Anulare proces verbal de contravenţie. Sentința nr. 4831/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4831/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 20897/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1095/2013
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Judecător A. M. S.
Judecător A. M. M.
Grefier C. A.
Pe rol judecarea recursului declarat de petenta T. D. împotriva sentinței civile nr. 4831 din 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul Administrația Finanțelor Publice D., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. M. pentru recurentă lipsind intimata .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus întâmpinare, după care:
Avocat B. M. pentru recurentă depune înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. M. pentru recurentă solicită admiterea recursului, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție conform motivelor formulate.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 4831 din 25.03.2013 Judecătoria C. a respins plângerea formulată de petenta T. D., în contradictoriu cu intimatul Administrația Finanțelor Publice D., având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. la data de 03.02.2012 în dosarul nr.4539/P/2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei T. D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei; scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei; sesizarea DGFP D.-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. în vederea luării măsurilor care se impun pentru sancționarea contravenției săvârșite de T. C. și T. D..
În motivarea ordonanței s-a reținut că, în calitate de administratori ai . SRL C., în perioada 25.05._11, cu intenție, învinuiții T. C. și T. D. au reținut și nu au vărsat până la data scadentă, sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 7201 lei.
Acest prejudiciu reprezintă suma rezultată prin scăderea debitului care reprezintă contribuția la asigurări sociale(CAS) reținută de la asigurați și a fost recuperată parțial(respectiv suma de 1800 lei), conform actelor aflate la dosar.
Fiind audiați, învinuiții T. C. și T. D. au recunoscut săvârșirea faptei, achitând în parte debitul pe care îl aveau față de DGFP D..
În plus, învinuiții au arătat că, în data de 06.05.2011, DGFP D. a instituit un sechestru asupra unui bun mobil(autospecială Dacia), în valoare de 15.000 lei.
În ceea ce privește reținerea și nevărsarea la termen a sumei reprezentând contribuția la asigurări sociale în cuantum de 6428 lei, se constată că, în cauză sunt aplicabile disp. art.13 C.P. având în vedere că o asemenea faptă nu mai este prevăzută de lege ca infracțiune. În acest sens, potrivit art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, această faptă reprezintă contravenție, astfel încât urmează a fi sesizat organul competent, DGFP D. pentru a aplica sancțiunea contravențională.
Prin adresa nr.4539/P/2011, emisă la data de 07.02.2012, P. de pe lângă Judecătoria C. a comunicat D.G.F.P. D.-Administrația Finanțelor Publice C. că prin ordonanța cu nr.4539/P/2011 din data de 03.02.2012 s-a dispus sesizarea acestei instituții în vederea luării măsurilor ce se impun pentru sancționarea contravențională a numiților T. C. și T. D. reținându-se că, în calitate de administratori ai . SRL au reținut și nu au virat în termen legal către bugetul local suma de 6428 lei, reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați.
De asemenea, prin ordonanța emisă la data de 19.04.2012 de către P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.2209/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei; s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei .
În motivarea ordonanței s-a reținut că, în perioada 25.03._11, . administrată de făpt. T. C. și T. D. a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile de la scednță, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acumulând astfel la DGFP D. un debit un cuantum de 1408 lei.
Fiind audiați, T. C. și T. D. au recunoscut săvârșirea faptei, arătând totatodată că au achitat integral debitul pe care îl aveau față de D.G.F.P. D., aspect confirmat de probatoriul administrat la dosar.
Totodată, s-a mai stabilit că făptuitorii au mai fost cercetați pentru aceeași faptă în dosarul nr.4539/P/2011 pentru un debit în cuantum de 13.629 lei, cauză în prezent soluționată.
S-a mai reținut că, din analiza materialului de urmărire penală rezultă că, în cauză sunt aplicabile prevederile art.10, lit.b/1 C.P.p. deoarece prin atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege și prin conținutul lor concret, fiind lipsite în mod vădit de importanță, acțiunea făptuitorilor nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, avându-se în vedere faptul că prejudiciul a fost acoperit integral de către făptuitori, precum și atitudinea acestora care au recunoscut și regretat fapta.
