Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 590/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 590/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1487/230/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 590/2013
Ședința publică de la 22 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Judecător C. E. I.
Judecător A. G. V.
Grefier M. G.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 15.05.2013, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de recurent . împotriva sentinței civile nr.4 din 14.01.2103, pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D., când s-a dispus amânarea pronunțării la 22.05.2013, pentru a se depune concluzii scrise.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând
Prin sentința civilă nr.4 din 14.01.2103, judecătoria Filiași a respins plângerea formulată de petenta ., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.10.2012, încheiat de I.T.M. D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 18.10.2012 de I.T.M. D. a fost sancționată societatea petentă . Filiași cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 260 alin. 1 lit.c) din Legea nr. 53/2003 și cu sancțiunea avertisment pentru contravenția prev. de art. 7 alin. 1 lit. c) din OG nr. 2/2001, reținându-se în sarcina acesteia că în urma controlului efectuat la data de 17.10.2012 orele 12:33 la punctul de lucru al . situat în C., cartier Rovine 2 au fost intervievate pe bază de fișe de identificare D. M. S. și D. D. C. ce prestau activități pentru societatea mai sus menționată începând cu data de 17.10.2012 fără a avea întocmite forme legale de angajare ( contracte individuale de muncă), fiind încălcate prevederile art. 16 alin. 1 din legea nr. 53/2003 republicată și sancționată societatea petentă conform art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 republicată. In urma verificării în baza de date a I.T.M. D. s-a constatat că . nu a respectat prevederile art. 3 alin. 2 lit. c-g din HG 500/2011 în cazul persoanelor mai sus indicate, fapt pentru care se sancționează cu avertisment conform art. 7 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Procesul verbal contestat a fost semnat de reprezentantul contravenientei
În procesul verbal de control nr_/18.10.2012 (fila 9 ).
Sub aspectul condițiilor de formă se constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, este încheiat cu respectarea formei prevăzute de O.G. 2/2001 și conține mențiunile obligatorii, neexistând motive de nulitate ale procesului verbal datorate formei procesului verbal.
Analizând legalitatea procesului verbal de contravenție, prin prisma criticilor formulate de petentă, instanța a constatat că acesta respectă dispozițiile legale.
Astfel, susținerea conform căreia actul sancționator nu poartă semnătura unui martor asistent, așa cum dispune art.19 din OG 2/2001, aspect ce ar conduce la nulitatea procesului verbal nu este de natură să ducă la nelegalitatea procesului verbal în condițiile speței.
Este adevărat că potrivit art. 19 din OG 2/2001 Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.
Însă la fel de real este faptul că legiuitorul a reglementat necesitatea semnării actului sancționator de către un martor doar în condițiile în care se constată refuzul, lipsa sau imposibilitatea de a semna a contravenientului, aspecte ce nu se regăsesc în speță, întrucât așa cum s-a reținut mai sus, procesul verbal contestat a fost semnat de reprezentantul contravenientei.
Nici aprecierea petentei potrivit căreia în actul sancționator nu este indicat locul săvârșirii faptei, aspect ce conduce la nulitatea înscrisului, nu se verifică în cauză.
Astfel, potrivit art.16 din OG 2/2001, legiuitorul a înțeles să sancționeze cu nulitatea actului omisiunea inserării locului săvârșirii contravenției.
Observând însă actul litigios, instanța a constatat că agentul constatator a menționat la rubrica destinată locului unde a fost comisă " la lucrarea . situată în C. cartier Rovine 2 " aspect ce vină să combată susținerea petentei, fiind inserate suficiente elemente pentru a se putea identifica cu exactitate locul săvârșirii faptei.
În privința temeiniciei faptelor reținute în procesul verbal se observă că inspectorii de muncă au reținut în mod corect situația de fapt și au aplicat o sancțiune legală, corect individualizată
În privința cuantumului amenzii contravenționale aplicate instanța a constatat că agentul constatator a indicat în mod corect cuantumul amenzii de 10.000 lei, acesta încadrându-se în limitele prevăzute de art 260 alin 1 lit e) din Legea 53/2003.
Astfel, potrivit actului normativ incriminator, (1) Constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte; e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
Agentul constatator a stabilit și situația de fapt în mod corect, încadrând corect contravenția săvârșită conform prevederilor art 260 alin.1 lit e) din Legea 276/2003.
Din probele administrate de intimata ITM D. se observă că petenta a primit-o la muncă, în data de 16.03.2012, pe martora S. G., fără a fi încheiat în prealabil un contract individual de muncă.
