Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 8653/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8653/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 21726/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 55/2013
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. I.
Judecător A. G. V.
Judecător M. E. P.
Grefier M. G.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr.8653 din 6 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. - DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. P. C. pentru recurent, și cons.jr.G. T. pentru intimata A. -DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care.
Instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților asupra recursului.
Av. P. C. pentru recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii, depune concluzii scrise.
Consil.jr.G. T. pentru intimata solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin sentința civilă nr. 8653 din 6 iunie 2012 Judecătoria C. a respins plângerea privind pe petenta .., în contradictoriu cu intimata A. – DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D., ca neîntemeiata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.07.2011 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul ANSVSA –Direcția Sanitara Veterinara si Pentru Siguranța Alimentelor D. procesul-verbal nr._ prin care s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a contravenției prevăzute de art. 4, litera a, pct. 5 din HG 984/2005 constând in aceea ca la controlul efectuat la data de 13.07.2012, orele 10 00 s-a constatat ca societatea nu respecta normele stabilite de ANSVSA privind întreținerea spatiilor de depozitare si de valorificare a produselor alimentare, precum si a instalațiilor, utilajelor si a ustensilelor de lucru folosite; pentru aceste motive petenta a fost sancționata cu amenda in cuantum de 10 000 de lei.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond investită cu soluționarea plângerii a analizat legalitatea și temeinicia procesului-verbal și a hotărât asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea unei amenzi în cuantum de 10 000 de lei ) cât și asigurarea posibilității petentei de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța retine ca acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, in ceea ce privește susținerile petentei in sensul ca au fost încălcate prevederile art. 16, al. 6 si 7 din OG 2/2001 in sensul ca procesul verbal nu a fost semnat de reprezentantul legal al societății si acestuia nu i s-a dat dreptul de a formula obiecțiuni, instanța le apreciază ca neîntemeiate, de vreme ce procesul verbal poarta stampila societății sancționate si semnătura administratorului acesteia, iar la rubrica privind obiecțiunile se arata ca petenta nu a avut obiecțiuni .
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine ca petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținuta in sarcina sa in cuprinsul procesului verbal contestat.
Astfel, susținerile petentei in sensul ca obligația privind întreținerea spatiilor de depozitare si valorificare a produselor alimentare si a instalațiilor si utilajelor folosite revine locatarilor acestor spatii oferite spre închiriere de societatea petenta apar ca nefondate, atât timp cat adevărat fiind faptul ca potrivit contractelor de închiriere depuse la dosar obligația de a asigura funcționarea in deplina siguranța a instalațiilor si de a obține toate avizele prevăzute de lege si normativele in vigoare revine locatarului, totuși toate aceste contracte in care se prevede la punctul VI aceasta obligație sunt încheiate ulterior controlului din data de 13.07.2012 (f 41-55) si oricum societatea petenta nu a fost sancționata pentru nerespectarea acestei obligații, ci pentru aceea de a nu fi respectat normele stabilite de ANSVSA privind întreținerea spatiilor de depozitare si de valorificare a produselor alimentare, precum si a instalațiilor, utilajelor si a ustensilelor de lucru folosite.
In plus, susținerea contestatoarei in sensul ca spațiul respectiv cu destinația de frigorifer cu privire la care a fost sancționata nu era la momentul controlului dat in folosința, fiind in construcție, nu poate fi reținuta de instanța, atât timp cat, deși real faptul ca la momentul controlului petenta construia încă un spațiu cu destinația de frigorifer in Calea Severinului, nr. 54, așa cum rezulta din declarațiile martorilor care se coroborează cu contractul de prestări servicii nr. 959/30.05.2011 (f 56-58), spațiu ce a fost dat in folosința ulterior controlului, in luna noiembrie 2011, nu mai puțin real este faptul ca petenta deține la aceeași adresa un frigorifer mai vechi in care sunt depozitate si comercializate tot produse perisabile, așa cum rezulta din declarația martorului M. A. C. .
Acest aspect rezulta de altfel si din coroborarea certificatului constatator aflat la fila 23 din dosar cu certificatul de înregistrare aflat la fila 25 din dosar din care reiese faptul ca societatea petenta desfășoară activitatea de închiriere si subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii încă din anul 1991 in Calea Severinului, nr. 54, astfel ca obiectul controlului putea sa privească acest spațiu vechi cu destinația tot de frigorifer, nicidecum spațiul cel nou care încă nu era dat in folosința.
