Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 7997/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7997/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 5264/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 7997/2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Grefier A. F.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, reprezentată de avocat N. E., lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Avocat N. E. pentru reclamantă depune la dosar practică judiciară.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul atât asupra excepției prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă, cât și asupra fondului.
Avocat N. E. pentru reclamată învederează că susținerile pârâtei cu privire la excepția invocată sunt raportate la dispozițiile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/_, care stabilește un termen de 60 de luni, în care pârâta va soluționa dosarele înregistrate, însă acesta este termenul maxim sau intervalul în care există obligația soluționării dosarelor și nu termenul în care obligația ar deveni efectivă.
În speță dosarul a fost înregistrat sub nr._/CC în anul 2011, iar procedura de evaluare a fost simplificată, renunțându-se la experții evaluatori, care aveau la dispoziție un termen de 45 de zile pentru efectuarea raportului de evaluare, iar în prezent evaluarea se efectuează prin aplicarea grilei notariale.
Pe fond solicită admiterea acțiunii precizate, obligarea pârâtei la emiterea Deciziei de compensare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii de față, deliberând:
La data de 23.01.2013 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel C. acțiunea formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la emiterea și comunicarea deciziei privind titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 642/N/2001, situat în C., ., jud. D..
În fapt, prin dispoziția nr. 3060 din 24.01.2006 emisă de Primarul mun. C. s-a propus acordarea de despăgubiri, către B. I., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în C., .. 25, jud. D..
Dispoziția nr. 3060/24.02.2006 a rămas definitiva, astfel încât, potrivit punctelor 16.7 si 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII ,, Regimul stabilirii si plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv „ din Legea nr. 247/2005, aprobate prin HG nr. 1095/2005, modificate si completate prin HG nr. 128/2008, aceasta a fost predata la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreuna cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrala si nu a fost soluționat pana in prezent.
Arată reclamanta că, potrivit dispozițiilor cuprinse in Titlul VII din Legea nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei Centrale trebuia sa analizeze dosarul sub aspectul posibilității restituirii in natura a imobilului ce face obiectul notificării si constatând ca, în mod întemeiat Cererea de restituire in natura a fost respinsa, dosarul urma sa fie transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii Raportului de Evaluare, in termenul de 45 de zile prevăzut de lege, procedura urmând a fi finalizata prin emiterea de către C. Centrala a Deciziei reprezentând Titlul de Despăgubire.
Nesoluționarea dosarului, privind acordarea despăgubirilor, este nejustificata.
Pârâta nu a luat masuri eficiente de soluționare a Dosarului de despăgubiri ,., culpa acesteia neputând sa conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
Termenul rezonabil la care se refera Disp. art. 6, paragraf I din CEDO cuprinde si durata procedurilor administrative,deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevăzuta in dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Punerea in executare a Legilor cu caracter reparatoriu revine Autorităților Executive ale Statului care au obligația legala si constituționala de a respecta atât dreptul intern cat si tratatele internaționale.
Autoritatea pârâtă nu poate sa invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil si in termen rezonabil, pentru ca acesta înseamnă sa invoce propria culpa si încălcarea CEDO.
Apreciază ca prin neîndeplinirea obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional Nr. 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, modificate si completate prin HG nr. 128/2008.
În dovedirea acțiunii și în apărare, părțile s-au folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii introductive de instanță.
A solicitat să se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamanți este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Învederează onoratei instanțe faptul că, în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, precizează că Legea nr. 247/2005. în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plătii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Astfel, în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Cap. V. Titlul VII din actul normativ amintit, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire", introduse de pct. 26 din O.U.G nr. 81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește dosarul de despăgubiri al reclamantei, învederează faptul că, operațiunea administrativă de transmitere a dosarului aferent dispoziției nu s-a realizat, nu se poate stabili în sarcina Comisiei Centrale obligația de a pune în aplicare dispozițiile Titlului VII. Cu alte cuvinte, pârâta nu a fost în mod legal învestită cu soluționarea dosarului în cauză.
La data de 01.03.2013, având în vedere Lg. 2/2013, Curtea de Apel C. a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre soluționare la Tribunalul D..
Primind dosarul spre competentă soluționare acesta a fost înregistrat sub nr._, s-a fixat termen și s-a dispus citarea părților.
La data de 05.07.2013, reclamanta a formulat precizare a cadrului procesual solicitând introducerea în calitate de pârâtă a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor iar la data de 20.09.2013 a formulat precizare a acțiunii introductive solicitând în temeiul dispozițiilor art. 17 alin. 1, lit. b din Legea 165/2013, obligarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor să emită și să comunice Decizia de Compensare a Imobilului, pentru imobilul notificat sub nr. 642/N/2001.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii.
Examinând cu prioritate excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța o apreciază întemeiată pentru următoarele argumente:
În primul rând, se impune a fi menționat faptul că prezentului litigiu îi sunt aplicabile prevederile legii 165/2013, în considerarea dispozițiilor art. 4 potrivit cu care: "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
În consecință, sunt aplicabile prevederile art. 34 alin. 1 din aceeași lege potrivit cu care "dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni."
Așadar, C. are la dispoziție un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare, pentru soluționarea acestuia.
Mai mult, potrivit art. 35 alin. 2 din aceeași lege în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
În consecință, cererea reclamanților formulată la 01.02.2013 este prematură în condițiile în care, legea instituie un termen pentru soluționarea dosarelor, termen care nu s-a împlinit.
În raport de argumentele prezentate, instanța urmează a respinge ca prematură cererea formulată, această soluție făcând de prisos analizarea fondului cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
Respinge cererea de chemare formulată de reclamanta B. I., domiciliată în mun. C., ., .. 15, jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, ca prematură.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.10.2013.
Președinte, A. M. M. | ||
Grefier, A. F. |
Red. 4 ex/05.11.2013
AMM/AF
| ← Pretentii. Sentința nr. 2180/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1618/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
