Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 6574/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6574/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 4837/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINTA Nr. 6574/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Grefier L. D. B.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 14 .05.2013 privind pe reclamant S. G. și pe pârât C. DE A. DE SĂNĂTATE D., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele,
La data de 17.04.2012 reclamantul S. G. a chemat în judecată pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., formuland contestatie împotriva Deciziei 059/15.02.2012 (primită prin poșta în 22.03.2012), privind soluționarea contestației promovata împotriva Deciziei de impunere nr._/13.12.2011 ce vizează obligațiile la Fondul Unic de A. Sociale de Sănătate, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate D., decizie prin care contestația i-a a fost respinsa ca neîntemeiată, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea contestației și ca o consecința firească sa dispuna revocarea celor două decizii cu exonerarea mea de plata oricărei sume din deciziile contestate, deoarece sunt lipsite de orice temei legal și suport probatoriu.:
In motivare, reclamantul a arătat că a primit din partea Casei de A. de sănătate Decizia de impunere_/13.12.2011 la data de 16.12.2011 prin care se cere sa achite total contribuții CAS D. = 13.744 lei RON, total majorări de întârziere = 7.795 lei RON, total penalizări de întârziere = 1.862 lei RON, total de achitat: 23.401 lei RON.
Arată că a înaintat Casei de A. de Sănătate contestația la decizia de impunere_/13.12.2011 la data de 11.01.2012, având număr de intrare 1117, precum și faptul că a primit Decizia 039/15.02.2012 (prin poștă la 22.03.2012) privind soluționarea contestației. A solicitat din nou Casei de A. de Sănătate prin adresa din 2.04.2012 având număr de intrare_ să- i răspundă la toate obiecțiunile din contestație, din 11.01.2012 ( în decizia 059/15.02.2012 nu s-a răspuns la toate obiecțiunile).
Reclamantul arată că este pensionar din 1998, ca plăteste lunar la CAS D. suma de 141 lei -reținuta din pensie - Anual plătesc 1692 lei ,este Persoană Fizică Independentă - Certificat de înregistrare fiscală . nr._/1.01.2007 si Expert tehnic specialitatea construcții - avizat de Ministerul Justiției - legitimație 10.090 - 3713 din anul 2000 ,iar activitatea desfășurata în anii 2000 – 2011, această muncă fiind ocazională.
Precizează că, conform OUG 82/2010 cu modificarea art.III din OUG 58/2010 la art.II al.10 veniturile realizate sunt ocazionale și reflectă o activitate sporadica, fără a avea un caracter de regularitate.
Relația sa cu ANAF a fost corecta. – a achitat toate datoriile la stat în fiecare an, de la ANAF fiind solicitat sa achite numai impozitul pe venit de 16 %.
Controlul de fond din anul 2010 nu i-a solicitat sa plăteasca și contribuția la Casa de Asigurări de Sănătate. Conform 092/2003 la 31.10.2011 art.7 alin.(5) se spune că: organul fiscal îndruma contribuabilul în aplicarea prevederilor legislative fiscale - la inițiativa organului fiscal.
Casa de Asigurări de Sănătate D. nu i-a solicitat niciodată șă plăteasca vreo contribuție.
Nu a primit niciodata până acum de la CAS D. vreo decizie de impunere sau vreun alt înscris sau titlu de creanță prin care să i se pretindă valorificarea unei presupuse creanțe.
Pentru a i se calcula pretinsa datorie CAS D. a luat din baza de date ANAF declarațiile sale de venit fără sa țină cont de faptul că activitățile efectuate de el au caracter ocazional, el fiind pensionar din anul 1998.
Dispozițiile legii 95/2006 și ale procedurii fiscale despre care se face vorbire în decizia 059/15.02.2012 nu i sunt aplicabile, deoarece între el și intimată nu există încheiat un contract de asigurare, iar în lipsa acestui contract nu există titlu de creanță și drept urmare nu pot fi luate nici măsuri de executare silita.
Cu alte cuvinte, daca nu există contract de asigurare nu există nici creanța, și pe cale de consecință instituția de asigurare nu are cum să pretindă valorificarea unei presupuse creanțe.