Mai mult decât atât, chiar din fisa postului aferenta contractului de munca nr. 614/30.11.2010 încheiat de petenta cu una din femeile de serviciu care asigura curățenia in incinta din Calea Severinului, nr.54 reiese in mod clar ca intre atribuțiile acestora este asigurarea curățeniei si igienei si in interiorul spatiilor oferite spre închiriere, nu numai in exterior așa cum susține petenta.
In ceea ce privește contractele depuse la dosar încheiate cu . si cu alte societatea abilitate in acest domeniu, instanța de fond a reținut ca aceste contracte nu fac decât dovada obligațiilor asumate de aceste societatea către petenta de a colecta si transporta deșeurile rezultate din activitatea desfășurata in Calea Severinului, nr. 54, insa curățenia si igiena in acest spațiu nu trebuie asigurata de aceste societatea, ci chiar de către petenta, urmând ca deșeurile rezultate sa fie colectate si transportate de societățile respective.
Prin urmare, instanța de fond a respins plângerea dedusa judecații ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. A. S.A C. criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii plângerii în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii cu avertisment.
În motivare arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt reținută și că împrejurările reținute de agenții constatatori au fost confirmate de actele care au stat la baza întocmirii actului sancționator.
Arată că petenta deține două imobile, dintre acestea primul este un frigorifer funcțional în prezent, dar care la data controlului nu era definitivat și nu era dat în funcțiune, al doilea este un fost frigorifer, care în prezent nu mai funcționează cu această destinație ci servește ca spațiu comercial, închiriat către alte societăți.
În mod greșit s-a reținut că martorul M. A. C. a relatat nemijlocit în fața instanței că societatea mai avea la adresa respectivă un frigorifer mai vechi care la momentul controlului ar fi funcționat.
In realitate acesta a declarat faptul că la acea dată societatea mai avea un spațiu care purta denumirea de frigorifer, dar care nu era utilizat deoarece instalațiile frigorifice nu funcționau.
Societatea petentă a preluat Complexul Marlorex în anul 2009 care avea în dotare și un spațiu amenajat ca frigorifer dar care la momentul preluării nu era funcțional, deoarece instalațiile frigorifice nu mai funcționau. Dovadă în acest sens stă autorizația de funcționare a spațiului care a fost vizată numai până în anul 2005.
Arată că în luna august 2011 a reușit să pună în funcțiune și spațiul nefuncțional motiv pentru care a și obținut autorizația necesară și în luna septembrie a dat spre închiriere spațiile din frigoriferul cel vechi.
Instanța de fond a făcut o individualizare total greșită a sancțiunii, nu a avut în vedere faptul că petenta se afla în imposibilitatea de a obține autorizație sanitar veterinară la momentul respectiv datorită motivelor invocate mai sus, că societatea a data dovadă de bună credință în modul de desfășurare al activității.
În drept își întemeiază recursul pe disp. art.304 ind.1 C.p.c.
Analizand sentinta atacata prin prisma critricilor formulate si in raport de dispozitiile art.304 1 C.p.civ., tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Agentul constatator a reținut în procesul-verbal contestat faptul că recurenta nu a respectat "normele stabilite de Autoritatea Sanitar Veterinară Și Pentru Siguranța Alimentelor privind întreținerea spațiilor de depozitare și de valorificare a produselor alimentare, precum și a instalațiilor, utilajelor și a ustensilelor de lucru folosite"
Conform art. 4 litera a) pct. 5 din HG 984/2005, constituie contravenție „nerespectarea normelor stabilite de Autoritatea Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor privind întreținerea spațiilor de prelucrare, depozitare și de valorificare a produselor alimentare, precum și a instalațiilor, utilajelor și a ustensilelor de lucru folosite.”
Tribunalul constată că agentul constatator nu a descris fapta constatată, mărginindu-se la a reproduce prevederile art 4 litera a) punctul 5 din HG 984/2005, fără a indica în concret neregulile descoperite, cum ar fi de exemplu, eventuale abateri de la curățenie, depozitarea produselor alimentare, etc.
Nici în procesul verbal de constatare nr 116/13.07.2011, încheiat în același moment cu procesul verbal de contravenție, nu se oferă date concrete privind abaterile constate.
Astfel, în acest proces verbal de constatare se menționează doar faptul că unitatea nu deține autorizației sanitara veterinară pentru depozitul frigorific aflat în administrare, spațiile închiriate nu sunt întreținute și dotate conform legislației în vigoare, nu se asigură o igienizare corespunzătoare a spațiilor și căilor de acces.
