Obligaţia de a face. Decizia nr. 791/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 17819/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 791/2013
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. G.
Grefier B. I.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe
reclamant M.(DIPLA) A. și pe pârât M. E. CERCETĂRII TINERETULUI ȘI SPORTULUI, și U. S. HARET, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in data de 17.01.2013, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea cauzei la data de 23.01.2013, si apoi la data de 25.01.2013, cand a hotarat urmatoarele:.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față... constată următoarele:
La data de 06. 06. 2012 reclamanta M.(F. DIPLA) A. a chemat în judecată pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M., EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligată pârâta U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 zile de la pronunțarea sentinței și obligarea chematului în garanție M., EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 1500 lei penalități pe zi întârziere.
In fapt: reclamanta M.(F. DIPLA) A., a urmat cursurile Facultății de Management Financiar contabil C. din cadrul U. „S. HARET „ iar în anul 2009 a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009 iar în urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 3712/16.07.2009 care atestă cele menționate mai sus.
La dosarul cauzei reclamanta a depus: adeverință nr. 3712/16.07.2009 emisă de M., EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII U. „S. HARET, carnet de identitate, practică judiciară și un set de acte .
La data de 02.07.2012 pârâta U.” S. HARET” și a depus înscrisuri și a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție, solicitând să se constate că și-a îndeplinit obligațiile legale față de reclamanta M.(F. DIPLA) A. în sensul că, după finalizarea completă a studiilor și susținerea examenului de licență, la cererea acestuia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni.
La data de 09.07.2012 pârâtul M., EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII U. „S. HARET a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, solicitând admiterea excepției invocată, iar pe fond respingerea cererii ca fiind neântemeiată.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004.
În ședința publică din data de 28.09.2012, instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, excepție care a fost analizată cu prioritate în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ.
Curtea a apreciat că excepția necompetenței materiale este întemeiată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. l din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea cauzei ce i-a fost cauzată, iar interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
Obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă la obligarea unei instituții de învățământ superior la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă către reclamantă.
Pârâta U. „S. Haret” este încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. l lit. b teza a doua din Legea nr. 554/2004, care include în această definiție persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
În speța de față, prin Legea nr. 443/2002 a fost înființată U. „S. Haret” din București, ca instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ.
Potrivit art. l din H.G. nr. 81/2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice, tineretului și sportului.
U. S. Haret nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în discuție.
În speță, o asemenea universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.
Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată prevede următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Prin urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenței materiale, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice, respectiv criteriul valoric.
În speță, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, în plus, trebuie subliniat faptul că tribunalul este competent să soluționeze acest litigiu de contencios administrativ, față de împrejurarea că U. S. Haret este o autoritate publică locală. De asemenea, mai trebuie să fie relevat art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedură civilă.
Chiar dacă reclamantul a chemat în judecată și M. Educației Cercetării Tineretului și Sportului pentru ca acesta să fie obligat să recunoască diplomele și certificatele de studii, după emiterea acestora de către prima pârâtă, ceea ce ar atrage competența curții de apel, se constată că această cerere este o cerere accesorie și nu principală, ea depinzând de soarta acțiunii principale, și, în atare situație sunt aplicabile disp. art. 17 din Codul de procedură civilă, unde se arată că acestea sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Pentru aceste considerente, având în vedere art. 158 alin. 1 și 3 și art. 159 alin. 2 C.proc.civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția a II a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. sub nr._, cu termen de judecată la data de 17.01.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta este absolventa ale UNIVERSITĂȚII „S. HARET", și a început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
Reclamanta a absolvit cursurile organizate de pârâtă în anul 2009, Facultatea de Management Financiar Contabil, Specializarea Finante B., si apoi cursurile de master in perioada 2009 – 2011 la aceeasi facultate, pârâta eliberând adeverințele nr . 3712/2009, 9506/2010, 5618/2011 si respectiv adeverinta nr. 278/2011 (filele 5-9) care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență sesiunea iulie 2009, precum si promovarea examenului de disertatie in sesiunea iunie iulie 2011 si dobandirea titlului de "master".
Ca atare, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverințelor de studii, să elibereze și diploma de licență si diploma de master.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamantei calitatea de licențiata si de master, nefiind revocate sau anulate, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea III. 288/2MM privind organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.”
Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare I a momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanta care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-a încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu poate fi victima lipsei de acreditare.
Se constată că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Din acest punct de vedere, se retina ca reclamanta nu trebuia sa indeplineasca procedura prealabila fata de parata M. Educației și Cercetării.
Instanta constata ca este intemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei invocata de M. Educației și Cercetării fata de actiunea principala, exceptie pe care instanta o va admite, actiunea formulata de reclamanta fata de aceasta parata urmand a fi respinsa ca fiind formulata de persoana fara calitate procesuala activa in cauza.
Astfel, reclamanta nu are posibilitatea legala de a solicita in mod direct paratei M. Educației și Cercetării aprobarea emiterii unor inscrisuri, aceasta calitate detinand-o, conform art. 7 din OMECT nr 2284/2007, așa cum însăși chemata în garanție menționează în întâmpinarea depusă, doar parata U. "S. Haret."
Intre absolvent si parata M. Educației și Cercetării nu exista nici un fel de raport juridic direct, acesta existand doar intre cele doua parate nominalizate in actiunea principala, dupa cum reiese din prevederile art. 5-7 din OMECT nr 2284/2007.
Instanta retine, insa, ca eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflati în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acestora nu li se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantei, în calitate de studenta si masteranda, cu U. S. Haret, inclusiv faptul că aceasta și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență si de master. La rândul său, U. a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență si de master). Altfel spus, U. S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot U. indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverințele de licență emise reclamantei).
Altfel spus, U. pârâtă a creat reclamantei aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanta se putea încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, instanța reține mai ales faptul că adeverințele eliberate reclamantei sunt valabile, întrucât nici o autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarilor lor trebuie să li se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către U. S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență si de master.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite in parte cererea principală formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, va obliga pârâta să elibereze reclamantei diplomele de licență si de master si anexele la acestea.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MECTS, se retine ca obiectul acesteia este “obligarea MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență, de master și suplimentele la diplomă”, se reține că prin adresele 385/2009, 769/2009, 31/2010, 557/2010, 569/2010, 573/2010, 1054/2011, U. a solicitat MECTS aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă .Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență sau de master, motiv pentru care acestea își produc efecte juridice.
Adeverințele de licență si de master, se bucură de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamantei calitatea de licențiat în specializarea urmata. Si titlul de master.
Chiar M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului recunoaște prin notele de ședință depuse că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantei.
Cum obligația pârâtei U. S. Haret, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului METCS de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă și obligat chematul în garanție la executarea obligației.
Pentru ambele obligatii se vor stabili, in acord cu prevederile art. 18 al.6 Legea 554/2004 modif., un termen de executare a obligatiei.
Referitor la solicitarea pârâtei U. S. Haret ca instituția chemată în garanție să fie obligată a-și îndeplini obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004 - in cuantum de 200 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii, instanta o va respinge, avand in vedere ca, fata de temeiul juridic al cererii indicat de catre parata reclamanta, aceste cereri sunt specifice fazei de executare silita, dupa pronuntarea unei hotarari executorii, asa cum rezulta din art. 24 - 25 Legea 554/2004, fiind, deci, inadmisibile in faza de solutionare a fondului cauzei..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. A., cu domiciliul în Calafat, ., sc1, etaj 1, ap5, față de capătul de cerere promovat în contradictoriu cu M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului.cu sediul in Bucuresti, . 28-30, sector1.
Respinge acest capăt de cerere ca fiind promovat de o persoană fără calitate procesuală activă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. P A. (fostă Dipla) în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET.
Obligă pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență, diploma de master si suplimentele aferente fiecărei diplome în parte în termen de 25 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET, în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației,CERCETĂRII, TINERETULUI si SPORTULUI.
Obligă pe chematul în garanție MECTS să aprobe tipărirea formularelor constând în diploma de licență, diploma de master și și suplimentele aferente fiecărei diplome pentru reclamanta în termen de 15 zile de la rămanerea definitivă a prezentei hotărâri.
Respinge cererea de acordare daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Ianuarie 2013.
Președinte, A. E. G. | ||
Grefier, B. I. |
Red AEG / B.I. 16 Martie 2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... | Pretentii. Sentința nr. 1398/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
