Obligaţia de a face. Sentința nr. 8555/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8555/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 10134/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 8555/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. S.
Grefier L. V. N.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanta I.(fostă S.) GH. S. G., în contradictoriu cu pârâtele U. S. HARET, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI TURISMULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că M. Educației Naționale a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare a cauzei față de lipsa părților, când la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Instanța, în baza art. 131 NCPC, constată că este competentă general, material și teritorial, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, în temeiul art. 72 NCPC constată că sunt îndeplinite condițiile referitoare la cererea de chemare în garanție, astfel că o va admite în principiu și, întrucât s-a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în garanție, constată că nu mai este necesară acordarea unui termen de judecată în acest sens.
D. fiind că în cauză se solicită judecarea cauzei în lipsă, reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
La data de 03.06.2013, reclamanta I.(fostă S.) GH. S. G. în contradictoriu cu pârâtele Universitatea "S. Haret" prin Rector și M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat acțiune prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Universitatea "S. Haret" la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și obligarea pârâtului MEN să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 50 de lei penalități pe zi de întârziere.
În motivarea a arătat că a urmat cursurile Facultății de Psihologie București din cadrul Universități S. Haret, programul de studii Psihologie, iar în sesiunea iulie 2009 reclamanta a susținut și promovat examenul de licență, examen în urma căruia a dobândit titlul de licențiat conform adeverinței nr. 4227/23.07.2009, adeverință ce a avut valabilitate 12 luni. Arată că după expirarea valabilității adeverinței a solicitat pârâtei Universitatea "S. Haret" eliberarea diplomei, pârâta precizând că soluționarea cererii depinde de disponibilitatea MECTS.
În drept își întemeiază acțiunea pe prev. art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea Învățământului nr. 84/1995, Legea nr. 1/2011 și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Pârâta UNIVERSITATEA "S. HARET", a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, prin care a solicitat instanței să constate că și-a îndeplinit obligațiile legale fata de reclamantă, in sensul ca, după finalizarea completa a studiilor si susținerea examenului de licența, la cererea acestuia, a eliberat Adeverința de absolvire a studiilor, cu termen de valabilitate de 12 luni, potrivit Metodologiei organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisa de către pârâtă sub nr. 1405/ 21.05.2009 si cu prevederile art. 20 si art. 38 din Ordinul MECTS nr. 2284 din 28 septembrie 2007 .
Potrivit art. 7 din "Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ", (Ordinul nr. 2284/2007)," Formularele actelor de studii sunt tipărite si difuzate, in condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnata de MECTS unitate care poarta întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții si pentru asigurarea securității tipăririi si păstrării formularelor pana la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare. "
Arată că a informat si Romdidac SA - Compania de material didactic desemnata de MECT, aducându-le la cunoștința ca solicită tipărirea unor formulare tipizate, insa Romdidac SA prin mai multe adrese, a comunicat, ca nu poate sa tipărească si sa livreze decât cu aprobarea scrisa a MECTS - Direcția Generala Juridica si Control.
Învederează instanței faptul ca MECTS este cea care in calitatea sa de autoritate publica, gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare subscrisei pentru a elibera diploma si suplimentul la diploma solicitate de către reclamant.
Arată că a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului in sensul ca am comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, in vederea aprobării acestora si spre a emite mai departe comanda de tipărire la ..
Astfel, arată că s-a adresat Ministerului, prin adresele nr. 4107/23.07.2009, 145/20.07.2010, 308/16.07.2010, 765/08.01.2013, 312/08.11.2011, 4214/23.07.2009, 1706/12.09.2012, 842/03.03.2011,4208/23.07.2009, 3947/23.07.2009 am solicitat sa ne fie data aprobarea pentru a putea tipării formularele tipizate la . absolvenții anului 2009, dar nu a primit un răspuns oficial din partea autorității administrative.