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ./2009, nr._/25.07.2012, petenta T. D. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată și sancționată de dispozițiile art.145, alin.1, lit.b din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentei că, în calitate de administrator al . SRL, a reținut și nu a virat în termenul legal către bugetul de stat sumele reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați.
Procesul-verbal a fost semnat de către agentul constatator, acesta făcând mențiunea că petenta nu este de față la încheierea procesului-verbal de contravenție.
Constatând că plângerea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art.31, alin.1 din O.G nr.2/2001, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34, alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din O.G. nr.2/2001).
Mai a reținut instanța că, raportat la caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, atrag doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța a reținut că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta a invocat existența mai multor cauze ce ar putea atrage nulitatea procesului verbal, respectiv procesul verbal nu poartă semnătura petentei și nici a unui martor asistent, fiind încălcate prevederile art.19, alin.1 din O.G. 2/2001, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.16, alin.7 din O.G. nr.2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni, în cuprinsul procesului-verbal nu s-a realizat o descriere suficientă a faptelor și nici o mențiune referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârșită, în conținutul procesului-verbal nu s-a menționat data și locul săvârșirii contravenției și de asemenea, că pentru aceeași faptă nu se pot aplica 2 sancțiuni principale repetate.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.19 din O.G.2/2001, în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de nici un martor asistent, instanța reține că, potrivit art.19, alin.1 din O.G. nr.2/2001 modif., în situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, sancțiunea fiind însă nulitatea relativă virtuală, motivat de faptul că este protejat prin aceste norme un interes individual, propriu al contravenientului, și nu un interes general, iar petenta nu a făcut dovada vătămării suferite, astfel cum prevăd dispozițiile art. 105 alin. 2 teza I Cod proc.civ.
Instanța apreciază, în raport de aceste considerente, că nu se aplică în cauza de față sancțiunea nulității procesului-verbal nefiind făcută dovada de către petent, a vătămării suferite prin nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin 1 din O.G. nr.2/2001 modif.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de petentă în sensul că, acesteia nu i s-a acordat posibilitatea de a formula obiecțiuni la cele reținute prin procesul-verbal contestat și de a se apăra, instanța arată că instituirea obligației de a consemna obiecțiunile contravenientului în procesul-verbal la rubrica „alte mențiuni”, este o garanție a respectării dreptului la apărare al contravenientului, în cauză, instanța având însă posibilitatea să verifice în concret dacă s-au respectat dispozițiile legale în materie prin acordarea posibilității petentei să-și formuleze probatorii în susținerea plângerii și să formuleze eventualele obiecțiuni în instanță.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate referitor la nedescrierea faptei și faptul că în procesul-verbal de contravenție nu s-a menționat locul săvârșirii contravenției, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 16 alin 1 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Din analiza procesului verbal contestat instanța constată că au fost indicate de către agentul constatator elementele esențiale ale faptei, față de care se poate verifica dacă s-a făcut o încadrare corectă a acesteia, iar omisiunea menționării locului săvârșirii contravenție nu este de natură să atragă nulitatea actului constatator, având în vedere că nerespectarea acestei cerințe atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție, iar petenta nu a probat în cauză vătămarea care i s-a produs și care nu se poate înlătura decât prin anularea procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr.2/2001, în sensul că în procesul-verbal de contravenție nu a fost trecută data săvârșirii contravenției, instanța reține că, fapta reținută în sarcina petentei, respectiv nevirarea în termenul legal către bugetul de stat a sumelor reprezentând contribuțiile la asigurări sociale reținute de la asigurați în perioada 25.05._11(conform ordonanței nr.4539/P/2011) întrunește elementele constitutive ale unei contravenții continue, așa cum aceasta este definită la art.13, alin.2 din O.G. nr.2/2001, întrucât nerespectarea obligației legale a durat în timp.