Numai persoana asigurată în baza unui contract de asigurare are obligația plății unei contribuții bănești la CAS D. (art.257, pct.l din Legea 95/2006).
Organele statului ANAF și CAS D. au considerat că fiind pensionar și în baza Normelor Metodologice din 2 August 2010 de aplicare a prevederilor art.III din OIIG 58/2C10 pentru modificarea și completarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal la art. 2 se arata persoanele care au calitatea de pensionari ai sistemului public de pensii nu le sunt aplicabile prevederile art.III din Ordinul de Urgență, DECI nu trebuia să plăteasca contribuția la CAS.
Decizia de impunere_/13.12.2011 prezintă în afara de aspectele mai sus evidențiate și erori de calcul și interpretare legală - aplică retroactiv prevederile actuale și nu ține seama de modificările legale pe perioada 2006 - 2011 la Legea 95/2006:
-calculează contribuția pe perioada 2011 - trei trimestre, anul 2010, anul 2009, anul 2008, anul 2007 și anul 2006 - In total 5 ani și 3 trimestre ;
-calculează contribuția pentru anul 2009 cu procentul de 6,5 % în loc de 5,5 % (conform OUG 226/2008 art.l, aliniat (1)) }
-nu se ține seama de prevederile din Normele Metodologice din 2 Aug.2010 de aplicare a prevederilor din art.III din OUG 58/ 2010 pentru modificarea și complectarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal art.2, art.6, al.(l) art.III al.(l), (2), (3), și în OUG 82/8.09.2010 de modificare a art.III din OUG 58/2010 la art.II alin.(7) în care se precizează ca baza de calcul anuală nu noate depăși de 5 ori salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea asigurărilor sociale.
-majorările și penalizările calculate sunt în parte eronate ca urmare al calculului eronat al contribuției .
Consideră că problema greșelilor de calcul din deciziile CAS D. subzistă numai în cazul în care instanța va considera că datorează o sumă cu titlu de contribuție de sănătate,această cerere fiind subsidiară în situația în care instanța nu împărtășește teza sa principală conform căreia nu datorează nici-o suma la Fondul Național Unic de A. de Sănătate.
La data de 24.05.2012 pârâta CAS D. a formulat întâmpinare la contestația formulata de S. G. împotriva Deciziei de impunere nr._/2011 si a Deciziei 59/2012 privind soluționarea contestației, contestație, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinica si menținerea celor doua acte administrative emise de instituție .
Precizează că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1, ultima teza din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 cu modificările si completările ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al României, "Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF."
Prin decizia contestata, potrivit art. 35 alin. 1 din Ordinul 617/2007, s- a stabilit contribuția la FNUASS datorata de reclamant, in baza veniturilor impozabile cu care acesta figurează in evidenta ANAF, conform datelor comunicate in baza Protocolului nr. P/5282/2007/_/2007.
In ceea ce privește obligativitatea contribuirii la FNUASS, dispozițiile legii nr. 95/2006, precum si art. 7 si 8 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 sunt imperative si prevăd: "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția ; Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează" - sunt aplicabile tuturor persoanelor din aceasta categorie si nu numai acelor persoane care sunt deja asigurate si au incheiat un contract de asigurare.
Susținerile contestatorului privind nedatorarea contribuției la FNUASS pe motiv ca nu exista un contract incheiat cu instituția noastră sunt netemeinice si nu pot fi avute in vedere intrucat potrivit prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 incheierea contactului de asigurare cu casa de sănătate nu constituie izvorul obligației de a contribui la FNUASS, aceasta obligație isi are izvorul in art. 208 pct.(3)din Legea nr. 95/2006 ""Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii (....)
e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate
pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; "
In alta ordine e idei, încheierea contractului cu casa de asigurări de sănătate este prevăzuta de art. 211 ca o urmare a achitării contribuției la FNUASS, întrucât numai persoanele asigurate "care fac dovada achitării contribuției la fond .