Prin urmare, reclamantul a urmat cursurile pe care arată că le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite, a emis acestuia adeverința sub egida MECTS, din care rezulta calitatea de licențiat.
In prezent, arată că se află în imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS.
Întrucât, la data înscrierii reclamantului la cursurilor Universității S. Haret MECTS, avea posibilitatea, potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art. 116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995(in vigoare la acea data), sa invoce nelegalitati in organizarea de către subscrisa a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Învederează instanței faptul ca adresele nr. 4107/23.07.2009, 145/20.07.2010, 308/16.07.2010, 765/08.01.2013, 312/08.11.2011, 4214/23.07.2009, 1706/12.09.2012, 842/03.03.2011, 4208/23.07.2009, 3947/23.07.2009, emise către MECTS, vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009. Acestea au fost soluționate in parte, fără a se aproba tot necesarul de formulare tipizate si pe cale de consecința arată că se află in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome, din vina MECTS. Câtă vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile,dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte,nu se poate face discriminare intre reclamant si alți absolvenți întrucât, in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.
Se precizează că nu este posibila crearea unei situații discriminatorii, atâta vreme cat pentru alți absolvenți din anul 2009, MECTS a aprobat tipizarea formularelor destinate diplomei de licența.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, solicitând instanței să oblige pârâtul:
- Sa aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamant sub sancțiunea prevăzuta de art. 24 alin. 2 din Legea 554/2004, in cuantum de 100 lei/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii.
- Cu cheltuieli de judecata, pe cale separata.
In fapt, pârâta Universitatea S. Haret, arată că a fost înființata prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat si de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, iar prin HG nr .693/2003 si HG nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi,domeniile de licența; drept,sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematica,informatica,si altele.
Potrivit dispozițiilor art. 60 (1) din Legea nr. 84/1995,"activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme: zi, cu frecventa redusa si la distant. Formele de învățământ seral, cu frecventa redusa si la distant pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi" Universitatea S. Haret având învățământ la ZI, FR, ID acreditat/autorizat prin HG nr. 940/2004 a procedat legal.
In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr. 3404, in cuprinsul căruia se stabilește la art. 2,ca"Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studii de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede ca „Formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământul la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate. "
Specializarea urmata de reclamant la forma de învățământ arătata,a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009,data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
Se învederează că pârâta Universitatea S. Haret, s-a conformat cu promptitudine si întocmai condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr._/25.06.2009, in vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate.
Prin adresele formulate arată că a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente MECTS, toate informațiile cerute prin adresa susmenționata, in care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat si particulare sa atașeze la cererile lor "si situațiile centralizatoarei....) semnate si stampilate pe fiecare pagina si incluse si in format electronic pe CD, la Direcția Generala de Învățământ Superior. "
In concluzie, arată că MECTS nu a aprobat in totalitate necesarul de formulare solicitate.
Prin urmare, chematul in garanție MECTS,in baza atribuțiilor legale care ii revin, trebuia sa avertizeze ca furnizor de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației trebuia sa elaboreze si sa promoveze, după caz, hotărâre de guvern sau lege,decizia prin care încetează definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Aprobarea in parte a tipizării formularelor de diploma echivalează cu recunoașterea din partea METCS, ca a funcționat ., care a permis sa organizeze formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta.
Învederează instanței faptul ca și-a îndeplinit obligația legala de a emite Adeverința de studii pentru reclamanți si a făcut demersuri către M. Educației, Cercetării,Tineretului si Sportului,in vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009, spre a putea comanda la societatea de tipărire . formulare,in scopul livrării lor.
In acest sens, prin mai multe adrese a solicitat sa fie data aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
In prezent, arată că se află in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studiu solicitate de reclamanți.
Solicită instanței să observe faptul ca prin adresa nr. 278/05.08.2010(depusa la dosar), emisa de subscrisa către MECTS, reiese faptul ca din_ buc formulare tipizate,solicitate prin adresa 31/21.06.2010, înregistrata la MECTS sub nr._/21.06.2010, a primit numai_ buc. conform adresei nr._/21.06.2010 a MECTS către ROMDIDAC SA.