Or, din interperetarea disp. art.13 din OG nr. 2/2001 privind regimul contraventiilor, rezulta ca, în cazul infractiunilor continue, data savârsirii faptei este data constatarii acesteia.
În speta, mentiunea privind data constatarii faptei din procesul verbal, respectiv 25.07.2012 este suficientă pentru valabilitatea actului constatator.
Instanța a reținut că nici motivul de nulitate invocat de către petent, în sensul că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă nu poate fi reținut.
Astfel, prin ordonanța emisă de P. de pe lângă Judecătoria C. la data de 03.02.2012 în dosarul nr.4539/P/2011 s-a dispus sesizarea DGFP D.-Administrația Finanațelor Publice a Municipiului C. în vederea luării măsurilor care se impun pentru sancționarea contravenției săvârșite de T. C. și T. D., reținându-se că, în perioada 25.05._11, cu intenție, învinuiții T. C. și T. D. au reținut și nu au vărsat până la data scadentă, sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, cauzând astfel un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 7201 lei, iar prin orodonanța nr.2209/P/2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.6 din Legea nr.241/2005 și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 200 lei, reținându-se că, în perioada 25.03._11, . administrată de făpt. T. C. și T. D. a reținut și nu a vărsat în termen de 30 de zile de la scednță, sumele reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, acumulând astfel la DGFP D. un debit un cuantum de 1408 lei.
Constată astfel instanța că petenta a fost sancționată pentru două fapte săvârșite pe perioade diferite de timp, 25.05._11, respectiv 25.03._11, neputându-se astfel reține că petenta a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată, constituie contravenție fapta persoanei de a nu vira, pentru o perioadă de 3 luni consecutiv, la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurat.
În cauză, instanța a constatat că, în susținerea faptei reținute în procesul-verbal, intimata a depus fișa sintetică totală a petentei la data de 25.03.2011, iar petenta prin probele administrate nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Apreciază astfel instanța că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentei încălcarea prevederilor art. art.144, lit.p din Legea nr.263/2010, republicată.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 1500 lei(cuantumul minim prevăzut de lege), sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile prevăzute de art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 fiind corect individualizată în raport cu realizarea scopului sancțiunii care nu poate fi atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate, în măsura în care petenta și-a perpetuat demersul contravențional pe o perioadă foarte mare de timp 25.05._11, iar ulterior a mai fost sancționată cu amendă cu caracter administrativ pentru o faptă de aceeași natură.
Este de observat și faptul că agentul constatator a manifestat suficientă clemență aplicându-i petentei cuantumul legal minim al amenzii situație în care aceasta poate și trebuie să înțeleagă că se impune să respecte dispozițiile legale în vigoare, încălcarea acestora neputând fi apreciată în nici o împrejurare ca având un grad redus de pericol social, urmările putând pune în pericol real circuitul normal al vieții economice sociale. Apreciază astfel instanța că, în cauză nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Împotriva acestei sentințe petenta T. D. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar aplicarea sancțiuni cu avertisment.
În motivarea recursului se arată că prin procesul verbal a fost sancționată contravențional cu suma de 1500 lei pentru ca nu a reținut si vărsat in cel mult 30 de zile de la scadenta sumele reprezentind impozite sau contribuții cu reținere la sursa
1 )Exceptia nulității procesului verbal de contravenție
Astfel solicită să observați că procesul verbal de contravenție nu este semnat nici de mine,si nici de un martor care sa ateste cele reținute de agentul constatator,desi exista posibilitatea semnării acestui procers verbal de un martor
Menționează ca acest proces verbal a fost întocmit fara respectarea art 19 din OG 2001. art. 16 alin. (7) din O.G. 2/2001.
În al treilea rând, se impune anularea procesului-verbal prin care mi s-a aplicat sancțiunea sus-menționată dat fiind că în cuprinsul acestuia agentul constatator nu a realizat o descriere suficientă a faptelor, nulitate prev. de art. 16 alin. (1) teza a IV-a din O.G. 2/2001.
