Obligaţia de a face. Sentința nr. 6466/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6466/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 367/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6466
Ședința publică de la 15 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Grefier: S. B.
Pe rol, judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamanta P. A. G. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. F. pentru reclamanta P. A. G., lipsă fiind pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că reclamanta nu a depus la dosar răspunsul la cererea adresată pârâtei.
Avocat C. F. pentru reclamantă a depus la dosar răspunsul la cererea adresată pârâtei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul pe fond.
Avocat C. F. pentru reclamantă a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, reclamanta P. A. G., a chemat în judecată pârâta INSTITUȚIA P. D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paratei la înmatricularea autoturismului marca F. PUNTO nr.de identificare ZFA_34 , fără achitarea taxei de poluare ceruta pentru înmatriculare conform legii nr. 9/2012.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism second hand marca F. PUNTO nr.de identificare ZFA_34.
Avand in vedere ca OUG nr. 50/2008, cu versiunile ulterioare, este contrara dispozițiilor dreptului comunitar, precum și faptul că prin cerere a solicitat paratei înmatricularea acestuia în România, fără achitarea taxei de poluare ceruta de acest act normativ, cerere la care a primit răspuns negativ din partea instituției pârâte.
A aratat ca O.U.G. nr.50/2008, cu versiunile ulterioare este contrara art. 23,25 si 90 din Tratatului Comunitatii Europene, intre statele membre fiind interzise taxele vamale la import si export sau taxele cu efect echivalent, ori potrivit O.U.G. nr. 50/2008 taxa de poluare nu se aplica autoturismelor second hand inmatriculate in Romania, fiind astfel discriminatorie.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar: dovada indeplinirii procedurii prealabile, acte privind achizitia autoturismului dintr-un stat membru UE.
Analizând ansamblul actelor aflate la dosar, instanța reține:
Conform facturii redactate în limba străină si tradusa in limba romana prin traducator autorizat, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE, un autoturism marca F. PUNTO nr.de identificare ZFA_34. Ulterior, reclamantul a solicitat pârâtei ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei de poluare prevăzute de O.U.G. 50/2008 însă, instituția pârâtă i-a comunicat că acest lucru ar fi posibil numai în ipoteza în care s-ar încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de art. 3 alin. 1 din Legea 9/2012, lege ce a abrogat OG 50/2008, ceea ce nu este cazul în speță.
Instanța constată că art. 4 din O.U.G. 50/2008 ce instituia obligativitatea plății taxei de poluare, a intrat în vigoare la data de 01.07.2008, așadar după data aderării României la Uniunea Europeană. Aceasta ordonanta a fost abrogata la data de 13.01.2012, cand a intrat in vigoare Legea 9/2012, insa dispozitiile legale invocate au fost preluate de legea noua.
Desi forma initiala a legii noi a prevazut obligatia de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevazut ca „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
O.U.G. nr. 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012, prin urmare de la aceasta data obligatia de plata a taxei de poluare este mentinuta, in ceea ce priveste autoturismele second-hand, numai pentru cele inmatriculate anterior ..
Tratatul Uniunii Europene reglementează în art. 90 (86) obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect pentru produsele naționale similare, prin urmare statul membru nu poate stabili impuneri interne de natură să protejeze indirect alte produse naționale.
Prin hotărârea I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului – cauza C-402/09 -, CJUE a statuat că "Articolul 110 TFUE (fostul art. 90 din Tratatul Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Interpretarea privește taxa de poluare achitată pentru înmatricularea vehiculelor de ocazie (second-hand) nu și taxa achitată pentru înmatricularea unui autoturism nou - O.U.G. nr. 50/2008 si Lega 9/2012 instituind o astfel de taxă de poluare atât pentru prima înmatriculare a vehiculelor noi cât și pentru înmatricularea în România a vehiculelor înmatriculate anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Așadar, prin Legea 9/2012 - în forma actuala, aplicabilă de la data de 30.01.2012, România a stabilit indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Este adevărat că Legea 9/2012 in forma initiala (in vigoare de la 13.01.2012 pana la 30.01.012) prevedea obligatia de plata a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul in care era inmatriculat anterior (Romania sau alt stat european), insa de la data intrarii in vigoare a OUG 1/2012, obligatia este mentinuta doar pentru cele inmatriculate anterior in alt stat (fiind exceptate cele inmatriculate in Romania), iar potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Prin urmare, și în forma actuală textul de lege menționat stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniune, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, dat fiind că respectiva taxă de poluare este percepută numai pentru autoturismele înmatriculare în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România (indiferent dacă vehiculul fusese produs în România sau în alte state membre UE) - în cazul unei vânzări -, taxa nu mai este percepută.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și actuala formă a Legii 9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Bulgaria -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
În altă ordine de idei, Tribunalul remarcă și un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 1 iulie 2008 (cand a intrat in vigoare OUG50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior (si in prezent in temeiul Legii 9/2012), doar acestea din urmă achitând taxa de poluare, deși este evident că poluează si autovehiculele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul O.U.G. nr. 50/2008 (dispozitii reluate de Legea 9/2012) rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește".
Date fiind cele expuse anterior, se constată că statul român a creat premizele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Conform prevederile art. 148 din Constituție, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională". Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prevederile art. 10 din Tratat.
Este de menționat și faptul că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Prin urmare, chiar dacă potrivit dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 și art. 7 din Ordinul nr. 1501/13.11.2006 emis de MAI, autoritatea pârâtă este obligată să verifice cu ocazia solicitării înmatriculării unui autovehicul toate documentele prevăzute în legislația incidentă - inclusiv achitarea taxei pe poluare instituită conform OUG 50/2008 si, ulterior conform Legii 9/2012, dat fiind că, în mod evident, normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene – instituind o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, pârâta avea obligația să dea eficiență direct prevederilor comunitare, administrația având – ca și instanțele de judecată -, aceeași obligație de a aplica prioritar Tratatul Uniunii Europene.
În consecință, Tribunalul constată că refuzul pârâtei de înmatriculare a vehiculului proprietatea reclamantei, fără plata taxei de poluare, este nejustificat.
Pentru aceste considerente, instanța consideră acțiunea formulată ca fiind întemeiată, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmează a o admite și obliga pârâta să înmatriculeze autoturismul reclamantei, fără plata taxei de emisii poluante.
In baza principiului disponibilitatii urmeaza a se lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta P. A. G., cu domiciliul în C., .. 215, jud.D., contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI D. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR D., cu sediul în C., .-95, jud.D., având ca obiect obligația de a face.
Obligă pârâta să înmatriculeze autoturismul aparținând reclamantei, marca F. PUNTO nr.de identificare ZFA_34, fără plata taxei pentru emisii poluante.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15.05.2013.
Președinte, M. G. | ||
Grefier, S. B. |
Red.jud.M.G.
Tehnored.4 ex
MB/16.05.2013
| ← Pretentii. Sentința nr. 1231/2013. Tribunalul DOLJ | Pretentii. Sentința nr. 844/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