In concluzie, MECTS nu a aprobat in totalitate ,necesarul de formulare solicitate.
Atâta vreme au fost respectate dispozițiile legale aplicabile,dreptul reclamantului la obținerea actului de recunoaștere al studiilor este un drept câștigat, opozabil oricărui subiect de drept. Pe de alta parte, nu se poate face discriminare intre reclamant si alți absolvenți, câta vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozițiile aplicabile formei de învățământ urmate.
Arată că a motivat solicitarea de admitere a cererii de chemare in garanție pe imposibilitatea efectiva de a emite reclamantului diploma de licența atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009, fiind puși astfel in imposibilitatea de a executa hotărârea, atâta timp cât dreptul absolventului nu poate fi realizat fără concursul efectiv al chematului in garanție, care, in calitate de autoritate publica gestionează materialele si tipizatele cu regim special necesare pentru a se elibera diploma sau alte acte de studii.
Asupra admiterii cererii de chemare in garanție s-a pronunțat înalta Curte de Casație si Justiție, după cum urmează: in Dosar nr._, in Dosar nr._, in Dosar nr. l_, Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr._ si in Dosar nr._, Dosar nr._ ,Dosar nr. l_, Dosar nr._, in sensul admiterii cererii de chemare in garanție a MECTS.
Solicită instanței admiterea cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru următoarele motive: Reclamanta solicită ca MEN „să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 50 de lei penalități pe zi de întârziere."
Raportat la această solicitare, învederează că MEN a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență, aceste formulare fiind întocmite în mod unitar, conform modelului aprobat prin OMECT nr.5289/2008 privind diploma de licență și suplimentul la diplomă.
De asemenea, ME.N a desemnat unitatea de specialitate producătoare a formularelor tipizate, prin O.M.Ed.C. nr.3569/2002, respectiv .>
In consecință, având în vedere că MEN a stabilit deja modelul de diplomă de licență, diplomele fiind întocmite în mod unitar, pe formulare tipizate, solicitarea ca MEN „să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență" este netemeinică.
Referitor la cererea de obligare a MEN la plata unor penalități de 50 lei/zi de întârziere, începând cu a X-a zi de la rămânerea irevocabila a hotărârii si pana la îndeplinirea efectiva a obligațiilor, solicită respingerea ca prematur formulată.
Plata penalităților in materia contenciosului administrativ este reglementata de art. 24 din Legea nr. 554/2004 cu modificările si completările ulterioare. Potrivit acestui text de lege "Daca în urma admiterii acțiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiască sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive si irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. In cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. "
Deci, pentru aplicarea amenzii sau obligarea la despăgubiri trebuie sa existe o hotărâre irevocabila iar autoritatea publica sa refuze sa o pună in executare in termenul stabilit de instanța sau în lipsa acestuia, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. In prezent nu ne aflam in aceasta situație si nici nu s-au depus probe din care sa rezulte ca MECTS ar refuza sa se conformeze unei eventuale hotărâri defavorabile, cererea reclamantei fiind astfel prematur formulată.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. Prin urmare universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - „ Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual.
Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Prin Legea nr.443/2002 au fost stabilite în sarcina Universității S. Haret o . obligații, pe care aceasta nu le-a respectat.
La art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității „S. Haret" din București se statuează:
„După . prezentei legi în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității „S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, Ia art.103, alin. 2 prevede: „Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Astfel, este evident faptul că USH a încălcat cu bună știință legea atunci când a organizat studii la forme de învățământ pentru care nu avea autorizare provizorie sau acreditare.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, H.G. nr. 1011/2001 prevede la capitolul IV, art.17, faptul că „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată.