Potrivit jurisprudenței dominante în materie, „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției", în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel.
Descrierea faptei s-a limitat la „Dna T. D. in calitate de administrator a reținut si nu a virat cu intenție,in cel mult 30 de zile de la scadenta sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa ,fara a se specifica suma aferenta precum si data la care aceasta era scadenta. Mai mult in acest proces verbal nu este menționata data si locul savarsirii contravenției.
In al patrulea rând, procesul-verbal a cărui anulare înțeleg să o solicit cuprinde mențiunea „ contravenientul refuza sa semneze si sa ia la cunoștința de conținutul procesului verbal" si "persoanele refuza calitatea de martor" . Nu s-a adus la cunoștința faptul ca va fi sancționat, cu atat mai mult despre conținutul actului de constatare. În acest sens, învedereaza ca fapta pentru care a fost sancționat a fost constată prin " presupunere " motiv pentru care procesul-verbal de constatare a contravenției ar fi trebui sa îmbrace o alta formă decât cea care mi-a fost comunicată.
Solicită a se avea în vedere si Decizia CEDO, respectiv cauza Arghel contra României, în care se critică sistemul sancționator al Ordonanței 2/2001, sistem care este lipsit de prezumțiile de legalitate si temeinicie, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fiind încălcată.
De asemenea, in cauza au fost incalcate si prevederile art 20(2) din OG 2/2001 intrucit pentru aceeași fapta nu se aplica doua sancțiuni principale repetate. Astfel pentru aceasi fapta DGFP D. a formulat plingere penala la P. de pe lingă Judecătoria C. iar in dosarul 2209/P/2012 prin ordonanța s-a aplicat o amenda de 200 lei,pentru aceeași fapta. Arata ca aceasta soluție a Parchetului a fost comunicata si DGFP D. întrucât aceștia au calitatea de petent. Menționează ca debitul stopaj la sursa pentru care am fost sancționată de 2 ori,s-a achitat așa cum reiese si din cuprinsul ordonanței Parchetului. Arată ca nu a putut plati acest stopaj la sursa ca urmare a lipsei disponibilităților bănești si nu din rea credința.
In subsidiar solicita sa se aplice ca si sancțiune „avertismentul".
În ședința publică din data de 11.10.2012, intimata Administrația Finanțelor Publice D. a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul critică modul în care instanța de fond a solutionat criticile privind nelegalitatea si netemeinicia procesului verbal de contraventie.
Critica este neîntemeiată.
Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.
Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute iar motivele invocate de petent, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, au fost în mod corect respinse. Motivele de nelegalitate au fost reluate si in fata instantei de recurs.
Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea procesului verbal de contravenție sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art.17 din OG 2/2001.
Astfel, prin acest text de lege se prevede că "lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal", specificându-se că numai în astfel de situații "nulitatea se constată și din oficiu".
In cauza nu sunt incidente motivele de nulitate prev. de art. 17 din OG 2/2001, sub sanctiunea nulitatii. Se constata in acest sens ca actul sanctionator cuprinde descrierea faptei, cu aratarea imprejurarilor ce atrag raspunderea contraventionala a petentei, respectiv retinerea si nevirarea catre bugetul de stat, in termenul prevazut de lege, a sumelor reprezentand contributiile la asigurari sociale retinute de la asigurati. Caracterul contraventional al faptei nu este conditionat de anumite imprejurari in care sa fi fost savarsita fapta, simplul fapt al neindeplinirii obligatiei de a vira la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei de asigurari sociale retinute de la asigurat, atragand sanctiuni contraventionale. F. de specificul faptei, nu prezinta relevanta data si locul savarsirii, a actiunii sau inactiunii autorului, asa cum sustine recurenta, fapta fiind constatata in urma verificarii evidentelor contabile ale societatii.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
În consecință, pentru a atrage nulitatea, trebuie dovedită vătămarea pricinuită, precum și faptul că vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță, petentul a invocat ca motiv de nulitate nerespectarea dispozițiilor art.16 al. 7 si art. 19 din OG 2/2001 arătând că agentul constatator nu i-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni, precum si faptul ca procesul verbal nu este semnat nici de petenta si nici de martor.