Referitor la motivul invocat cu privire la calitatea de pensionar a reclamantului - acesta realizând si alte venituri pe langa cele provenite din pensie, respectiv venituri din activități independente, conform prevederilor art. 257 din legea nr. 95/2006 „contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri".
In ceea ce privește majorările si penalitățile de întârziere solicita instantei sa observe ca nu s-au respectat dispozițiile art. 8 alin (1), (4) si (5) din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 ce prevăd: "Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală (ANAF), se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere ;
La expirarea termenului prevăzut la alin. (A), pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală.";
Contestatorul nu a respectat prevederile normative in vigoare, menționate la punctele anterioare, care stipulează obligația persoanelor care exercită profesii libere sau realizează venituri din activități independente, de a declara si vira trimestrial contribuția de asigurări sociale de sănătate. Astfel se constata ca prin decizia contestata in mod corect si legal au fost calculate accesorii constând in majorări de întârziere si penalități conform Codului de Procedura Fiscala;
Arată că, reclamantul se afla printre putinii care contesta obligația de a contribui la FNUASS, probabil datorita cuantumului contribuțiilor neachitate in cadrul perioadei de prescripție a creanțelor fiscale si in pofida faptului ca nu se afla printre persoanele si situațiile limitative prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate care sunt scutite de plata contribuției la fond.
În concluzie, solicită respingerea acțiunii, menținerea actelor administrative contestate, ca temeinice si legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prin decizia de impunere nr._, contestată în prezenta cauză, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de_ lei, reprezentând contribuții FNUASS, la care au fost calculate majorări de întârziere de 7795,36 lei și penalități de întârziere de 1862 lei.
Contestația formulată pe cale administrativă, împotriva deciziei de impunere, a fost respinsă prin decizia nr. 059/15.02.2012, de asemenea contestată în prezenta cauză.
Analizând pe rând motivele invocate de contestator în susținerea contestației, instanța le apreciază neîntemeiate, în considerarea următoarelor argumente:
Susținerile potrivit cărora contribuția la FNUASS ar fi facultativă și nu obligatorie pentru reclamant este contrazisă de dispozițiile art.208 din legea 95/2006: "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii", fără a distinge în funcție de calitatea persoanei asigurate. Este adevărat că legea prevede și persoanele scutite de plata contribuției (art.213 din legea 95/2006) însă reclamantul nu se încadrează în această categorie.
Apărarea potrivit căreia lipsa vreunui contract de asigurare exonerează de plata acestei contribuții este nefondată.
Potrivit art. 29 din Ordinul 617/2007 "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate pentru a obține calitatea de asigurat să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție privind obligațiile fiscale contribuția legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate și obligațiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă."
Anterior, dispoziții similare erau prevăzute de Ordinul 221/2005 emis de CNAS, abrogat de Ordinul 617/2007: art.18: "Persoanele care au obligația de a se asigura și nu pot dovedi plata contribuției sunt obligate, pentru a obține calitatea de asigurat, să achite contribuția legală pe ultimii 3 ani, începând cu data solicitării de servicii medicale, calculată la salariul de bază minim brut pe țară, sau de la data de la care plata contribuției era obligatorie, dacă perioada scursă este mai mică de 3 ani, fără să se calculeze dobânzi și penalități de întârziere.(…) În situația în care aceste persoane au realizat venituri impozabile, contribuția, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente se vor calcula asupra acestor venituri pe perioada în care au fost realizate cu respectarea termenului de prescripție privind obligațiile fiscale".
Prin urmare, în aplicarea acestor dispoziții, pentru a obține calitatea de asigurat, reclamantul a fost obligat să plătească, pe întreaga perioadă a termenelor de prescripție, atât contribuția cât și obligațiile fiscale accesorii.
Faptul că nu a avut contract de asigurare nu poate exonera de plata contribuției, reclamantul invocând propria culpă, respectiv neîndeplinirea obligației impuse de art.215 din legea 95/2006: "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.
(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond".
În același sens, dispozițiile Ordinului 617/2007: "Art. 6. - (1) Veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii".