Conform acestor acte normative, forma de învățământ cu frecventă redusă, id trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că această formă de învățământ se poate organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ „zi".
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ .
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Prin urmare nici o instituție nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
MEN nu poate fi obligat să emită formulare tipizate pentru diplome sau să recunoască o diplomă dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În acest caz nu se poate vorbi de „absolvenți", deoarece această calitate o au doar persoanele care au urmat specializări și forme de învățământ care respectă prevederile legale.
Nu se poate imputa MEN că au fost urmate cursuri fără să existe autorizare de funcționare provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmată din anul înscrierii reclamanților la acestea. De asemenea, nu se poate vorbi de o culpă a MEN în organizarea de către USH a unor specializări și forme de învățământ nelegale.
Unicul responsabil pentru desfășurarea activității de învățământ este Instituția de învățământ superior, în speță USH. Universitatea „S. Haret" are culpa EXCLUSIVĂ de a lî organizat „cursuri" fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți". Este inadmisibil ca, în urma unei activități desfășurate în afara cadrului legal, cu bună știință, de către USH, să se dea vina pe MECTS și să se impună acum în sarcina MECTS recunoașterea diplomelor eliberate nelegal, pentru a se acoperi activitățile nelegale desfășurate de USH.
Reiterează faptul că, din economia textului de lege menționat mai sus - art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
Pentru forma de învățământ pe care au urmat-o reclamanții, nu s-a făcut dovada că ar fi fost acreditată sau autorizată printr-o Hotărâre de Guvern, încălcându-se dispozițiile Legii nr.88/1993 și OUG 75/2005, respectiv cele privitoare la faptul că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
Astfel: specializarea psihologie din cadrul Facultății de Sociologie Psihologie era acreditată doar la forma de învățământ zi, așa cum reiese din cuprinsul H.G. nr.410/2002, H.G. nr. 1609/2004, H.G. nr.940/2004. Specializarea Psihologie cu forma de învățământ ID sau FR la Facultatea de Sociologie Psihologie nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern de la înființarea Universității S. Haret din București.
În drept: Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005
M. Educației Naționale a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea "S. Haref"București, solicitând respingerea acesteia în principal ca inadmisibilă pentru următoarele motive: Adeverința care se afla in posesia reclamantei nu este un act de studii si este un act eliberat prin voința unilaterala a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, astfel încât se poate naște un raport juridic doar intre acest emitent si beneficiarul său, adeverința a fost eliberata pe baza raporturilor contractuale intre reclamant si universitatea parata, in sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției. F. de aceste aspecte, universitatea este obligata sa prezinte instanței de judecata contractul de studii încheiat cu reclamantul conform art. 150 Cod procedura civila, iar instanța verifica daca cererea de chemare in judecata si in garanție îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194-197 C.p.c. Contractele de studii sunt in concordanta cu prevederile regulamentelor de organizare si desfășurare a programelor de studii si cu respectarea legislației in vigoare.
Pretinsa inducere in eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale si nu poate naște in sarcina unui terț, respectiv a MEN (fost MECTS) obligația corelativa de emitere a unui act de studii, astfel încât solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare in garanție formulata de USH;
Instanța de judecata investita cu o cerere având ca obiect obligarea unei instituții la emiterea unui act administrativ-act de studii trebuie sa cerceteze daca reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act si daca parata este competenta sa il elibereze, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale. Se impune pe cale incidentala, in cadrul prezentului litigiu verificarea formei de învățământ parcurse de acesta, fata de aspectul privind îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficiala a studiilor parcurse, astfel încât solicită să se constate că Universitatea S. Haret nu a depus vreo dovada ca a formulat o cerere de acreditare pentru învățământul ID si nici ca s-a supus unei evaluări conform OUG 75/2005 si HG 1011/2011 - forma ID pentru specializarea respectiva, astfel nu se regăsește ca fiind autorizata provizoriu sau acreditata forma de învățământ ID in nici una dintre hotărârile in care se prevăd expres si limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate si specializările din domeniile studiilor universitare de licența - HG nr. 1609/2004, HG 916/2005, HG 676/2007, HG 635/2008, HG 749/2009, HG 966/2011, astfel încât se impune sa respingeți cererea de chemare in garanție a MEN ca inadmisibila si pentru aceste considerente.
