Anulare proces verbal de contravenţie. Decizia nr. 1267/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1267/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 4511/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1267/2013
Ședința publică de la 29 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. I.
Judecător C. M. G.
Judecător G. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ împotriva sentinței civile nr. 6513/19.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C. I. W. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședința, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., verificându-și din oficiu competența, instanța constată că este competentă să soluționeze recursul, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Considerând recursul în stare de judecată, instanța îl reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 6513/19.04.2013, Judecătoria C. a admis plângerea formulată de petenta S.C. I. W. S.R.L. - în contradictoriu cu intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE -, și a dispus înlocuirea amenzii contravenționale în cuantum de 3.000 lei, aplicată petentei prin procesului verbal de contravenție ., nr._/26.01.2013, cu sancțiunea avertisment.
În motivarea sentinței, instanța de fond a menționat că, prin procesul verbal anterior menționat, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 3.000 lei, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 10 lit. c din OUG 28/1999 și art. 41 pct. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991.
S-a reținut în sarcina sa faptul că, în data de 26.01.2013, orele 2130, la controlul operativ și inopinat efectuat în locația situată în C., .. 28 – control desfășurat în prezența și pe baza documentelor puse la dispoziție de către administratorul societății, Rinder P. A. -, s-a constatat că pe bonurile fiscale emise nu este înscrisă denumirea fiecărui bun livrat. Totodată, s-a mai constatat că, pentru activitatea de vânzare cu amănuntul, societatea nu a prezentat raportul de gestiune zilnic, iar pentru mărfurile achiziționate cu facturile nr._/18.01.2013 și_/25.01.2013 și expuse la vânzare, societatea nu a întocmit nota de recepție pentru mărfurile achiziționate în gestiunea cu amănuntul.
Potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 – privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competenta să soluționeze plângerea, verifica legalitatea si temeinicia procesului - verbal si hotaraste asupra sanctiunii aplicate.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 - și implicit principiul preeminenței dreptului -, a fost examinată mai întâi legalitatea procesului-verbal și ulterior temeinicia acestuia.
Sub aspectul legalității, s-a reținut că procesul verbal de contravenție a fost întocmit în mod legal, agentul constatator consemnând toate elementele indicate de dispozițiile art. 17 alin. 1 din O.G. 2/2001, în lipsa cărora, actul sancționator ar fi fost lovit de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, s-a constatat că aceasta nu este contestată de către petentă, care recunoaște săvârșirea faptei reținute de agentul constatator în sarcina sa, arătând doar că aceasta "nu a fost săvârșită cu intenție, ci din cauza lipsei de experiență".
Petenta, prin plângerea cu care a sesizat instanța, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, deplângând doar faptul că "sancțiunea aplicată este în dezacord cu gradul de pericol social concret al faptelor și cu circumstanțele în care au fost comise."
Analizând plângerea, strict prin prisma criticilor aduse - ce vizează gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentei -, având în vedere dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 care, raportat la cele ale art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței sa aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, in ipoteza in care prezumția relativă de legalitate si temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată, coroborat cu prevederile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 - potrivit cărora sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului -, prima instanță, deși a reținut vinovăția petentei, a avut în vedere că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Față de cele ce preced, a fost admisă în parte plângerea, cu consecința înlocuirii amenzii aplicate prin actul atacat, cu sancțiunea „avertisment”, considerându-se că este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor sale.
Împotriva acestei Sentințe a formulat recurs intimatul COMISARIATUL GENERAL AL GĂRZII FINANCIARE, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii date de Judecătoria C. – în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În susținerea recursului s-a învederat faptul că, potrivit disp. art. 4 alin. 1 din O.U.G. 28/1999, bonul fiscal trebuie să conțină în mod obligatoriu "denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat" or, bonurile fiscale descoperite la S.C. I. W. S.R.L. cu ocazia controlului aveau înscrisă doar denumirea generică "țigări", fără a se specifica sortimentul vândut.
De asemenea, s-a invocat faptul că O.G. nr. 28/1999 are o importanță deosebită atât pentru combaterea fenomenului de evaziune fiscală, cât și pentru verificarea obligației impusă de Codul Fiscal de a nu fi vândute țigări "pentru care nu s-au stabilit și declarat prețuri de comercializare cu amănuntul", ori la un preț ce depășește "prețul de vânzare cu amănuntul declarat". Totodată, agentul constatator a dat dovadă de clemență, din moment ce a aplicat amenda minimă prevăzută de lege pentru încălcarea art. 4 alin. 1 din O.U.G. 28/1999.
Recurentul a menționat că, în mod corect, s-a decis sancționarea contravențională a societății-intimate și pentru comiterea altor două fapte, respectiv: nu a prezentat raportul de gestiune zilnic pentru evidența global-valorică a gestiunii cu amănuntul – nesocotind prevederile art. 35 din OMFP 3512/2008 -, și nu a întocmit note de recepție pentru mărfurile achiziționate (în gestiunea cu amănuntul), cu facturile nr._/18.01.2013 și_/25.01.2013 și expuse la vânzare – contravenind dispozițiilor aceluiași act normativ.
Cât privește susținerile intimatei-petente că documentele s-ar fi aflat la contabilul societății, acest lucru demonstrează că modul său de lucru este defectuos – din moment ce prevederile OMFP 3512/2008 impun păstrarea documentelor financiar contabile " la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul".
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 3041 C.pr.civ., ale Legii nr. 82/1991, OMFP 3512/2008, Legii nr. 571/2003, O.U.G. 28/1999 și O.G. 2/2001.
