbal, este de observat că, în raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, o atare nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
Mai mult, susținerile petentului sunt eronate.
Răspunzând criticilor formulate prin plângerea introductivă referitoare la legalitatea procesului verbal, tribunalul apreciază că au fost respectate dispozițiile art.16 alin.1 din OG 2/2001, iar mentiunile privind agentul constatator si domiciliul petentului sunt inserate in procesul verbal, aspect retinut si de instanta de fond.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, Tribunalul reține că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității însă, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
De asemenea, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, Tribunalul apreciază că s-au efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, in ceea ce priveste inexistenta foliei de culoare neagra pe geamurile laterale fata, precum si a tratamentelor chimice pe dispozitivele de iluminare fata si spate si a dispozitivului neomologat pe sistemul de evacuare a noxelor pentru zgomot nu sunt dovedite in cauza.
Declaratia martorului audiat in cauza a fost inlaturata in mod corect de catre prima instanta, fiind subiectiva si neconcludenta.
Relevant in cauza este faptul ca recurentul nu a formulat obiectiuni la momentul constatarii contraventiei si aplicarii sanctiunii, privind starea de fapt retinuta, care ar fi impus agentului constatator efectuarea si a altor acte de constatare in vederea stabilirii starii de fapt reale, in sensul celor sustinute de contravenient, iar pe de alta parte, petentul nu a efectuat demersuri in vederea stabilirii starii autovehiculului la data constatarii faptei, de catre institutii sau societati de specialitate, ceea ce ar fi constituit o proba concludenta in cauza.
Simpla sustinere a neconformitatii celor constatate personal de agentul constatator, fara administrarea de probe concludente, nu poate fi retinuta in cauza, iar potrivit disp. art. 1169 C.civ. petentului ii revine sarcina probei.
Având în vedere cele expuse, constatand ca recurentul nu a facut dovada unei alte stari de fapt decat cea retinuta de agentul constatator, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a respinge recursul declarat ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent C. M., împotriva sentinței civile nr.1445 din 28.01.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat IPJ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, M. G. |
Red.A.S/01.07.2013, jud fond.A P, TehnM.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 4806/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 5254/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