Cererea de chemare în garanție este neîntemeiată întrucât nu există nici un act normativ care să oblige M. Educației Naționale la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
În anul 2002, la data înființării Universității „S. Haret" (prin Legea nr.443/2002) era și este în vigoare și la această dată, H.G nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior. Această hotărâre a fost dată în vederea punerii în executare a prevederilor art.60, alin.(l) din Legea învățământului nr.84/1995, cu privire la organizarea și funcționarea învățământului particular superior, articol pe care pârâtul îl invocă în susținerea legalității organizării de cursuri la forma de învățământ ID.
Afirmația noastră privind obligativitatea și necesitatea autorizării și acreditării formei de învățământ ID, pentru ca absolvenții acestei forme să fie îndreptățiți la eliberarea diplomei de licență, chiar în condițiile în care Universitatea primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ „zi" este întemeiată pe dispozițiile:
-art.3 al Legii nr.443/2002 care se prevede faptul că după . legii, în structura Universității S. Haret vor intra facultățile, colegiile și specializările acreditate sau autorizate provizoriu prin Hotărâre a Guvernului,
-art.1161, alin.(3) din Legea învățământului nr.84/1995 care statuează că pentru recunoașterea și funcționarea lor, instituțiile de învățământ superior parcurg etapele de autorizare și acreditare prevăzute de legislația națională și europeană în domeniul învățământului superior ",
-art. 17 din H.G nr. 1011/2001 potrivit căruia „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată.
La data înmatriculării studenților care au absolvit în anii 2008 și 2009, Universitatea „S. Haret" era acreditată pentru anumite specializări numai la forma de învățământ zi și deținea autorizație provizorie pentru unele dintre aceste specializări numai pentru forma de învățământ fără frecvență, așa cum se constată din cuprinsul Anexei II, punct 6 la H.G. nr. 940/2004 pentru modificarea și completarea H.G. nr.410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, precum și al Anexei II, punct 6 la H.G. nr. 1609/ 2004 pentru modificarea anexelor nr. 1 - 3 la Hotărârea Guvernului nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior. "
Norma prevăzută la art.60 alin. (1) din Legea învățământului nr.84/1995, de care se prevalează pârâta - furnizor de educație - pentru a justifica organizarea procesului educațional fără a avea vreo acreditare sau autorizare de funcționare provizorie pentru forma de învățământ, specializarea pentru care a organizat admitere, nu poate fi interpretată în sensul dorit de aceasta, respectiv în sensul că, odată dobândită acreditarea pentru forma de învățământ la zi, automat, instituția putea, pentru aceeași specializare, să organizeze și forma de învățământ ID sau FR.
Nicio prevedere legală anterior menționată nu poate duce Ia concluzia unei acreditări ope legis a universității în cauză, pentru alte forme de învățământ pentru care nu a urmat procedura de evaluare academică.
Articolul 60 alin. (1) din Legea nr.84/1995 nu face decât să stabilească o condiție prealabilă de fond pentru organizarea cursurilor în formele de învățământ ID, FR, aceea a existenței formei de învățământ zi. Sub nicio formă această dispoziție legală nu ar putea fi interpretată în sensul înlăturării unui întreg proces de evaluare academică, astfel cum este el prevăzut de art.3 din H.G. nr.1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr.88/1993 și de OUG nr.75/2005.
Deci, pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, forme de învățământ neacreditate, Universitatea „S. Haret" nu avea dreptul de a organiza examen de licență și cu atât mai puțin de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
A fi obligați la aprobarea eliberării tipizatelor, în condițiile în care legea nu recunoaște dreptul instituțiilor de învățământ superior neautorizate și neacreditate de a organiza examen de licență ar înfrânge principiului securității raporturilor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."
