Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 7297/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7297/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 32287/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 30/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. M. M.
Judecător E. S.
Judecător A. M. S.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul M. F. împotriva sentinței civile nr. 7297 din 14.05.2102 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul O. S. EPARHIAL GORJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 7297 din 14.05.2102 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petentul M. F., în contradictoriu cu intimatul O. S. Eparhial Gorj, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 05.04.2011 de către un agent constatator din cadrul Ocolului S. Eparhial Gorj, petentul a fost sancționat contravențional potrivit art. 11 lit. d din legea nr. 170/2010 cu amendă in cuantum de 600 lei.
S-a constatat că, la data de 05.04.2011, petentul a trecut cu animalele domestice prin pădurea proprietatea Arhiepiscopiei C. administrată de O. S. Episcopal Gorj unde pășunatul este interzis producând pagube prin zdrelirea unui nr. de 50 de arbori specia salcâm.
Potrivit fișei de calcul, anexă a procesului-verbal de contravenție, valoarea prejudiciului produs prin fapta contravențională este de 74,97 lei cu TVA, calculul valoric fiind efectuat conform OUG nr. 85/2006, anexa 2, pozițiile 2.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 600 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Examinând legalitatea procesului-verbal de sancționare a contravenției, instanța retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.
În ceea ce privește critica petentului referitoare la nerespectarea de către agentul constatator a dreptului de a face obiecțiuni, instanța nu o poate reține, întrucât nu este afectată valabilitatea actului constatator, petentul având posibilitatea de a formula apărări împotriva acestuia și a-și dovedi susținerile in fața instanței de judecată.
In plus, neindicarea in procesul verbal de contravenție a obiecțiunilor petentului nu atrage sancțiunea nulității absolute, ci doar a nulității relative, iar în cauză petentul nu a dovedit că prin întocmirea actului constatator în acest mod i s-a produs o vătămare care nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea acestuia.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, astfel cum s-a reținut mai sus, actul de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de o prezumție simplă de legalitate și temeinicie, prezumție care permite petentului ca prin probele pe care le administrează in fața instanței să dovedească că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde realității.
Astfel, din declarația martorului semnatar al procesului-verbal D. Flavian, reiese că petentul, la data întocmirii actului constatator, a trecut cu animalele domestice prin pădurea aparținând Ocolului S. Eparhial Gorj, iar acestea au jdreluit scoarța copacilor aflați in pădure.
In aceste condiții, instanța nu poate reține depoziția martorului I. I., audiat la solicitarea petentului, având în vedere că cele susținute nu se coroborează cu alte probe administrate in cauză, nefiind plauzibil ca martorul să-și amintească cu exactitate împrejurări întâmplate cu aproximativ 6 luni in urmă, prin urmare, situația pe care acesta a încercat să o contureze neputând fi primită de instanță.
Astfel, conform art. 11 lit. d din Legea nr. 170/2010 constituie contravenție pășunatul în pădurile în care este interzis aceasta, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Raportat la considerentele expuse, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în procesul-verbal de contravenție, iar în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
Astfel, conform art. 11 lit. d din legea nr. 170/2010 constituie contravenție pășunatul în pădurile în care este interzis aceasta, dacă valoarea prejudiciului adus pădurii, stabilită conform legii, este de până la 5 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data constatării faptei.
Cu privire la sancțiuni, instanța de fond a reținut că acestea s-au aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în limitele prevăzute de actul normativ, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, având in vedere că petentul a mai fost sancționat contravențional pentru săvârșirea unor contravenții de aceeași natură, ceea ce denotă perseverență in comiterea de fapte contravenționale.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M. F. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale.
În motivare arată că instanța de fond nu a ținut cont de motivele invocate, invocă nulitatea procesului verbal potrivit disp. art.16 pct.7 din OG 2/2001, în sensul că nu i s-a adus la cunoștință faptul că putea formula obiecțiuni.
Prin proba testimonială administrată în cauză la instanța de fond a făcut dovada unei alte situații decât cea reținută în procesul verbal și de care instanța de fond nu a ținut cont, motivând că era cu neputință ca martorul să își amintească amănunte petrecute cu șase luni în urmă, însă a dat relevanță maximă declarației martorului asistent din procesul-verbal.
Petentul mai arată că nu poate fi primită motivarea instanței de fond, prin care este înlăturată depoziția martorului petentului pe motiv că nu-și poate aminti o faptă petrecută în urmă cu șase luni și reținută depoziția martorului asistent, semnatar al procesului-verbal.
În drept își întemeiază cererea pe disp. art.304 pct.7,9 și art.304 ind.1 C.p.c.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În primul rând referitor la pretinsele cauze de nulitate ale actului de contravenție – nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni - este de remarcat că acestea nu constituie motive de nulitate absolută a procesului verbal – art. 17 din O.G. 2/2001 prevăzând că doar „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal” – ci cazuri de nulitate relativă, care nu pot atrage desființarea actului decât în ipoteza în care s-ar aduce dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate. Or, recurentul nu a prezentat nici o dovadă că i-ar fi fost cauzată vreo vătămare în acest mod, acesta având posibilitatea să conteste actul de contravenție și să prezinte în fața instanțelor judecătorești – Judecătorie și Tribunal - toate probele pe care le considera necesare pentru a dovedi că situația de fapt descrisă de agentul constatator nu corespunde realității.
În altă ordine de idei, toate motivele invocate – chiar dacă ar fi fost găsite întemeiate, ceea ce nu este cazul în speță - nu puteau conduce la anularea procesului verbal decât în ipoteza în care s-ar fi adus dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată în altă modalitate, or recurentul-petent nu a probat în nici un fel pretinsa vătămare care i-ar fi fost cauzată.
Cu privire la contravenția reținută, contrar susținerilor recurentului-petent, instanța de control consideră că acesta nu a reușit să aducă proba contrară situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.
În mod corect prima instanță a reținut că martorul propus de către petent nu putea să-și amintească cu exactitate împrejurări întâmplate cu aproximativ 6 luni in urmă, astfel încât depoziția sa referitoare la faptul că acesta se afla în alt loc exact în ziua săvârșirii contravenției nu a fost considerată suficientă pentru a infirma cele consemnate în procesul verbal de contravenție, în condițiile în care nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză ci, dimpotrivă, a fost contrazisă de declarația martorului asistent D. Flavian.
În altă ordine de idei, dacă într-adevăr recurentul-petent nu ar fi săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, nimic nu îl împiedica să aducă în fața primei instanțe și alte probe care să confirme cele afirmate de martor și să conducă la concluzia că susținerile sale sunt veridice, însă recurentul-petent nu a înțeles să procedeze în acest mod.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul M. F. împotriva sentinței civile nr. 7297 din 14.05.2102 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul O. S. EPARHIAL GORJ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
Președinte, A. M. M. | Judecător, E. S. | Judecător, A. M. S. |
Grefier, M. G. |
Red.A.M/ 11.02.2013 jud fond.A P
Tehn M.G. 2 ex
| ← Pretentii. Sentința nr. 8476/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 3332/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
