Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1038/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1038/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 11498/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1038/2013
Ședința publică de la 18 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. G.
Judecător G. P.
Judecător M. D. I.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea S.C. G. P. S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 495/03.05.2013, pronunțată de Tribunalului D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă 5623/2011, Judecătoria C. admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. G. P. S.R.L. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI C., și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 25.000 lei - aplicată prin procesul-verbal de contravenție nr._/12.08.2010 -, cu sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei Sentințe a declarat recurs intimata iar Tribunalul D., prin Decizia nr. 1028/28.10.2101, a admis recursul și a dispus modificat hotărârii pronunțate de instanța de fond, în sensul că a fost respinsă plângerea contravențională.
Împotriva acestei Decizii a formulat contestație în anulare recurenta S.C. G. P. S.R.L. însă, prin Decizia nr. 495/03.05.2013 Tribunalul D. a respins respectiva contestație ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei din urmă Decizii a fost formulată – de către S.C. G. P. S.R.L. -, o nouă contestație în anulare, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 495/03.05.2013 și, în consecință, rejudecarea contestației în anulare intentată împotriva Deciziei nr. 1028/28.10.2101.
În motivarea contestației, s-a învederat faptul că Decizia nr. 495/03.05.2013 ar fi nelegală, lovită de nulitate absolută, fiind pronunțată cu încălcarea normelor imperative de ordine publică, deoarece la soluționarea cauzei au participat doi magistrați care erau incompatibili - aceștia fiind cei care au judecat și admis recursul formulat de Direcția R. de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr. 5623/2011 pronunțată de Judecătoria C..
Contestatoarea a pretins respectivii magistrații nu puteau fi imparțiali în soluționarea cauzei, o eventuală admitere a contestației în anulare echivalând cu anularea propriei decizii pronunțate în recurs, rezultând o contradicție flagrantă între propriile considerente din decizia de recurs și considerentele din decizia pronunțată în contestația în anulare.
Recurenta a pretins că nu se poate reține că prin soluționarea contestației în anulare n-ar fi fost analizat fondul cauzei, în contextul în care motivele invocate vizau tocmai greșeli materiale săvârșite cu ocazia soluționării recursului.
De asemenea, s-a menționat că soluția dată a fost lipsită de imparțialitate, și că ar fi fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Totodată, s-a invocat faptul că normele care reglementează situațiile de incompatibilitate sunt de ordine publică, iar încălcarea lor atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe prevederile art. 317 C.pr.civ.
Instanța apreciază contestația în anulare formulată ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 317 C.pr.civ.: "„Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Prin urmare, textul de lege anterior menționat stabilește foarte clar anumite cazuri când poate fi exercitată această cale extraordinară de atac, contestația în anulare neputând fi primită decât în ipotezele expres prevăzute de lege.
Contestatoarea nu invocă niciunul dintre aceste cazuri, însă pretinde că "doi dintre magistrații care au pronunțat Decizia nr. 495/03.05.2013 erau incompatibili".
Susținerile contestatoarei sunt lipsite de relevanță juridică, în contextul în care, prin Decizia nr. II/2007 – prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii -, Î.C.C.J. a stabilit că: "În aplicarea dispozițiilor art. 24 din codul de procedură civilă stabilesc: Judecătorul care soluționează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare".
În cuprinsul acestei Decizii, instanța supremă a statuat că " Astfel, în acest text de lege (art. 24 C.pr.civ.) nu se prevede că s-ar afla în caz de imposibilitate să soluționeze contestațiile în anulare sau revizuirile judecătorului care s-a pronunțat prin hotărârea care se atacă prin una dintre aceste două căi extraordinare de atac, iar dispozițiile legale menționate, fiind de strictă interpretare, nu se pot extinde prin analogie.
În principiu, în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, ca și în aceea a revizuirii nu se realizează un control judiciar asupra unei judecăți anterioare, ci se trece la soluționarea din nou a aceleiași pricini, ca urmare a introducerii unei cereri prin care se tinde la retractarea hotărârii pronunțate anterior, ceea ce și explică nereglementarea în art. 24 din Codul de procedură civilă, ca situație de incompatibilitate, a cazului în care judecătorul participă la soluționarea aceleiași pricini în contestație în anulare sau în revizuire.