Ca atare, absolvenților acestei Universități, care au urmat cursuri la forme de învățământ neacreditate sau neautorizate li s-a oferit posibilitatea finalizării studiilor și obținerii unor diplome de licență eliberate cu respectare prevederilor legale. însă, după cum constatăm, atât ei cât și reprezentanții Universității S. Haret nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor acestui act normativ astfel că nu există niciun temei legal pentru demersul reclamantului de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Prin urmare, Universitatea "S. Haret" poartă întreaga responsabilitate pentru inconvenientele suferite de absolvenții acesteia, constând în nerecunoașterea diplomei sau a cursurilor absolvite și pentru care s-au văzut nevoiți a se adresa instanțelor judecătorești pentru recunoașterea drepturilor ce decurg fie din diploma eliberată pentru unii dintre ei, fie din adeverința care atestă calitatea lor de licențiați.
Universitatea „S. Haret" nu poate face dovada unei convenții încheiată cu M. Educației Naționale, prin care ne-am fi obligat să aprobăm eliberarea tipizatelor formularelor de diplomă de licență și a suplimentului Ia aceasta pentru toți absolvenții facultăților din cadrul Universității, indiferent de specializare și forma absolvită și care au promovat examenul de licență, organizat nelegal de instituția de învățământ superior.
D. urmare, în lipsa unei astfel de convenții, pârâta nu se poate îndrepta împotriva noastră cu o cerere de chemare în garanție pentru a executa obligații ce, nu numai că nu au fost asumate de noi ci, și mai mult, sunt strict în competența și sarcina acesteia. Raportul juridic obligațional născut doar între reclamanți și U. în baza contractelor de studii încheiate anual, nu este opozabil Ministerului Educației Naționale. în aceste contracte, M. Educație Naționale nefiind parte nu se poate substitui obligațiilor asumate de U. față de reclamanți.
In concluzie, sintetizând cele de mai sus solicitam respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiata și nefondată având în vedere că:
-singurul titular al obligației de eliberare a diplomei de licență este instituția de învățământ superior, cu condiția organizării activității de învățământ în conformitate cu prevederile legale (art.60, alin. (3) din Legea nr.84/1995);
-Universitatea „S. Haret" nu a fost autorizată/acreditată să organizeze forme de învățământ la distanță (I.D) și, drept urmare, nu avea dreptul de a organiza examene de licență pentru absolvenții care au urmat astfel de forme de învățământ (art.29, alin.4, lit."b" din O.U.G nr. 75/2005);
-nu există nici un temei legal pentru care M. Educației Naționale să fie obligat la aproba eliberarea tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentului la acestea pentru absolvenții Universității „S. Haret" care au urmat, absolvit și au susținut examenul de licență la forme de învățământ neacreditate.
În drept, invocă Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, H.G. nr.940/2004, H.G nr.1609/ 2004, Legea învățământului nr.84/1995, Legea nr.88/1993, H.G. nr.1011/2011.
La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2013, instanța, în baza art. 72 NCPC a admis în principiu cererea de chemare în garanție formulată de Universitatea S. Haret.
Analizând cauza supusă judecății, instanța reține că reclamanta este absolventa UNIVERSITĂȚII „S. HARET". A început studiile în anul 2006, forma de învățământ ID, dată la care, după reglementările în vigoare, studiile urmate erau acreditate și recunoscute ca atare de pârâta M.E.C.T.S.
Reclamanta a absolvit în anul 2009, pârâta eliberând adeverința care atestă promovarea studiilor și a examenului de licență.
Cu toate acestea, diploma de licență nu a fost eliberată, deși reclamanta a făcut demersuri în acest sens, adresând cerere pârâtei USH.
