Anulare proces verbal de contravenţie. Hotărâre din 22-10-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 1728/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1109/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul V. I. C.
împotriva sentinței civile nr. 7145 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s- a depus întâmpinare, după care:
Instanța constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 7145 din 30.04.2013, Judecătoria C., a respins plângerea contravențională formulată de petentul V. I. C. în contradictoriu cu intimatul I P J D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10.01.2013 .
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/10.01.2013 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 148, alin. 11, art. 148, alin. 17 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_, având aplicate folii de culoare închisă pe geamurile laterale și lunetă; de asemenea avea modificări pe care le-a adus sistemului de evacuare gaze ce facilitează excesul de zgomot, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei si avertisment.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța a reținit că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001) din cuprinsul procesului verbal rezultând atât faptele săvârșite de petent- aceste fiind descrise foarte clar de agentul constatator, cat si încadrarea juridica a acestora, astfel incit motivele de nulitate invocate de petent sunt neîntemeiate.
Sub aspectul temeiniciei, analizând descrierea făcută faptelor în procesul-verbal, precum și faptul ca petentul nu a probat cele susținute în plângere nefăcând astfel, în nici un fel dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, deși potrivit art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe, instanța reține ca nu s-a făcut dovada contrară, procesul-verbal bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.
Cu privire la sancțiuni, instanța a reținut că acestea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și de mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, in cauza neimpunându-se înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța a apreciat că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât a respins plângerea contravențională .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul V. I. C. criticând sentința ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea plângerii .
În motivare arată că instanța de fond nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei.
La baza sentinței au stat aprecierile instanței privitoare la prezumția de temeinicie a procesul verbal contestat. Retine instanța in motivarea sa ca "petentul nu a aprobat cele susținute in plangere,[...],procesul verbal de contravenție buncurandu-se in continuare de prezumția de temeinicie instituita in favoarea sa" (pag. 5 alin. ultim).
A ajuns instanța la aceasta concluzie eronata pentru ca nu a observat probele administrate in cauza si pe de alta parte pentru ca interpretat greșit legea.
Menționează ca a fost sancționat prin procesul verbal contestat pentru doua fapte: prima - aplicarea foliilor pe geamurile laterale spate si luneta, iar cea de a doua - modificarea sistemului de evacuare de natura sa provoace zgomot peste limita maxim admisa de lege.
Cu privire la prima fapta, a depus copii ale documentelor privitoare la omologarea foliilor., documente neobservate de către instanța. Ori, observate,au fost nesocotite ca fiind doveditoare in contra celor reținute in procesul verbal.
Cu privire la a doua fapta, a solicitat si a fost încuviințata de către instanța proba cu acte in sensul emiterii unei adrese către RAR in vederea comunicării testelor de zgomot si noxe efectuate cu ocazia controlului in trafic.Din actele aflate la dosarul cauzei, in speța răspunsul RAR, nu rezulta ca autovehiculul prezenta modificări la sistemul de evacuare, asa cum s-a reținut in procesul verbal contestat. S-a arătat practic netemeinicia acestuia.
Apreciază ca instanța de fond a interpretat si aplicat noțiunea de prezumție de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Susține instanța ca posibilitatea de a-mi dovedi susținerile, permite aplicarea acestei prezumții (pag.5, alin. 5).
Se pleacă în primul rand de la faptul ca in doctrina, in acord cu jurisprudenta CEDO, limita pana la care sa acționeze prezumția este data de constatarea personala a faptei de către agent Ori in speța de fata, constatarea nu a fost făcuta de către agentul constatator ci de către lucrătorul RAR. Cu atat mai mult cu cat acesta din urma, nu putea sa facă astfel de constatări si aprecieri ,strict tehnice, decât cu ajutorul unor echipamente special destinate in acest sens. Tocmai pentru acest motiv am solicitat proba cu înscrisuri in sensul emiterii adresei către RAR. înțeleg ca admiterea acestei probe de către instanța nu conduce in mori obligatoriu la admiterea plângerii, insa i se recunoaște utilitatea in rezolvarea spetei,Contrar caracterului util al acestei probe, confirmat tocmai de către instanța, aceasta a decis sa nu o ia in seama.