Cu toate acestea, pot exista situații în care judecătorul învestit cu soluționarea unei astfel de căi extraordinare de atac să fie pus în situația de a-și evalua propria hotărâre sub un aspect cu privire la care și-a exprimat deja opinia, caz în care, pentru a asigura deopotrivă imparțialitatea, cât și aparența de imparțialitate pe care le reclamă desfășurarea unui proces echitabil, acesta să considere că este totuși necesar să se abțină de la judecata pricinii.
Așa fiind, concluzia ce se impune este aceea că judecătorul care a făcut parte din completul care a judecat fondul cauzei nu devine incompatibil să soluționeze cererea de revizuire sau contestația în anulare, ceea ce nu exclude însă posibilitatea ca, în funcție de motivul pe care se întemeiază calea extraordinară de atac și de circumstanțele concrete ale cauzei, să existe un temei pentru abținerea ori recuzarea judecătorului care, în actuala reglementare, constituie impedimente legale diferite de acela al incompatibilității".
Așadar, chiar dacă magistrații G. C.-M. și M. I. au soluționat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 5623/2011 pronunțată de Judecătoria C. aceștia nu erau incompatibili a soluționa și contestația în anulare exercitată împotriva Deciziei date în recurs – această cale extraordinară de atac nefiind una de reformare a propriei hotărâri ci o cale de retractare, admisibilă strict în cazurile reglementate de legiuitor - ci, numai în ipoteza în care (în raport de motivele invocate în susținerea căii extraordinare de atac și de circumstanțele concrete ale cauzei) considerau că și-au exprimat deja părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauză, puteau formula cerere de abținere.
În altă ordine de idei, chiar dacă ar fi existat în mod real o situație de incompatibilitate a magistraților anterior menționați – ceea ce nu este cazul în speță -, această împrejurare nu ar fi îndreptățit-o pe contestatoare să formuleze contestație în anulare, din moment ce această cale extraordinară de atac poate fi exercitate numai dacă "hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență". Or, necompetența de ordine publică a instanțelor judecătorești – generală, materială și teritorială exclusivă -, este reglementată de prevederile art. 159 alin 1 pct. 1-3 C.pr.civ., iar eventuala incompatibilitate a magistratului care a pronunțat soluția este o instituție distinctă, neputând fi încadrează între cazurile de "necompetență de ordine publică a instanțelor judecătorești".
De asemenea, dacă societatea-contestatoare a înțeles să facă referire la prevederile art. 41 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă statuează că "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare", precum și la dispozițiile art. 45 din același Cod – care menționează că "În cazurile prevăzute la art. 41, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat. Neregularitatea poate fi invocată în orice stare a pricinii" -, acestea nu au incidență în cauză, din moment ce art. 3 alin. 1 din titlul II capitolul I al legii nr. 76/2012 – pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă -, stabilește în mod clar că "Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . ".
Așadar, din moment ce litigiul a fost declanșat în data de 27.08.2010 – momentul formulării plângerii contravenționale procesul-verbal de contravenție nr._/12.08.2010 -, în timp ce noul Cod de procedură Civilă a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, în speță sunt aplicabile prevederile vechiului Cod de procedură civilă și nu cele ale Noului Cod, așa cum pare a înțelege contestatoarea.
Pentru considerentele expuse anterior, dat fiind că nu se poate susține că Decizia nr. 495/03.05.2013 ar fi fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, Tribunalul apreciază contestația în anulare formulată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, urmează a o respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. G. P. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 495/03.05.2013, pronunțată de Tribunalului D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. DE DRUMURI ȘI PODURI C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.10.2013.
Președinte, C. M. G. | Judecător, G. P. | Judecător, M. D. I. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G./06.11.2013
Tehnored. M.G./2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 8596/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1211/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