Împotriva refuzului pârâtei, a formulat prezenta acțiune.
În privința cererii de chemare în judecată a MEN pentru capătul de cerere privind obligarea pârâtei MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestei pârâte, apreciind că raportul juridic dedus judecății s-a născut urmare a încheierii contractului de studii între reclamantă, pe de o parte, și pârâta USH, pe de altă parte.
În temeiul acestui contracte și a legislației în vigoare la data respectivă, obligația eliberării diplomei de licență aparține pârâtei USH, în calitate de parte în contractului încheiat cu reclamanta, și care s-a obligat să asigure pregătirea profesională și evaluarea acesteia, să organizeze, la finalizarea studiilor, examen de licență și să emită diplome care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență.
În raportul juridic dedus judecății, institutia care si-a asumat obligația de eliberare a diplomelor de licență este pârâta USH; reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă să fie obligată pârâta MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomei de licență în vederea eliberării diplomelor absolvenților care au susținut și promovat examenul de licență. Este adevărat că pârâtul MEN are ca atribuție aprobarea eliberării tipizatelor, și că această atribuție reprezintă o condiție necesară a eliberării de către USH a diplomelor de licență, însă acest fapt nu atribuie reclamantei prerogativa de a solicita obligarea pârâtei MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licență, atâta timp cât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior, MEN și nicidecum absolvenții universităților respective.
Pe fondul cauzei, se constată că reclamanta a absolvit Universitatea „S. Haret”, Facultatea de PSIHOLOGIE, specializarea PSIHOLOGIE, promoția 2009, obținând Titlul de Licențiat, sens în care, Universitatea pârâtă a eliberat adeverință reclamantei.
Ca atare, Universitatea are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență.
Aceasta întrucât actele prin care se recunoaște reclamantei calitatea de licențiat, nefiind revocată sau anulată, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.
Este adevărat că prevederile art. 2 din Legea 288/2004 referitoare la organizarea studiilor universitare impun că „Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării.” Iar actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de guvern care se actualizează anual. Nu pot fi recunoscute acte de studii eliberate în mod nelegal persoanelor care au urmat studii cu nerespectarea prevederilor legale.
Însă, calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate prejudicia reclamanții care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și care, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
Se constată că, într-adevăr, există o anumită procedură privind acreditarea/autorizarea provizorie a specializărilor instituțiilor de învățământ (potrivit art. 17 alin. 1 lit. b din OUG nr. 75/2005, ARACIS are atribuții în domeniul acreditării: … evaluează în temeiul standardelor și al metodologiei aprobate prin hotărâri ale Guvernului, la cerere sau din proprie inițiativă, și propune autorizarea, respectiv acreditarea furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii. Pe baza rapoartelor de acreditare, M. Educației și Cercetării elaborează actele normative pentru înființarea de structuri de învățământ superior).
Însă procedura în cauza nu vizează raporturile juridice ale Universității cu reclamanta, ci pe acelea cu autoritățile administrației competente în materie.
Altfel spus, eventualele abateri ale Universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantei aflată în eroare comună cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite, iar acesteia nu i se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Din probele administrate rezultă derularea raporturilor reclamantei, în calitate de student, cu Universitatea S. Haret, inclusiv faptul că aceasta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor inclusiv a celui de licență. La rândul său, Universitatea a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență). Altfel spus, Universitatea S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparență de legalitate a formelor de învățământ (aparența rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc).
Mai mult, chiar și în prezent Universitatea indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art. 60 al. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 care prevede că activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi". De asemenea, tot Universitatea indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât si art. 29 al. 3 din Legea nr. 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită la formele de învățământ (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamanților).
Altfel spus, Universitatea pârâtă creează reclamantei, aparența de legalitate a organizării și desfășurării acestor forme de învățământ. Toate împrejurările de fapt indicate mai sus sunt suficiente a conchide că reclamanta se putea încrede în aparență de legalitate a formelor de învățământ.