In al doilea rand trebuie observat ca, posibilitatea de a-mi dovedi susținerile este tocmai cea la care am apelat. 0 constatare ulterioara ,făcuta chiar de către o unitate servis autorizata RAR, in sens contrar celor reținute in procesul verbal, nu ar fi avut relevanta. Relevanta este situația (d.p.d.v. tehnic) autovehiculului cu privire la sistemul de evacuare si nivelul de zgomot produs de acesta, in momentul întocmirii procesului verbal de contravenție. Ori, o dovada a situației tehnice a vehiculului in momentul întocmirii procesul verbal, nu se putea afla la dipspozitia mea directa, pentru ca echipamentele de control si măsura a noxelor nu s-au aflat la dispoziția mea la momentul controlului in trafic. Acestea au fost la dispoziția lucrătorului RAR .
Faptul ca RAR nu a putut sa facă dovada celor reținute in procesul verbal, conduce la concluzia ca nu s-au realizat astfel de teste si ca procesul verbal este netemeinic. Trebuie acceptata ideea ca prezenta lucrătorului RAR este necesara tocmai pentru ca acesta are la dispoziție echipamente specializate si cunoștințele necesare sa ie folosească. Trebuie de asemenea acceptata ideea ca astfel de constatări trebuie susținute de teste de specialitate. Este echivalent cu situația depășirii vitezei regulamentare, constatata cu ajutorul aparatului radar.
Așadar, apreciază ca prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nu poate fi aplicata de către instanța fara o limita. Aceasta limita trebuie analizata si prin prisma posibilității petentului de a produce o proba in apărarea sa. Coroborat si cu faptul ca fapta nu a fost constatata personal de către agent si ca specificul acestei fapte presupune folosirea unor echipamente tehnice, aflate exclusiv la dispoziția agentului, rezulta cat se poate de clar ca si proba este tot la dispoziția agentului, nu a petentului.
In drept și –a întemeiat recursul pe disp. Art. 304 si 3041 Cod Pr. Civ.
In conformitate cu prevederile art. 242 Cod Pr. Civ. a solicit judecarea cauzei in lipsă.
La data de 25.07. 2013 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și potrivit art. 3041 cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, făcând o corectă apreciere a situației de fapt, a încadrării în drept și a gradului de pericol social al faptei.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege.
S-a mai reținut că deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus probe pertinente în combaterea prezumției.
Astfel, procesul verbal de contravenție este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însa este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient conform dispozițiilor art. 1169 C. civil care reglementează sarcina probei.
Prezumția relativă de temeinicie și legalitate a procesului verbal de contravenție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil. După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței și A. c. României), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificat în unele situații materia contravențională prin raportare la C.E.D.O.), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
Prin recursul formulat recurentul critica sentința susținând că instanța de fond nu a apreciat corect probele aflate la dosarul cauzei, menționând ca a fost sancționat pentru doua fapte: prima - aplicarea foliilor pe geamurile laterale spate si luneta, iar cea de a doua - modificarea sistemului de evacuare de natura sa provoace zgomot peste limita maxim admisa de lege iar, cu privire la prima fapta, a depus copii ale documentelor privitoare la omologarea foliilor., documente neobservate de către instanța, ori, observate, au fost nesocotite ca fiind doveditoare in contra celor reținute in procesul verbal.
Critica recurentului este neîntemeiată.
In acord cu instanta de fond, Tribunalul constata ca recurentul/petent, având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, nu a adus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Astfel, in ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 148 pct. 11 din HG 1391/2006 instanța constată că recurentul/petent nu a făcut dovada că foliile aplicate pe lunetă și geamurile laterale erau omologate și certificate prin marcaj corespunzător de către autoritatea competentă.
Certificatul de garanție depus la dosarul cauzei în xerocopie de către petent (fila 10) nu va fi reținut de instanță ca făcând dovada că pentru foliile aplicate pe luneta și gemurile laterale ale autoturismului sunt omologate și certificate prin marcaj corespunzător de către autoritatea competentă.
