Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 16/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 11424/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 272/2013
Ședința publică de la 22 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul G. C. împotriva sentinței civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
D. fiind că nu a fost indicat nici un motiv pentru care este criticată soluția adoptată de Judecătoria C. instanța, din oficiu, invocă nulitatea căii de atac declarate și rămâne în pronunțare asupra acestui aspect.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr._/16.11.2012 Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul G. C. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._/27.04.2012, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul-verbal anterior menționat, petentul fost sancționat contravențional cu amendă in cuantum de 280 lei și reținerea permisului de conducere, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. h din ROUG 195/2002.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, la data de 27.04.2012, a condus autoturismul marca Hyundai cu nr. de înmatriculare_ - pe . direcția cartier Rovine-Brazda lui N. – și, în dreptul sediului Poliției TF, nu a acordat prioritate de trecere la doi pietoni aflați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj și indicator.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2 /2001 – privind regimul juridic al contravențiilor -, instanța competenta sa solutioneze plangerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotaraste asupra sancțiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, a fost examinată mai întâi legalitatea actului de contravenție și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității, s-a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei actului contravențional atacat, prima instanță a reținut că procesul verbal este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii publice, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probe de către contravenient, conform disp. art. 1169 C.civ. care reglementează sarcina probei.
Petentul avea posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate însă, deși la termenul din data de 16.11.2012 instanța a admis cererea acestuia în probațiune, la termenul acordat pentru administrarea probei testimoniale, a constatat imposibilitatea audierii martorului, fiind rudă în grad prohibit de lege cu petentul.
Întrucât petentul nu a adus nici o probă în dovedirea celor susținute în plângerea contravențională dedusă judecății, există situația în care, neexistând probe sau indicii credibile care să răstoarne prezumția simplă de temeinicie a actului sancționator și dat fiind că procesul verbal de contravenție conține constatările personale ale agentului instrumentator, el face dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces verbal de constatare a unei infracțiuni flagrante.
Concluzionând asupra temeiniciei actului criticat, Judecătoria C. a apreciat că acesta respectă dispozițiile OG 2/2001 și Legii 16/1991 și că surprinde fidel starea de fapt existentă și imputată contravenietului și pe cale de consecință, prezumția de legalitate și temeinicie a procesului–verbal de contravenție nu a fost răsturnată în urma probatoriului administrat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul G. C., fără a indica însă motivele pentru care critică sentința primei instanțe.
Potrivit disp. art. 303 alin. 1 C.pr.civ. "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs"
Analizând recursul declarat, Tribunalul constată că recurentul-petent nu a invocat – nici în cuprinsul cererii de recurs și nici până la termenul de judecată din data de 22.03.2013, după cum nici la acest termen nu s-a prezentat în instanță pentru a putea susține, oral, motivele de recurs -, nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate de Judecătoria C..
Or, în aceste circumstanțe, au aplicabilitate în cauză prevederile art. 306 alin. 1 C.pr.civ., care statuează că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal".
Cum recurentul nu și-a motivat în nici un fel calea de atac declarată, și ținând seama că nu au fost identificate motive de nelegalitate a Sentinței civile nr._/16.11.2012 a Judecătoriei C. de ordine publică – care să poată fi invocate din oficiu de instanța de control conform prevederilor art. 306 alin. 2 C.pr.civ. -, urmează a fi constatat nul recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurentul G. C. împotriva sentinței civile nr._/16.11.2012 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 Martie 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G/18.04.2013/Jud. fond. R-M. D.
Tehn M.G./2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 428/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 220/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
