Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 1967/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1967/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1737/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 616/2013
Ședința publică de la 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător G. P.
Judecător C. M. G.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul P. O. împotriva sentinței civile nr. 1967/06.02.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Recurentul precizează că nu are alte cereri de formulat și nici înscrisuri de depus.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat – pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de recurs.
INSTANȚA
Deliberând, constată;
Prin sentința civilă nr. 1967/06.02.2013, Judecătoria C. a respins plângerea contravențională formulată de petentul P. O. împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției ./2009, nr._/07.01.2013 - în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C..
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că,prin procesul verbal anterior menționat, petentul - în calitate de administrator al S.C. Planet Press S.R.L. -, a fost sancționată cu amendă contravențională. S-a reținut în sarcina faptul că a reținut și nu a virat în termen de 30 zile de la scadență, contribuțiile reținute de la salariați prin stopaj - în cuantum de 7123 lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală (cum este calificată, în unele situații, materia contravențională, prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului și respectarea dreptului la apărare
În speță, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16, 17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei, s-a reținut că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, potrivit art. 144 lit. p din Legea nr. 263/2010, nerespectarea termenelor prevăzute de lege pentru plata contribuției de asigurări sociale constituie contravenție. Conform art. 145 alin. 1 lit. b din Legea nr. 263/2010, contravențiile prevăzute la art. 144 lit. p se sancționează cu amenda de la 1500 lei la 5000 lei.
În ceea ce privește prescripția aplicării sancțiunii, Judecătoria C. a considerat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 131 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, în sensul că termenul de prescripție este de 5 ani. Ca urmare, excepția prescripției invocată de petent este neîntemeiată.
D. fiind că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator, a fost respinsă plângerea contravențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul P. O., solicitând modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii plângerii și anulării actului de contravenție. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea recursului s-a învederat faptul că prima instanță nu a răspuns criticilor formulate cu privire legalitatea procesului. În opinia recurentului, agenții constatatori au descris greșit fapta, în condițiile în care art. 144 lit. p din legea 263/2010 prevede că reprezintă contravenție "fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat". De asemenea, în actul de contravenție nu se indică data comiterii faptei și nici cât din suma de 7123 lei reprezintă contribuția de asigurări sociale - aspecte care, de asemenea, atrag nulitatea procesului-verbal, conform art. 17 din OG 2/2001.
De asemenea, recurentul a precizat că nu a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, ci excepția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.
Potrivit art. 131 C.pr.fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, termenul de prescripție menționat aplicându-se și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
In realitate, textul de lege invocat de Judecătoria C. se aplică pentru executarea silită a amenzii contravenționale aplicate printr-un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, însă recurentul a invocat prescripția dreptului de aplicare a sancțiunii contravenționale de către organul fiscal - excepție cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.
În acest context, sunt incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) din OG 2/2001 -
așadar organul fiscal avea obligația să aplice sancțiunea amenzii contravenționale pentru nevirarea CAS-ului, în termenul de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Chiar și în raport de data constatării săvârșirii faptei - 31.12.2011 -, dreptul de aplicare a unei sancțiuni contravenționale este prescris, procesul-verbal fiind întocmit la 7 ianuarie 2013.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor alin. l al art. 29618 Cod fiscal privind calculul, reținerea și virarea contribuțiilor sociale, „persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 2963 lit. f) și g) au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii".
De asemenea, potrivit art. 32 alin.(l) din Legea 263/2010, „calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorată de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, respectiv de către angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori - în speță societatea, ca persoană juridică.
Așadar, în mod greșit s-a dispus sancționarea recurentului - în calitate de administrator al societății -, iar nu a societății persoană juridică, ce are calitatea de angajator și obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii.
In subsidiar, recurentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul în raport de dispozițiile art. 7 alin. 2 și 3 din OG nr. 2/2001 (avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă; avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune) în considerarea criteriilor de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal).
Recurentul a pretins că întreaga sumă datorată a fost plătită, iar neplata la termen a contribuțiilor s-a datorat situației deosebit de grele pe care a traversat-o societatea, situație care se menține și în prezent.
Totodată, prin faptul că a fost cercetat de organele de urmărire penală a înțeles pericolul social al faptei săvârșite, iar prin aplicarea amenzii administrative pentru fiecare dintre administratorii societății, a fost atins scopul punitiv al măsurii luate pentru săvârșirea faptei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 C.pr.civ., precum și prevederile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Pentru termenul de judecată din data de 24.05.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de prima instanță.
