Obligaţia de a face. Sentința nr. 6155/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6155/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 1692/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 6155/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. P.
Grefier M. M.-S.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul I. S. M. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a depus la dosar atât chitanța de plată a taxei de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,3 lei cât și o . înscrisuri în dovedirea acțiunii și o precizare de acțiune.
Instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 22 ianuarie 2013 reclamantul I. S. M. a chemat în judecată pe pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să procedeze la înmatricularea pe numele reclamantului a autoturismului Ford, număr de identificare WF05XXGBB51J00356, fără plata taxei de poluare instituită de Legea 9/2012.
In fapt, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism marca BMW, cu număr de identificare WF05XXGBB51J00356, dintr-un stat al Comunității Europene ( respectiv Bulgaria), din care si România face parte, iar in vederea înmatriculării acestuia in România s-a adresat pârâtei și s-a respins cererea de înmatriculare pe motiv ca vehiculul pentru care solicită înmatricularea. Menționează ca parata a refuzat înmatricularea prin adresa nr._ din data de 04.02.2013.
Invocă reclamantul faptul că obligația de a achita taxa respectivă este nelegală și contravine prevederilor art 90 TCE cât și ale Tratatului de aderare a României la Comunitatea Europeană, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
Consideră reclamantul că art 90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru, iar în cauză se impune aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art 110 dar și a art 28-31 din Tratat, acestea producând efecte directe și creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Susține reclamantul că Legea 9/2012 este destinată să diminueze introducerea unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Reia reclamantul considerentele hotărârilor CJUE din cauzele T. și N.. a autoturismului.
A depus la dosar taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și înscrisuri în susținerea acțiunii.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Pentru ședința de judecată din data de 26.04.2013 reclamantul a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a invocat încălcarea prin Legea 9/2012 a principiului poluatorul plătește, precum și faptul că prin OUG 9/2013 a fost recunoscut caracterul necomunitar al Legii 9/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Conform actelor depuse, reclamantul a achiziționat, în data de 02.04.2010, un autoturism marca Ford, nr. identificare WF05XXGBB51J00356.
Respectivul autoturism a fost înmatriculat anterior în data de 08.03.2010 în Republica Bulgaria, stat membru al Uniunii Europene,– conform celor înscrise în certificatul de înmatriculare eliberat de autoritățile bulgare..
După achiziționarea autovehiculului, reclamanta a solicitat pârâtei, prin cererea nr_/22.01.2013, ca autovehiculul anterior menționat să fie înmatriculat fără plata taxei pentru emisii poluante, însă pârâtă i-a respins această cerere, răspunsul negativ fiind transmis cu adresa nr_/04.02.2013 .
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene (actual art.110) "(1) Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție"
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea intre produsele importate și cele autohtone de natură similar
Scopul acestui articol este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 23-25 TCE, respectiv realizarea unei uniuni vamale și a unei piețe unice.
Aceasta nu înseamnă că statele membre trebuie să adopte un anumit regim fiscal, ci impune acestora, ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminare produselor similare importate.
Se recunoaște în mod constant în jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 TCE, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri sunt compatibile cu dreptul comunitar dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozitare este compatibil cu art.90 TCE dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hot.Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Art.90 TCE interzice discriminarea directă, respectiv tratarea inegală a autoturismelor naționale și a celor care provin dintr-un alt stat membru.
Din acest punct de vedere, se constată că dreptul intern nu face vreo deosebire între vehicule nici în funcție de proveniența lor, nici raportat la proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor.
Astfel, taxa este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de faptul că vehiculul a fost cumpărat pe piața națională sau importat.
Cu toate acestea, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Importanța distincției dintre discriminarea directă și cea indirectă este dată de faptul că discriminarea directă nu poate fi justificată în vreme ce discriminarea indirectă poate fi permisă dacă există o justificare obiectivă.
Pentru a verifica dacă aceasta taxa creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, trebuie stabilit în primul rând dacă aceasta taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare, înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei în cauză.
În ceea ce privește acest aspect al neutralității taxei, Curtea amintește că există o încălcare a dreptului Uniunii atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
În această privință, Curtea a constatat (cauza T. contra României) că reglementarea națională este conformă cu dreptul Uniunii întrucât ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea vehiculului și asigură astfel că aceasta taxă nu depășește valoarea reziduală încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse acestei taxe cu ocazia înmatriculării lor.
În al doilea rând, trebuie examinată neutralitatea acestei taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național înainte de . taxei.
Și aceasta întrucât vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie care au fost deja înmatriculate pe teritoriul național, fără a fi supuse taxei, trebuie considerate produse similare;
Noțiunea de produse similare a fost interpretată de Curte în cauza 168/78 Comisia contra Franței, statuând că trebuie considerate produse similare produsele care prezintă, din perspectiva consumatorilor, proprietăți analoage sau care răspund acelorași necesități.