In situația in care foliile sunt aplicate de o firmă autorizată de RAR să aplice astfel de folii pe geamurile autovehiculelor, aceasta are obligația să aplice și un marcaj cu însemne speciale (sigla RAR și numărul de omologare al autorizației) pe unul dintre geamurile laterale.
De asemenea, documentul care atestă că folia a fost aplicată la un atelier autorizat de RAR, trebuie sa cuprinda: . șasiu (numărul de identificare), numărul de înmatriculare, geamurile pe care s-a aplicat folia.
Prin urmare, recurentul nu a facut dovada ca foliile aplicate pe luneta si geamurile autoturismului condus la data efectuarii controlului sunt omologate și certificate prin marcaj corespunzător de către autoritatea competentă.
Recurentul susține ca instanța de fond a interpretat si aplicat noțiunea de prezumție de temeinicie a procesului verbal de contravenție in ceea ce priveste a doua fapta, precizand ca a solicitat si a fost încuviințata de către instanța proba cu acte in sensul emiterii unei adrese către RAR in vederea comunicării testelor de zgomot si noxe efectuate cu ocazia controlului in trafic iar din actele aflate la dosarul cauzei, in speța răspunsul RAR, nu rezulta ca autovehiculul prezenta modificări la sistemul de evacuare, asa cum s-a reținut in procesul verbal contestat.
Critica recurentului nu poate fi retinuta.
Astfel, Tribunalul constata ca prin procesul verbal contestat, recurentul/petent a fost sanctionat si pentru săvârșit contravenția prevăzută de art. 147 pct. 17 din H. G nr. 1391 / 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în sensul că, la controlul efectuat la data de 10.01.2013, în urma controlului efectuat in trafic împreuna cu un inspector RAR, pe raza comunei Cosoveni, jud.D., s-a constatat ca autoturismul petentului având nr.de înmatriculare_ avea modificări aduse la sistemul de evacuare a gazelor ce facilitează excesul de zgomot; această stare de fapt nefiind infirmată de probele administrate în cauză.
Săvârșirea contravenției de către petent a fost dovedită cu raportul de control tehnic în trafic întocmit de inspectorii RAR (filele 6, 7 din dosarul de fond) iar din adresa emisă de RAR la solicitarea instanței (fila 26 din dosarul de fond) reiese că, în conformitate cu prevederile Ordinului comun MTI/MAI nr._, metoda de verificare aplicabilă pentru constatarea celei de-a doua neconformități constă în inspecția vizuală și auditivă, nefiind necesară utilizarea aparaturii de verificare a nivelului de emisii poluante.
Apararea recurentului in sensul ca o dovada a situației tehnice a vehiculului in momentul întocmirii procesul verbal, nu se putea afla la dipozitia sa directa, pentru ca echipamentele de control si măsura a noxelor nu s-au aflat la dispoziția sa la momentul controlului in trafic, nu poate fi retinuta, intrucat recurentul/petent avea posibilitatea de a se prezent imediat dupa constatarea faptei de catre agentul constatator la RAR pentru constatarea stării autoturismului cu privire la sistemul de evacuare a gazelor, in sensul dacă acesta prezenta modificări sau nu.
Asupra motivelor de nelegalitate și netemeinicie, contrar susținerilor recurentului, instanța de fond a făcut o analiză aprofundată a împrejurărilor de fapt și a textelor de lege aplicabile și, în raport de probele administrate în cauză a apreciat, întemeiat, că recurentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a actului constatator, prezumții ce caracterizează actele administrative, inclusiv cele în materie contravențională întocmite de agenți ai statului îndrituiți în acest sens potrivit dispozițiilor legale.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică, petentul/recurent făcându-se vinovat de fapta reținută în sarcina sa, astfel încât recursul declarat de către recurent, nu este fondat, urmând a fi respins în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petentul V. I. C. cu domiciliul în C., ., .. 1, ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 7145 din 30.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. Biroul Rutier C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, C. A. |
Red.E.S./14.11.2013
Tehn.C.A.
Jud.fond./S.M.B.
Octombrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 8072/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 495/2013.... → |
|---|
