Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 26/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 17582/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 40/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul C. I. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. A. F. pentru recurentul - C. I. lipsind intimatul I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Av.A. F. pentru recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._ din 26.09.2012 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul C. I., în contradictoriu cu intimatul I. D..
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/03.07.2012, întocmit de agenții intimatului, petentul a fost sancționat cu 1050 lei, amendă contravențională, reținându-se că, la data de 07.03.2012, a condus autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 55 km 37 dinspre Mun. C. cu viteza de 119 km/h, viteză înregistrată în localitatea Tâmburești de aparatul radar Autovision . 109 pe autospeciala_ . De asemenea nu avea asupra sa permisul de conducere.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificată, în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei, analizând cuprinsul procesului verbal, instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Pe de altă parte, potrivit art.1169 C.civ., cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, iar în materie contravențională, procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada cu privire la starea de fapt reținută, până la proba contrară.
În speță, instanța de fond a reținut că petentul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins plîngerea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul C. I. criticând-o ca netemeinică și nelegală., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii iar în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivare arată că a fost depășit viteaza legală datorită situației aflate la momentul respectiv. A fost informat telefonic de soție de starea gravă de sănătate în care se afla fiul său aspect pe care îl dovedește cu acte medicale atașate la dosar.Arată că nu intenționat a săvârșit fapta.
La data de 14.12.2012 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicitată respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond, arată că procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin actul de contravenție, petentul a fost sancționat cu 1050 lei, amendă contravențională, reținându-se că, la data de 07.03.2012, a condus autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare_ pe DN 55 km 37 dinspre Mun. C. cu viteza de 119 km/h, viteză înregistrată în localitatea Tâmburești de aparatul radar Autovision . 109 pe autospeciala_ și că nu avea asupra sa permisul de conducere.
În primul rând este de observat că, atât în cuprinsul plângerii contravenționale cât și în cadrul cererii de recurs, recurentul-petent nu a contestat decât săvârșirea contravenției privind nerespectarea vitezei legale pe sectorul de drum pe care a circulat -, fără a nega săvârșirea celei de-a doua fapte reținute în sarcina sa – de a avea asupra sa permisul de conducere -, reglementată de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006.
Prin urmare, nefiind aduse nici un fel de dovezi care să combată cele reținute de agentul constatator cu privire la contravenția anterior menționată - prevăzută de art. 147 pct. 1 din HG 1391/2006 –, în mod corect s-a apreciat de prima instanță că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a actului de contravenție cu privire la respectiva faptă.
Cu privire la cea de-a doua contravenție, ținând seama că, în dosarul Judecătoriei C., se află la fila 10 fotografiile în care apare înregistrat autoturismul condus de recurentul-petent (care certifică faptul că vehiculul rula cu viteza de 119 km/h), iar la fila 9 se află dovada de verificare metrologică a cinemometrului de control rutier tip R. Autovision montat pe autoturismul marca Dacia L. având nr. de înmatriculare_ (care atestă faptul că respectivul aparat fusese verificat metrologic în data de 20.04.2012 și funcționa la parametrii optimi, rezultatul verificării fiind valabil un an), în mod corect prima instanță a constatat că situația de fapt descrisă în procesul-verbal de contravenție este conformă realității, astfel încât, în mod legal și temeinic, recurentul-petent a fost sancționat contravențional.
Împrejurarea că recurentul-petent s-ar fi aflat sub o puternică emoție cauzată de convorbirea telefonică pe care ar fi avut-o cu soția sa, care i-ar fi comunicat că fiul său fusese internat de urgență la spital, împrejurare dovedită cu acte medicale, nu îl exonerează pe acesta de răspundere. Mai mult, petentul nu a invocat aceste împrejurări în fața instanței de fond și nici nu a formulat obiecțiuni cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la cererea recurentului de înlocuire a sancțiunii contravenționale cu avertisment, potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
Instanța consideră că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 la individualizarea sancțiunii. Astfel, ținând seama de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o viteză de 119 km/h în localitate - instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, aceasta din urmă nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei, acela de a determina recurentul-petent să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor.
Pentru aceste considerente, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent C. I. împotriva sentinței civile nr._ din 26.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, M. G. |
Red.A M/ 29.01.2013
Tehn M.G. 2 ex
jud fond.R C M
| ← Pretentii. Sentința nr. 1382/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1243/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