De asemenea, potrivit codului fiscal, art. 46, activitățile din profesii libere sunt considerate activități independente.
Așa cum reiese din actele depuse, reclamantul figurează ca persoană ce desfășoară activități independente, activitatea de expert încadrându-se în această categorie; fiind deci persoană ce realizează venituri din activități independente (profesii libere) avea obligația depunerii la CAS a declarațiilor privind contribuția la fondul național unic de asigurări de sănătate.
Caracterul obligatoriu al contribuției face ca aceasta să fie datorată, în temeiul legii.
Chiar dacă reclamantul nu a beneficiat de servicii medicale în plus, aceasta nu afectează caracterul obligatoriu al contribuției la fondul național unic de asigurări de sănătate, caracter impus de art.215 din legea 95/2006; pe de altă parte, perioada de prescripție pentru obligațiile fiscale este de 5 ani, conform art.91 OG 92/2003: (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Se constată că prin decizia de impunere s-a stabilit obligația de plată a contribuției la fond pentru perioada 2006/2011, cu respectarea termenului de prescripție.
Invocarea de către reclamant a contribuției obligatorii la CAS fiind pensionar nu îl exonerează de plata contribuției la fondul național unic de asigurări de sănătate, acesta realizând si alte venituri pe langa cele provenite din pensie, respectiv venituri din activități independente, conform prevederilor art. 257 din legea nr. 95/2006 „contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri".
Cu privire la susținerea contestatorului în sensul că nu a fost informat de către CAS anual asupra contribuției personale și a modalității de plată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 222 din Legea nr. 95/2006, instanța apreciază că este nefondată, dat fiind că CAS are această obligație numai față de contribuabilii aflați în evidența sa. Cum contestatorul nu a depus la CAS declarația prevăzută de art. 215 alin.3 din Legea nr. 95/2006 și deci nu a figurat în evidența acestei instituții, nu poate să invoce faptul că nu ar fi fost informat cu privire la nivelul contribuției și nu i s-a emis anual decizie de impunere.
De asemenea, art. 257 alin. 8 din Legea nr. 95/2006 permite stabilirea contribuției la FNUASS în termenul de prescripție de 5 ani, în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale. Cum contribuția de asigurări sociale de sănătate are natura juridică a impozitelor și taxelor reglementate de codul fiscal, și cum contestatorul nu și-a îndeplinit obligația de plată a acestei contribuții din anul 2006 și până la data efectuării controlului, în mod legal a fost obligat atât la plata acesteia, cât și la plata accesoriilor aferente perioadei. Acesta avea obligația de a le plăti potrivit art. 8 din Ordinul 617/2007, la anumite termene scadente și nu și-a îndeplinit această obligație niciodată în perioada 2006 – 2011.
Raportul juridic dintre cele două părți este un raport administrativ fiscal care are ca obiect o creanță financiar bugetară obligatorie a cărei neachitare, la scadență, determină calculul accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală din momentul scadenței și întrucât reclamantul nu a înțeles să respecte normele imperative enunțate, C.A.S. a procedat corect, din oficiu, la emiterea deciziei de impunere, stabilind obligațiile de plată.
Decizia de impunere are la bază dispozițiile legale în materie atât în ceea ce privește contribuția, cât și obligațiile fiscale accesorii și a fost emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 259 alin (4) stabilesc că persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația să își asigure sănătatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5% .
Se reține astfel că nivelul cotei procentuale se poate modifica de la 6,5% anual prin legea bugetului de stat.
Tribunalul constată că în raport de dispozițiile art.9 alin (3) lit b/legea 388/2007-legea bugetului de stat- pentru anul 2008 cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare, se stabileste la 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare.