Analizând recursul formulat, instanța îl apreciază ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost sancționat pentru nesocotirea disp. art. 144 lit. p din legea 263/2010, care statuează "Constituie contravenție următoarele fapte: ... Fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat ".
Art. 16 alin. 1 din O.G. 2/2001, care stabilește că „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ….descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite”, impune agentului constatator descrierea exactă și amănunțită asituației de fapt, în așa fel încât instanța de judecată să poată verifica concordanța respectivei situații cu textul de lege sancționator sau, cel puțin, să poată realiza o corectă încadrare în drept a faptei săvârșite pe baza situației de fapt. De asemenea, respectarea prevederilor 16 alin. 1 din O.G. 2/2001 și relatarea detaliată a situației de fapt constituie și o garanție a dreptului la apărare al persoanei sancționate, aceasta fiind în măsură să cunoască în mod exact ce dispoziții legale a nesocotit și să poată combate cele reținute de agentul constatator.
Or, după cum se menționează în actul de contravenție, fapta recurentului a constat în aceea că "a reținut și nu a virat, în termen de 30 de zile de la scadență, contribuțiile reținute de la salariați prin stopaj". Așa cum este descrisă respectiva faptă, nu pare a întruni elementele constitutive ale contravenției reglementate de art. 144 lit. p din legea 263/2010, agentul constatator nefăcând nicio referire la faptul că acele "contribuții" la care face referire erau contribuții de asigurări socialedatoratebugetul asigurărilor sociale de stat, după cum nu este evidențiat faptul că respectivele contribuții nu fuseseră virate pentru un interval de 3 luni consecutiv. Practic, modul incomplet în care descrie situația de fapt agentul constatator echivalează cu o nedescriere a faptei – ceea ce ar atrage nulitatea actului de contravenție conform prevederilor art. 17 din O.G. 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind ….faptei săvârșite …atrage nulitatea procesului-verbal”.
Însă, chiar dacă s-ar accepta ideea că fapta este suficient descrisă, sunt întemeiate și criticile referitoare la persoana care răspunde contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 144 lit. p din legea 263/2010.
Coroborând disp. art. 32 alin. l din Legea 263/2010 – care menționează „calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorată de către asigurații prevăzuți la art. 6 alin. (1) pct. I și II, respectiv de către angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori" -, cu prevederile art. 29618 alin. 1 Cod fiscal privind calculul, reținerea și virarea contribuțiilor sociale, „persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator, precum și entitățile prevăzute la art. 2963 lit. f) și g) au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii", se desprinde concluzia că au obligația de a calcula, de a reține și de a vira lunar contribuțiile de asigurări sociale obligatorii, persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator.
Or, în speță, calitatea de angajator o are persoana juridică S.C. Planet Press S.R.L., iar nu persoana fizică P. O..
Prin urmare, chiar dacă recurentul are calitatea de administrator al societății anterior menționate, răspunderea contravențională pentru faptul de a nu fi fost virate - pentru o perioadă de 3 luni consecutiv - la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuțiile de asigurări sociale reținute de la angajații asigurați trebuia stabilită în sarcina S.C. Planet Press S.R.L. – aceasta fiind "angajator" în înțelesul conferit acestei sintagme de art. 32 alin. l din Legea 263/2010 și art. 29618 alin. 1 Cod fiscal.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța de control reține că procesul verbal ./2009, nr._/07.01.2013 a fost întocmit în mod nelegal, astfel încât se impunea anularea acestuia, Judecătoria C. procedând în mod eronat atunci când a respins plângerea contravențională
În consecință, Tribunalul va proceda în conformitate cu disp. art. 3041 și art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ., va admite recursul și va modifica sentința civilă nr. 1967/06.02.2013, în sensul că va fi admisă plângerea formulată împotriva actului de contravenție anterior menționat și se va dispune anularea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurentul P. O. împotriva Sentinței civile nr. 1967/06.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C..
Modifică Sentința anterior menționată, în sensul că:
Admite plângerea contravențională.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție ./2009, nr._/07.01.2013.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Mai 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, G. P. | Judecător, C. M. G. |
Grefier, M. G. |
Red. C.G/18.06.2013/Jud. fond. A. Ghealdâr
Tehnored. M.G./2 ex
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 7757/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