Astfel, în declarațiile scrise ale numiților D. M. S. (fila 27 ) și D. D. C. ( fila 26 ), persoane identificate la punctul de lucru al petentei, fără a avea contracte de muncă încheiate, aceștia au arătat că sunt angajați la . din data de 17.10.2012 în funcția de muncitor necalificat, în perioadă de probă și nu au semnat contract de muncă la începerea activității .
Potrivit art 16, art 17 din L 53/2003 (1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.
Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:….. n) durata perioadei de probă.
În ceea ce privește reglementarea legală a perioadei de probă, instanța arată că dispoziții specifice se regăsesc în art.31 din L.53/2003 Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere.
(3) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.
(4) Pe durata perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.
Asemenea prevederi legale au fost reiterate în cuprinsul hotărârii pentru a sublinia obligația angajatorului de a încheia contract individual de muncă persoanei recrutate, inclusiv pe durata perioadei de probă.
Susținerea petentei din plângerea formulată împotriva procesului verbal, potrivit căreia cele două persoane intervievate de către intimat nu au fost și nici nu sunt angajații societății este lipsită de orice suport probator, fiind demontată prin cele două declarații semnate de către cei doi, coroborată cu pasivitatea petentei de a demonstra cele susținute prin probe.
Va reține instanța prin urmare, că la data controlului, 17.10.2012 orele 12:33 la punctul de lucru al . situat în C., cartier Rovine 2 au fost intervievate pe bază de fișe de identificare D. M. S. și D. D. C. ce prestau activități pentru societatea mai sus fără a avea întocmite forme legale de angajare ( contracte individuale de muncă),
Având în vedere aceste considerente, apreciind că probele administrate de intimat fac dovada vinovăției contestatoarei, instanța de fond a reținut că situația de fapt consemnată în procesul-verbal este conforma realității, iar sancționarea contravențională a petentei, este temeinică și legală.
Față de cele expuse, constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal, în baza art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobata prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a respins plângerea ca neîntemeiata, menținând procesul-verbal atacat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recursd petenta . criticând-o ca netmeinică și nelegală.
În motivare arată că în data de 17 octombrie 2012, în urma efectuării unui control la o presupusă lucrare a sa din locația C., cartier Rovine 2, inspectorul I.T.M. a constatat că două persoane și anume, Daescu M. S. și D. D. C., nu aveau întocmite formele legale de angajare, deși din declarațiile acestora, rezultă că ei prestau activitate încă din data de 17.10.2012, iar în aceste condiții s-a hotărât să aplice amenda prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
A precizat faptul că la locația C., cartier Rovine 2, societatea nu a efectuat niciodată lucrări și că, de altfel locația respectivă se află în imediata apropiere a punctului lor de lucru care este situat la adresa ., parcelele 7; 8; 9; 10; 11; 12, jud. D. care a fost declarat la Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. conform declarației pe propria răspundere nr._/15.03.2012.
În conformitate cu anexa nr. 1 la procesul verbal de control nr._/18.10.2012, în baza căruia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/18.10.2012, se face precizarea că „ procesul verbal de control a fost definitivat la data de 06.03.2012 la sediul I.T.M. D. în absența reprezentantului legal al societății întrucât acesta nu a dat curs înștiințării din data de 05.03.2012”, motiv pentru care solicită ca ITM D. să pună la dispoziție înștiințarea din data de 05.03.2012 și să precizeze cum s-a întocmit procesul-verbal de control la o dată anterioară înființării societății - societatea având nr. de ordine în registrul comerțului J16/412/16.03.2012, dar și cum este posibil ca, deși reprezentantul societății a fost prezent și a semnat procesul verbal de control, dar și pe cel de constatare a contravențiilor, totuși să fie precizat faptul că procesul verbal de control a fost încheiat în absența reprezentantului legal al societății, deși acesta a fost de față.
Prin sentința nr.4 din 14.01.2013 instanța de fond a reținut" Din probele administrate de intimata ITM D. se observă că petenta a primit-o la muncă, în data de 16.03.2012, pe martora S. G., fără a fi încheiat în prealabil un contract individual de muncă".
Solicită să se precizeze clar cine este S. G., de ce a fost amintită în sentință ca fiind martor, în condițiile în care în procesul verbal se specifică foarte clar că acesta a fost încheiat fără martori.
Mai arată și faptul că de pe procesul verbal de control nr. 2945/18.10.2012, de pe procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, de pe anexele nr. 1 și 2 la procesul verbal de control nr._/18.10.2012 lipsește ștampila unității care a emis, și în conformitate cu art. 105 alin. 2 din Codul de procedură civilă, un act îndeplinit cu nerespectarea formelor legale poate fi considerat nul.
A arătat reprezentantul petentei că pentru motivele mai sus expuse apreciază că nu mai subzistă motivele de sancționare a societății cu amendă în sumă de 20.000 lei și pe cale de consecință solicită anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.10.2012.
În subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment, în baza disp. art. 7 alin. 1), 2), 3) din OG nr. 2/2001, precum și în baza art. 34 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, în sprijinul acestei ultime solicitări invocând dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 și disp. Art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.
În drept își întemeiază recursul pe disp. art. 304 ind.1 C.p.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, ar în subsidiar înlocuirea cu avertisment.
Intimat I. T. DE MUNCĂ D. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurenta critică starea de fapt reținută de instanța de fond.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; pe de altă parte, au fost avute în vedere declarațiile date de persoanele depistate efectuând activitate fără încheierea în prealabil a unui contract de muncă.
Aprecierea probatoriului de către instanța de fond a fost motivată, iar concluzia la care a ajuns instanța se sprijină pe probele administrate și considerate ca fiind relevante.
În ceea ce privește declarațiile persoanelor depistate la muncă, în mod corect s-au avut în vedere declarațiile date de acestea în fața organului constatator potrivit cărora martorii au recunoscut că "nu am semnat contract de muncă"; declarațiile date sunt foarte clare, nefiind susceptibile de interpretări ; or, este greu de crezut că o persoană poate să fi semnat un contract de muncă, fără să cunoască acest lucru; declarația dată în fața agentului constatator are valoarea unei mărturisiri extrajudiciare care nu poate fi revocată decât pentru eroare de fapt, ce nu a fost invocată și dovedită în cauză.
Cât privește referirea la martora S. G. în hotărârea instanței de fond, se constată că aceasta este o eroare strecurată în considerentele hotărârii ce poate fi îndreptată pe calea procedurii prevăzută de art.281 C.p.civ., și care nu are nici o influență asupra soluției la care a ajuns instanța de fond.
Mai invocă recurenta depunerea de către ITM D. la instanța de fond a întâmpinării peste termenul legal, însă se constată că prima instanță nu și-a întemeiat soluția pe nici una din apărările făcute de intimată prin întâmpinare.
Prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție nu împiedică petenta, care se bucură de prezumția de nevinovăție, să facă dovada contrară.
În privința mecanismului de funcționare a prezumției de nevinovăție, nici Curtea nu atribuie acestei prezumții o valență absolută. În acest sens sunt argumentele Curții în cauza Blum c. Austriei când, analizându-se compatibilitatea inversării sarcinii probei cu prezumția de nevinovăție Curtea nu a considerat nerezonabil faptul că instanța a apreciat că I. a stabilit „la prima vedere” (prima facie) o situație de fapt nefavorabilă reclamantului, și care necesita o explicație din partea acestuia. De asemenea, în cauza Bruckner c.Austriei, analizând prezumția de neglijență prevăzută de legislația națională în cazul faptelor omisive, Comisia a arătat că revine autorităților să stabilească și să probeze elementele constitutive ale faptei astfel cum transpar din textul incriminator, iar prezumția invocată este doar o statuare legislativă a unui loc comun, respectiv când o persoană omite să îndeplinească o obligație, concluzia ce poate fi trasă în mod rezonabil este că a încălcat dispoziția în cauză, dacă nu poate proba lipsa vinovăției.
În concluzie, jurisprudența CEDO a statuat că, în cazul faptelor contravenționale omisive (ca cea reținută în speță – neîndeplinirea unei obligații legale), simpla constatare a omisiunii duce la deplasarea sarcinii probei către persoana sancționată, care va putea demonstra în fața instanței fie că și-a îndeplinit obligația, fie că nu poate fi ținută responsabilă pentru omisiunea constatată.
Petenta a susținut că nu se face vinovată de fapta săvârșită însă prin probatoriul administrat nu a fost în măsură să facă dovada contrară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, tribunalul apreciază că dat fiind pericolul social al faptei: neîntocmirea formelor legale de angajare reprezintă forme de fraudare a legislației în vigoare în domeniul muncii și protecției sociale, având consecințe extrem de grave asupra fiscalității, funcționării unei economii de piață eficientă și reală și, nu în ultimul rând, asupra calității vieții lucrătorului, având în vedere faptul că acesta este lipsit de drepturile elementare care îi revin: asigurări de sănătate, asigurarea de șomaj, asigurarea socială pentru pensie și alte drepturi sociale, se impune aplicarea sancțiunii amenzii, care de altfel, a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurent . împotriva sentinței civile nr..4 din 14.01.2103, pronunțată de Judecătoria Filiași, în contradictoriu cu intimat I. T. DE MUNCĂ D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2013.
Președinte, M. E. P. | Judecător, C. E. I. | Judecător, A. G. V. |
Grefier, M. G. |
Red.G.V/13.06.2013
jud fond.SMO
Tehn M G 2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 867/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 6209/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