În raport de dispozițiile art 1 alin 1 lit a /OUG 226/2008 pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate, prevăzute de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, se stabilesc după cum urmează: 5,5% pentru cota datorată de angajat, prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu modificările și completările ulterioare iar conform alin (2) cotele prevăzute la alin. (1) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2009.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate se reține că dacă în anul 2008 cota de 6,5% prevăzută de art.257 /Legea nr. 95/2006 a fost redusă la 5,5 %, cotă ce a fost aplicată pentru toate categoriile de asigurați ( sintagma folosită de legiuitor fiind în anul 2008 :” se stabilește la 5,5% începând cu 1 iulie 2008 pentru cota prevăzută la art. 257 din Legea nr. 95/2006”, conform dispozițiilor art. 1 alin 1 lit. a /OUG 226/2008 cota de 6,5% prevăzută de art.257 /Legea nr. 95/2006 a fost redusă la 5,5 % doar pentru categoria angajaților, sintagma folosită de legiuitor fiind „cota datorată de angajat” pentru veniturile prevăzute la art. 257 alin 2 lit. b-f cota de contribuție urmând a fi de 6,5%.
Tribunalul reține astfel că pentru anul 2009, cotele de contribuții pentru asigurările de sănătate se stabilesc la 5,5% doar pentru veniturile din salarii prevăzute la art. 257 alin 2 lit. a, pentru veniturile prevăzute la art. 257 alin 2 lit. b-f cota de contribuție urmând a fi de 6,5%, cotă care în mod corect a fost aplicată și veniturilor reclamantului care nu are calitatea de angajat pentru a-i fi aplicabilă cota de 5,5%.
Astfel ca apararea reclamantului in sensul ca contributia pentru anul 2009 ar fi fost de 5,5 % este neintemeiata.
Cu privire la calculul contributiei stabilite prin decizia de impunere, instanta apreciaza ca acesta a fost corect realizat de catre pârâtă.
Astfel din raportul de expertiza contabila întocmit în cauza și din răspunsul la obiectiunile de la filele 193-197 reies următoarele:
Pentru anul 2006 contributia stabilita prin decizia de impunere este in acelasi cuantum cu cea stabilită prin raportul de expertiza contabila, in raspunsul la obiectiuni recalculandu-se de catre expert pentru perioada 01.01._06 respectiv 1466 lei, majorari de intarziere 1869,15 lei si penalitati de intarziere in cuantum de 220 lei.
Cu privire la anul 2010 instanta apreciza ca în mod eronat expertul contabil nu a calculat obligatii la fondul de sanatate pentru perioada 02.08._10 prevederile HG nr 791/2008 si OUG 82/2010 se refera la situatii in care se poate afla o persoana pentru care nu se datoreaza contributia la fondul de somaj si la fondul de pensii, ceea ce nu este cazul in speta, astfel ca in mod corect prin decizia de impunere s-a stabilit contributia reclamantului pentru anul 2010.
Astfel ca instanta apreciaza ca in mod incorect expertul contabil a refacut calculul contributiei si accesoriilor in anexa 2, recalculand perioada impozabila a intervalului ianuarie 2006 –septembrie 2011, cota de contributie de 5,5 % pentru perioada ianuarie 2009-septembrie 2011, eliminand perioada cuprinsa intre 02.08._10
Instanta urmeaza a inlatura obiectiunea nr 4 formulata de catre parata in sensul ca prin raportul de inspectie fiscala nr 5787 s-a stabilit un venit aferent perioadei 01.01._09, care pentru perioada 01.01._09 este mai mare decat cel luat in calcul in Decizia de impunere, astfel ca expertul ar fi trebuit sa recalculeze obligatiile la fondul de sanatate in functie de venitul efectiv realizat. Instanta apreciaza ca aceasta sustinere din obiectiune este eronata deoarece in prezenta cauza se contesta decizia de impunere iar daca veniturile realizate de catre reclamant au fost mai mari astfel cum rezulta din raportul de inspectie fiscala, se poate emite o decizie suplimentara de impunere insa nu se poate stabili o contributie mai mare de catre instanta de judecata.
Pentru argumentele expuse, urmează a respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul S. G., cu domiciliul în C., .. 7, jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE D., cu sediul în C.,., nr.8,jud. D. ca neîntemeiată
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013.
Președinte, G. P. | ||
Grefier, L. D. B. |
Red GP
4 ex/19.06.2013.
| ← Pretentii. Sentința nr. 4814/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 780/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