In raport cu natura interesului ocrotit prin dispoziția înscrisă în art.16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, nulitate nu poate fi absolută, nesusceptibilă a fi acoperită în niciun mod, ci doar relativă.
În condițiile în care petentul nu a invocat si nici nu a dovedit vătămarea produsă, aceste motive nu sunt de natură să atragă anularea procesului verbal, astfel ca aceste critici sunt neintemeiate, petenta avand posibilitatea de a formula aparari in fata instantei.
Petenta a mai invocat aplicarea a doua sanctiuni pentru aceeasi fapta.
Nici aceste critici nu sunt intemeiate, constatand in acest sens ca prin Ordonanta data in dosarul 4539/P/2011 din 03.02.2012, P. de pe langa Judecatoria C. a dispus scoaterea de sub urmarire penala si aplicarea amenzii cu caracter administrativ in cuantum de 800 leipentru fapta prevazuta de art. 6 din Legea 241/2005, retinansu-se in sarcina administratorilor faptul ca au retinut si nu au varsat, pana la data scadenta, sumele de bani reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa in cuantum de 7201 lei. S-a mentionat in mod expres ca acest prejudiciu reprezinta suma rezultata prin scaderea debitului ce reprezinta contributii la asigurari sociale (CAS), pentru care fapta nu mai este prevazuta de lege ca infractiune, ci constituie contraventie potrivit art. 144 lit p din Legea 263/2010, si pentru care s-a dispus sesizarea organului competent DGFP D. – AFP C. pentru aplicarea sanctiunii contraventionale.
Prin urmare, petenta nu a fost sanctionata pentru aceeasi fapta de doua ori, ci au fost retinute in sarcina sa doua fapte, respectiv fapta de a retine si a nu varsa, pana la data scadenta, sumele de bani reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, altele decat contributii la asigurari sociale, si fapta de a retine si a nu varsa, pana la data scadenta, sumele de bani reprezentand contributii la asigurari sociale. Retinerea in mod separat a celor doua fapte este determinata de reglementarea in mod diferit, prin lege, a regimului sanctionator aplicabil fiecarei fapte.
În privința temeiniciei, starea de fapt reținută în procesul verbal a fost confirmată de probele administrate.
Se are în vedere pe de o parte, prezumția de legalitate legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; se are în vedere și recunoașterea petentei retinuta in cursul cercetarii penale.
Apărarea petentei referitoare la lipsa intenției nu prezintă relevanță, atâta vreme cât răspunderea contravențională este antrenată indiferent de forma de vinovăție, dacă nu se face dovada unei cauze exoneratoare de răspundere.
Prin urmare, se constată că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, sancțiunea fiind aplicată în conformitate cu dispozițiile legale.
Petenta a criticat soluția instanței de fond, arătând că față de pericolul social redus se impunea aplicarea avertismentului.
În concret, instanța apreciază ca fapta comisă de petentă prezintă un grad de pericol social care justifică aplicarea amenzii avându-se în vedere circumstanțele reale ale acesteia respectiv, modalitatea de săvârșire, dar mai ales justificarea incriminării faptei, respectiv imperativul protejării interesului social și al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare și sancționare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative.
Având în vedere cele expuse, constatând că sancțiunea este aplicată în limitele legale, proporțional cu gradul de pericol social concret al faptei și că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, față de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ, urmează a fi respins recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petenta T. D. cu domiciliul în C., .. 9, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 4831 din 25.03.2013, pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul Administrația Finanțelor Publice D., cu sediul în C., ..2, jud.D. având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, A. M. S. | Judecător, A. M. M. |
Grefier, C. A. |
Red.AMS/21.11.2013
Tehn.C.A.
Noiembrie 2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 7739/2013. Tribunalul DOLJ | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința... → |
|---|