La termenul de judecată din data de 08.11.2013 – ținând seama de prevederile O.U.G. 74/2013 -, instanța a dispus citarea, în calitate de recurentă, a A.N.A.F.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Tribunalul apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, intimata-petentă a fost sancționată pentru săvârșirea contravențiilor reglementate de art. 10 lit. c din O.U.G. 28/1999 - emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1) din același act normativ -, respectiv art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 - întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea și arhivarea acestora.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, agentul constatator a menționat că S.C. I. W. S.R.L. nu a prezentat raportul de gestiune zilnic pentru evidența global-valorică a gestiunii cu amănuntul și nu a întocmit note de recepție pentru mărfurile achiziționate (în gestiunea cu amănuntul), cu facturile nr._/18.01.2013 și_/25.01.2013 și expuse la vânzare .
Or, în fața instanței de fond, intimata-petentă a depus atât notele de recepție pentru mărfurile achiziționate cu facturile anterior menționate – filele 11 și 13 -, cât și raportul de gestiune pentru luna ianuarie 2013.
Așadar, chiar dacă respectivele documente nu au fost prezentate cu ocazia controlului, faptul că erau întocmite ar fi trebuit luat în considerare de prima instanță care, în aceste circumstanțe, trebuia să aprecieze că nu era justificată aprecierea agentului constatator - în sensul că intimata-petentă a încălcat prevederile art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991.
Referitor la afirmațiile recurentei – în sensul că, dacă documentele anterior menționate se aflau la contabilul societății" și nu la "locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul" (așa cum impune OMFP 3512/2008), acest lucru demonstrează că modul de lucru al societății este defectuos –, chiar dacă sunt adevărate, nu pot conduce la concluzia că era justificată sancționarea contravențională a S.C. I. W. S.R.L. în temeiul art. 41 pct. 2 lit. c din Legea 82/1991 - din moment ce nu agentul constatator a sancționat faptul că nu au fost întocmite raportul de gestiune zilnic pentru evidența global-valorică a gestiunii cu amănuntul și notele de recepție pentru mărfurile achiziționate, și nu ventuale deficiențe cu privire la modalitatea de păstrare(depozitare) a documentelor financiar contabile.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 10 lit. c din O.U.G. 28/1999, este indiscutabil că intimata-petentă a săvârșit fapta reținută în sarcina sa – în sensul că bonurile fiscale descoperite la S.C. I. W. S.R.L. cu ocazia controlului aveau înscrisă doar denumirea generică "țigări", fără a se specifica sortimentul vândut.
Însă, contrar susținerilor recurentei, Tribunalul apreciază că aplicarea amenzii minime prevăzută de lege pentru săvârșirea unei contravenții nu poate constitui o garanție că agentul constatator a făcut o corectă aplicare a disp. art. 5 alin 5 din O.G 2/2001 la individualizarea sancțiunii, cu alte cuvinte aplicarea amenzii minime nu înlătură în mod automat posibilitatea ca – ținând seama de criteriile de individualizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, reglementate de prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 -, să se stabilească faptul că era suficientă aplicarea unui avertisment pentru a-l determina pe contravenient să nu mai săvârșească astfel de fapte în viitor. De asemenea, atunci când stabilește limitele amenzii contravenționale, legiuitorul realizează o apreciere în abstract a gradului de pericol social al unei fapte, fixarea unei amenzi minime într-un cuantum ridicat neexcluzând posibilitatea ca, și în cazul comiterii unei astfel de fapte, împrejurările concrete în care a fost comisă și urmările produse – adică aprecierea concretă a gradului de pericol social -, să justifice concluzia că gradul de pericol social este unul redus, atingerea adusă valorilor ocrotite de legiuitor fiind una minimă.
Potrivit disp. art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, "sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", iar conform art. 21 alin 3 din același text normativ "Sancțiunea …trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".
În acord cu prima instanță, Tribunalul consideră că emiterea bonului fiscal fără a se specifica – în concret – sortimentul de țigarete comercializate -, nu prezintă un pericol social foarte ridicat, de natură să justifice aplicarea sancțiunii amenzii.
De asemenea, poate fi luat în considerare și faptul că o amendă într-un cuantum relativ ridicat – așa cum este cazul în speță, chiar dacă respectiva valoare este minimul prevăzut de lege – unui agent comercial de mică anvergură este de natură a-i crea serioase dificultăți financiare acestuia, or scopul legiuitorul este ca toate persoanele – fizice sau juridice -, să se conformeze legilor și nu acela ca, printr-o sancțiune disproporționată în raport cu norma de drept încălcată, să-i pună pe comercianți în postura de a nu mai putea desfășura activitate economică.
Ca atare, Judecătoria C. a procedat în mod justificat atunci când a decis că nu se impunea aplicarea sancțiunii amenzii și că sancțiunea "avertisment" este suficientă pentru atingerea scopului pedepsei – acela de a o determina pe intimata-petentă S.C. I. W. S.R.L. ca, pe viitor, să se conformeze prevederilor legale.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța va proceda în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și va respinge recursul declarat ca fiind neîntemeiat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, împotriva Sentinței civile nr. 6513/19.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata S.C. I. W. S.R.L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 Noiembrie 2013.
Președinte, M. D. I. | Judecător, C. M. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, M. M.-S. |
Red. C.G/19.12.2013/Jud. fond. A. U.
Tehnored. M.M./2 ex
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2165/2013. Tribunalul DOLJ | Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 23/2013.... → |
|---|