Ori menționarea faptului că spațiile închiriate nu sunt întreținute și dotate conform legislației în vigoare, nu constituie o descriere a abaterilor constatate, atâta timp cât nu sunt indicate dotările lipsă în mod concret ( spre exemplu, frigidere, vitrine, sau orice alte dotări considera agentul constatator că lipsesc), iar indicația că nu se asigură o igienizare corespunzătoare a spațiilor și căilor de acces, nu reprezintă nici aceasta o descriere concretă a abaterilor constatate, agentul constatator neindicând în ce constă neigenizarea, deși putea indica aceasta chiar și pe scurt (de exemplu: nu era măturat, nu era spălat, pereții nu erau văruiți, sau orice altă abatere constată).
În privința lipsei autorizației sanitar veterinare, tribunalul constată, așa cum a reținut și prima instanță, că recurenta nu a fost sancțonată pentru acest motiv, lipsa autorizației neputând fi încadrată în noțiunea de „întreținerea spațiilor de prelucrare, depozitare și de valorificare a produselor alimentare, precum și a instalațiilor, utilajelor și a ustensilelor de lucru folosite.”
Ori descrierea faptei contravenționale este prevăzută de art 16 alin 1 din OG 2/2001 ca un element obligatoriu al procesului verbal.
Simpla reluare de către agentul constatator a dispozițiilor legale care stabilesc existența unei contravenții nu poate constitui o descriere a faptei.
În procesul verbal contestat nu a fost descrisă suficient fapta, ceea ce atrage atât imposibilitatea stabilirii în concret a abaterilor de la normele sanitar-veterinare și în consecință imposibilitatea verificării corectitudinii aplicării sancțiunii contravenționale.
În situația în care fapta nu este descrisă în procesul verbal de cotravenție sau în procesul verbal de constatare încheiat anterior acestuia, nu este permisă stabilirea abaterii prin administrarea de probe în fața instanței, întrucât sarcina instanței nu este de a suplini lipsurile procesului verbal de contravenție, ci de a verifica temeinicia și legalitatea acestuia, prin verificarea situației de fapt descrise în procesul verbal și compararea cu situația de fapt rezultată din probele administrate, precum și verificarea aplicării corecte a normelor legale raportat la situația astfel stabilită.
În prezenta cauză instanța de fond nu a respectat aceste reguli și deși abaterile de normele sanitar-veterinare nu erau descrise cu claritate, s-a substituit agentului constatator și a verificat și stabilit aspecte ce nu rezultau din procesul verbal de contravenție contestat și nici din procesul verbal de constatare.
Astfel, instanța de fond a stabilit că petenta nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea descrisă în procesul verbal în privința igienizării și curățeniei, fără a arăta în ce constă încălcarea acestor norme, limitându-se la acordarea prezumției de temeiniciei și legalitate procesului verbal contestat.
Ori în condițiile în care în procesul verbal de contravenție și procesul verbal de constatare, faptele contravenționale nu conține elemente concrete ale abaterilor de la normele sanitar-veterinare, tribunalul nu poate verifica corecta stabilire a situației de fapt, procesul verbal de contravenție fiind nul.
Nu are relevanță pentru soluționarea cauzei aspectul privitor la autorizația de funcționare a uneia dintre clădirile proprietatea petentei, atâta timp cât petenta nu a fost sancționată pentru lipsa acestei autorizații.
Cu toate acestea, tribunalul observă că agentul constator nu a identificat spațiul comercial ce nu ar fi avut autorizație sanitar-veterinară, din probele administrate în cursul judecății în primă instanță rezultând că agentul constator s-ar fi referit la clădirea cu destinația de frigorifer, preluată de petentă în anul 2009.
Ori aceste aspecte trebuiau indicate în documentele întocmite de agentul constatator și așa cum s-a arătat anterior în cuprinsul prezentelor considerente, nu este admis ca instanța de judecată să se substituie agentului constatator și să descrie fapta contravențională în locul acestuia, în cazul în care acesta nu respectă dispozițiile art 16 alin 1 din OG 2/2001.
Față de considerentele expuse, se constată că sentința recurată, pronunțată de către instanța de fond, este dată cu interpretarea greșită a legii si a probatoriului administrat, astfel încât, în temeiul art. 3041 cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de recurentă și se va modifica sentința recurată în sensul admiterii in totalitate a plângerii contravenționale formulate de către petenta .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr.8653 din 6 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata ANSVA - DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Modifică sentința, în sensul că admite plângerea contravențională formulată și anulează procesul verbal de contravenție nr_/13.07.2011, încheiat de ANSVA - DIRECȚIA SANITARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013
Președinte, C. E. I. | Judecător, A. G. V. | Judecător, M. E. P. |
Grefier, M. G. |
Red.M.P./
Tehn M.G.2 ex/13.02.2013
jud fond.L L B
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 2524/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 1422/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
