Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 9342/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9342/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 7721/215/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1241/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător J. S.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petentul Z. C. împotriva sentinței civile nr. 9342 din 14.06.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul Z. C. lipsind intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus motivele de recurs, după care petentul recurent a depus rezoluția pronunțată în dosar nr._/P/2011 de P. de pe lângă Judecătoria C..
Nemaifiind cereri de formulat și constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurentul Z. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea plângerii contravenționale și anulara procesului verbal de contravenție conform motivelor scrise pe care le susține oral; arată că în procesul verbal din eroare s-a menționat .. 7 în loc de nr.76 și a fost comunicat după o lună de zile.
INSTANȚA
Asupra recursului de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 9342 din 14.06.2013 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul Z. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2011, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 871 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 88 și art. 147 pct.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 31.01.2011, în timp ce se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe . dreptul Complexului Unirea nu a respectat indicațiile polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, continuând deplasarea către Universitate, fiind oprit prin blocarea cu echipajul de poliție pe . de autobuz, iar atunci când a fost oprit nu a prezentat permisul de conducere la control.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, cu privire la fapta prevăzută de art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, simpla negare a faptelor de către petentă nefiind suficientă. Mai mult, situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este confirmată de martorul asistent O. D. D., care a arătat că petentul nu a oprit la semnalul agenților de poliție în zona Unirii și că, la solicitarea agenților de poliție, a refuzat să prezinte permisul de conducere. În ce privește declarația martorei Z. A., instanța o apreciază ca fiind subiectivă și nesusținută de celelalte probe administrate în cauză, astfel că o va înlătura.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale, instanța constată că fiecare dintre acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul Z. C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, pe fond admiterea plângerii și anularea procesului verbal
În motivare arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, în procesul verbal de contravenție din eroare s-a menționat .. 7 în loc de nr.76 și a intrat în posesia acestuia la data de 16.03.2012 prin adresa nr._/16.03.2012 a Direcției de Taxe și Impozite C. și pe cale de consecință executarea sancțiunii amenzii se prescrie conf.art.14 din OG nr.2/2001.
Critică sentința în sensul că instanța a înlăturat declarația martorei Z. A. apreciind-o ca find subiectivă.
Invocă în apărare dispoz.art.31-36 din OUG 2/2001, art.6 din CEDO-
Își întemeiază recursul pe dispoz.art.304 pct.7 și 9 C.p.c.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea sentinței iar pe fond admiterea plângerii contravenționale și anularea procesului verbal de contravenție.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, ținând seama și de dispozițiile art.304 ind.1 C.p.civ., Tribunalul apreciază ca fiind fondat recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție contestat, faptele contravenționale reținute în sarcina recurentului/contravenient au fost săvârșite în data de 31.01.2011. Conform înscrisurilor depuse în recurs, unele din faptele comise cu aceeași ocazie au fost încadrate și ca fiind infracțiuni, iar în faza efectuării actelor premergătoare s-a constatat prin expertiza psihiatrică efectuată în acea cauză, respectiv în dosarul nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., că învinuitul-recurent în prezenta cauză are discernământul faptelor și consecințelor acestora abolit și l-a avut abolit și la data comiterii faptei, adică 31.01.2011.
Ori, potrivit art.11 alin.1 din O.G. nr.2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul iresponsabilității; cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată alin.5.
Așadar, faptele reținute în procesul-verbal de contravenție contestat nu constituie contravenții, întrucât, la data când au fost săvârșite, recurentul era iresponsabil, astfel încât se impune anularea actului ca urmare a aplicării sancțiunilor contravenționale pentru săvârșirea unor fapte ce nu sunt contravenții, fiind comise de o persoană iresponsabilă.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, în temeiul art.312 alin.2 C.p.civ. urmând a fi admis și modifică sentința recurată, în sensul că se va admite plângerea și va fi anulat procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul Z. C. cu domiciliul în C., .. 76, ., ., împotriva sentinței civile nr. 9342 din 14.06.2013, pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul I. P. J. D. ., județul D..
Modifică sentința recurată în sensul că admite plângerea și anulează procesul verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, J. S. |
Grefier, C. A. |
Red.AGV
Tehn.CA/2 ex.
10.12.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 804/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
