Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 10550/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 143/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G. V.
Judecător M. E. P.
Judecător C. E. I.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent P. F. împotriva sentinței civile nr._ din 14.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat IPJ D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 04.01.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 14.09.2012, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. F. în contradictoriu cu intimatul I P J D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: la data de 02.05.2012 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 240 lei și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea contravențiilor sancționate de 100 alin.3 lit.b și art.99 alin. 2 din OUG 195/2002 R pentru faptul că a condus autoturismul marca Renault cu nr._ pe . . trecerea de pietoni de la intersecția cu . acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe trecerea de pietoni aflat pe sensul său de mers. Totodată nu a purtat centura de siguranță.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispozițiilor art.34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină asupra situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța de fond a reținut de asemenea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul verbal de contravenție, deși potrivit art. 129 C.p.c. îi incumbă sarcina probei.
În ceea ce privește declarația martorului S. V., care se afla împreună cu petentul la momentul sancționării, acesta a declarat că petentul a acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare, dar agentul constatator nu a putut observa acest aspect din cauza autobuzului aflat în stație.
Cele declarate de martor nu se coroborează nici cu susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale care a menționat împrejurarea că pietonul angajat în traversare se afla pe sensul opus de mers.
În aceste condiții instanța de fond a constatat că declarația martorului a fost dată cu intenția vădită de a susține poziția procesuală a petentului, motiv pentru care instanța de fond a înlăturat declarația martorului audiat.
Astfel, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența unei cauze de nulitate absolută a procesului verbal, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. F. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. F. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
În motivare arată că instanța de fond nu a luat în considerație declarația martorului S. V. care a relatat situația de fapt, faptul că nu se face vinovat de cele reținute în procesul verbal.
Își întemeiază cererea pe disp. OUG 195/2002.
La data de 04.01.2013 intimat IPJ D. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, a avut în vedere faptul că peetentul nu a făcut dovada susținerilor sale.
În ceea ce privește proba testimonială, în mod corect nu a fost avută în vedere, întrucât este nesinceră, dată pro causa, din dorința de a susține poziția procesuală a petentului; prima instanță a argumentat această concluzie, arătând, pe de o parte, că declarația martorului nu se coroborează nici măcar cu susținerile petentului (martorul afirmă că petentul a oprit, acordând prioritate pietonului aflat în traversare; petentul susține, prin plângerea introductivă, că pietonul se afla pe sensul opus de mers, acreditând concluzia, prin invocarea art.135 din HG 1391/2006, că nu era obligat să oprească).
Concluzia la care a ajuns instanța de fond, în privința sincerității martorului, a fost temeinic motivată.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate petentului, tribunalul apreciază că acestea respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind aplicate în limitele prevăzute de actul normativ și că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertisment, dat fiind pericolul social al faptei constatate; este greu de trecut cu vederea cpă săvârșirea unei astfel de fapte, pe lângă faptul că ignoră dispozițiile legale care obligă la adoptarea unui anumit comportament în trafic, poate avea drept consecință crearea unei stări de nesiguranță pentru pietonii care, deși se conformează regulilor, sunt supuși pericolului chiar pe marcajul pietonal.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent P. F. împotriva sentinței civile nr._ din 14.09.2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat IPJ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Februarie 2013
Președinte, A. G. V. | Judecător, M. E. P. | Judecător, C. E. I. |
Grefier, M. G. |
Red. C I / 25.02.2013 jud fond.E S
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 2090/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 7088/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
