Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 29/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 26350/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 294/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent . SA împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 19-03- 2013 intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR a depus întâmpinare.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr._/29.11.2012, Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta . SA, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 20.09.2012 de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier-ISCTR-I. Teritorial 6.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/20.09.2012 emis de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei deoarece s-a reținut în sarcina sa că, în data de 20.09.2012, ora 17,50 pe DN 65 km 9+100 (Centura de Nord a Craiovei) la controlul efectuat în trafic asupra autoutilitarei cu nr. de înmatriculare_ utilizată de . SA condusă de numitul S. V. și care efectua transport de mărfuri în trafic național, în urma analizei activității acestui conducător auto pentru ultimele 28 de zile, s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult, faptă ce constituie contravenția prevăzută de art. 8 alin.1 pct.4 din OG 37/2007 modificată și completată cu OG nr. 21/2009 și este sancționată conform prevederilor art. 9 alin.1 lit.c din același act normativ.
Procesul verbal nu a fost semnat de petentă .
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Examinând procesul-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă toate aceste cerințe, sancționate cu nulitatea absolută.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține, pe de o parte că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Pe de altă parte, instanța apreciază că petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Prin plângere, petenta nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal, dar a susținut în circumstanțiere că, din cauza condițiilor meteo nefavorabile, între localitățile Slobozia și B. circulația a fost îngreunată, fapt ce nu a permis oprirea autoutilitarei pentru efectuarea odihnei obligatorii.
Petenta nu a solicitat administrarea de probe, arătând generic în plângere că înțelege să se folosească de întreg probatoriul admis de lege și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a solicita probe, deși sarcina probei propriilor afirmații îi revine, conform disp art. 1169 Cod civil.
Totodată, conform art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, „Părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. 1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.”
Având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că procesul verbal este temeinic.
Deoarece petenta a solicitat și înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment, instanța, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională articol care, coroborat cu art. 38 al 3 din același act normativ va aprecia inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Instanța consideră că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată având în vedere dispozițiile art. 5 alin 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și art. 21 alin 3 din același act normativ conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul si mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
Pentru a aprecia în acest sens, instanța a avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei care rezultă din probele administrate, respectiv faptul că s-a depăși perioada maximă de conducere cu peste 2 h, faptul că petenta este un transportator de mărfuri în trafic național și este obligat, pentru a nu se pune în pericol și pentru a nu pune și alți participanți la trafic în pericol, să respecte timpii de odihnă, fapta putând avea consecințe foarte grave, precum și faptul că petenta nu a solicitat probe care să-i circumscrie favorabil.
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată petenta . SA împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ emis la data de 20.09.2012 de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petenta . SA criticând-o ca netemeinică și nelegală solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivare arată că la data de 20.09.2012, în urma unui control de rutină, în urma analizei activității conducătorului auto S. V. pentru ultimele 28 de zile, agentul constatator a constatat depășirea în data de 27.08.2012 a perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră și 30 de minute sau mai mult.
Petenta a mai arătat că, în data de 27.08.2012, din cauza condițiilor meteo nefavorabile, între localitățile Slobozia și B. circulația a fost îngreunată, fapt ce nu a permis oprirea autoutilitarei pentru efectuarea odihnei obligatorii.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment.
La data de 19.03.2013 intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recursul este nefondat, sentinta instantei de fond fiind legala si temeinica:
Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a constatat in mod corect legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie
A constatat ca au fost respectate dispozițiile art 17 din ordonanță care sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal instanța de fond în mod corect a constatat că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Tribunalul constată că petenta recurenta nu a contestat starea de fapt reținută în procesul verbal, dar a susținut în circumstanțiere că, din cauza condițiilor meteo nefavorabile, între localitățile Slobozia și B. circulația a fost îngreunată, fapt ce nu a permis oprirea autoutilitarei pentru efectuarea odihnei obligatorii, de altfel acesta fiind si motivul de recurs invocat
Cu privire la acest motiv tribunalul constata ca invocarea conditiilor meteo nefavorabile nu constituie un aspect in favoarea recurentei ci dimpotriva in defavoarea acesteia, deoarece cu atat mai mult conducatorul autoutilitarei, in conditii meteo nefavorabile trebuia sa opreasca pentru efectuarea odihnei, pericolul producerii unui accident rutier fiind si mai ridicat si in lipsa odihnei si in conditii meteo defavorabile.
Cu privire la individualizarea sanctiunii contraventionale tribunalul apreciaza ca faptul că s-a depăși perioada maximă de conducere cu peste 2 h, faptul că petenta recurenta este un transportator de mărfuri în trafic național și este obligat, pentru a nu se pune în pericol și pentru a nu pune și alți participanți la trafic în pericol, să respecte timpii de odihnă, fapta putând avea consecințe foarte grave, conduce la concluzia ca agentul constatator a facut o corecta apreciere a gravitatii faptei si a aplicat sanctiunea contraventionala a amenzii in mod corespunzator
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, si fața de art 304 ind 1 cpc, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent . SA împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red.G.P/ jud fond.V F
Tehn M.G. 2 ex./11.04.2013
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 261/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 4681/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