Pe lângă aceste argumente, se reține mai ales faptul că adeverința eliberată reclamantei este valabilă, întrucât nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-a pronunțat în sensul revocării/constatării nulității sau anulării actului.
Or, de vreme ce adeverința nu a fost revocată sau, după caz, anulată, aceasta produce în continuare efecte juridice, ceea ce presupune că beneficiarului trebuie să i se recunoască toate drepturile conferite de lege pe baza acestora.
A interpreta în sens contrar înseamnă a prejudicia grav interesele absolvenților, prin acordarea de diplome nerecunoscute de MECTS și, implicit, nici de alte autorități ale statului, absolvenții riscând sa fie excluși din carieră, din viața socială, în condițiile în care au fost admiși la studii de către Universitatea S. Haret, au achitat taxele de școlarizare, au promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență.
Potrivit art. 18 alin.(1) din Legea 554/2004 instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 și 18 alin.1 și 5 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite în parte cererea principală formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta Universitatea S. Haret, și va obliga pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, formulată în contradictoriu cu pârâtul MEN, se retine ca obiectul acesteia este “obligarea MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă”, se reține că prin adresele_/21.06.2010,_/2010, 12356F/2010,_/1010, Universitatea a solicitat MEN aprobarea pentru a putea tipări formularele tipizate la Romdidac.
Deși pârâtul chemat în garanție se apără afirmând că ar fi avizat tipărirea formularelor tipizate, nu face această dovadă și, mai mult, susține, prin întâmpinare, că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, nici o autoritate administrativă sau instanță de judecată nu s-au pronunțat în sensul revocării sau constatării nulității absolute precum și a anulării adeverinței de licență, motiv pentru care ea își produce efecte juridice.
Adeverința de licență, se bucura de prezumția de legalitate, iar în acest context se recunoaște reclamanților calitatea de licențiați în specializările urmate.
Chiar M. Educației, Naționale recunoaște prin întâmpinare că a avizat achiziționarea de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din promoțiile 2008, 2009 și 2010, ceea ce înseamnă că a recunoscut specializarea reclamantei.
Cum obligația pârâtei USH, asupra căreia instanța a statuat în considerentele expuse anterior, este corelativă obligației pârâtului MEN de a aproba formularele tipizate, urmează ca cererea de chemare în garanție să fie admisă în parte și obligată pârâta chemată în garanție la executarea obligației respectiv să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
În ceea ce privește cererea privind cheltuielile de judecată formulată de pârâta, USH, în temeiul art. 453 C.p.c., instanța va admite în parte această cerere și va obliga chematul în garanțiee la plata către această pârâtă a cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru (4,3 lei) și onorariu de avocat parțial.
Potrivit art. 451 alin.2 C.proc.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților. În speță, instanța constată că în raport de valoarea și complexitatea obiectului cauzei, de munca depusă de avocat (numai redactare cerere de chemare în garanție și concluzii) onorariul de 620 lei, perceput de apărătorul pârâtei este prea mare, astfel că va îl va reduce la suma de 100 lei, sumă la care va fi obligat chematul în garanție la plata către pârâta Universitatea S. Haret.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, ., nr. 28-30, sector 1ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I.(fostă S.) GH. S. G., cu domiciliul în ., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA S. HARET, cu sediul în București, .. 13, sector 3 și obligă pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Admite in parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S. Haret în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației Naționale și obligă chematul în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă.
Admite în parte cererea privind cheltuielile de judecată și obligă chematul în garanție la plata către pârâta Universitatea S. Haret a sumei de 104,3 lei, cheltuielile de judecată.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul D.. Pronunțată în ședința publică de la 20 Noiembrie 2013.
Președinte, E. S. | ||
Grefier, L. V. N. |
Red. E.S./06.12.2013
L.N. / 5 ex./28 Noiembrie 2013
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2490/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