"În această privință, trebuie amintit că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul art. 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente" (cauza T. contra României).
Stabilirea faptului că între cele 2 categorii de produse există un raport de concurență atrage incidența alineatului 2 al art. 110 TCE (fost 90), a cărui funcție este de a include orice formă de protecționism fiscal indirect în cazul produselor care se află într-o relație de concurență, chiar parțială, indirectă sau potențială, cu anumite produse din țara de import.
În privința acestui al doilea aspect al neutralității taxei, se constată că deși forma inițială a legii 9/2012 a prevăzut obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 (art. 4 al. 2 Legea 9/2012), prin OUG 1/2012 art. 1 s-a prevăzut că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013”.
OUG 1/2012 a intrat in vigoare la data de 30.01.2012 și fost în vigoare până la data de 31.12.2012, prin urmare în această perioadă obligația de plata a taxei de poluare a fost, in ceea ce privește autoturismele second-hand, numai pentru cele înmatriculate anterior într-un alt stat.
Legea 9/2012 în forma inițială prevedea obligația de plată a taxei de poluare pentru autoturismele second-hand, indiferent de statul în care era înmatriculat anterior (România sau alt stat european), însă de la data intrării în vigoare a OUG 1/2012 și până la ieșirea din vigoare, obligația a fost menținută doar pentru cele înmatriculate anterior în alt stat (fiind exceptate cele înmatriculate în România).
Mai mult, potrivit normelor tranzitorii „Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia”.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminua sau era destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca atare, și forma Legii 9/2012 din perioada 01.02.2012 și 31.12.2012 era contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât era destinată să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, nu este admisibil ca o normă fiscală națională să descurajeze sau să fie susceptibilă să descurajeze - chiar și potențial -, importul produselor provenind din alte state membre – în speță Germania -, influențând astfel alegerea cumpărătorilor.
Prin urmare până la data de 31.12.2012, Legea 9/2012 crea o discriminare între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcând în acest mod disp. art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE).
Art. 110 TFUE - deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale -, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare – indiferent cât de ridicat ar fi și fără a exista posibilitatea ca persoana interesată să se prevaleze de faptul că într-un alt stat membru al Uniunii Europene o taxă similară are un nivel mai scăzut -, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 110 din TFUE suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent - conținute în art. 28 și 30 din Tratat -, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Este adevărat că, prin O.U.G. nr. 1/2012, a fost suspendată până la data de 01.01.2013 aplicarea prevederilor alin. 2 al art. 4 din Legea 9/2012 și, în consecință, textul de lege intrând în vigoare la date diferite pentru subiectele de drept destinatare, s-a realizat o nouă discriminare – în raport de momentul intrării în vigoare a legii -, între persoanele care înmatriculează pentru prima dată un autovehicul în România și cele care dobândeau dreptul de proprietate asupra unui autoturism deja înmatriculat – practic, alin. 1 al art. 4 din Legea nr. 9/2012 având un conținut cvasiidentic cu disp. art. 4 din O.U.G. nr. 50/2008.
Așadar, acțiunile având ca obiect înmatriculare autoturism proprietate personală fără plata taxei pentru emisii poluante erau admisibile în ipoteza în care partea interesată a formulat o astfel de cerere către pârâtă până în data de 31.12.2012 inclusiv – dat fiind că, aspectele prezentate cu privire la faptul că O.U.G. 50/2008 era incompatibilă cu legislația Uniunii europene ( în sensul că actul normativ menționat contravenea prevederilor art. 110 TFUE ), își păstrau valabilitatea și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 (forma în vigoare a acestui act normativ până la momentul 31.12.2012) -, însă nu mai pot fi primite în cazul în care respectiva cerere de înmatriculare a autovehiculului a fost formulată după data de 01.01.2013 întrucât, la acest moment, O.U.G. nr. 1/2012 a încetat să mai producă efecte .
După data de 01.01.2013, discriminarea existentă în privința modului de aplicare a taxei pentru emisii poluante între autovehiculele second –hand importate din alte state membre ale Uniunii Europene, altele decât Românie și cele înmatriculate deja în România, a dispărut, taxa pentru emisii poluante fiind datorată pentru toate transferurile de proprietate ale autovehiculelor second-hand, indiferent de proveniența acestora, piața internă sau piața Uniunii Europene.
În aceste condiții nu se mai poate constata faptul că Legea 9/2012 contravine dispozițiilor art 110 TFUE, sau altor dispoziții comunitare privind libera circulație a mărfurilor.
În prezenta cauză reclamantul s-a adresat pârâtei în data de 04.02.2013, deci după data la care Legea 9/2012 nu a mai conținut dispoziții discriminatorii, nemaifiind aplicabilă soluția din Decizia nr 24/2011 pronunțată în recursul în interesul legii, care privea situația discriminatorie creată de OUG 50/2008 .
Drepturile persoanelor vătămate prin acte administrative sau refuzul autorităților de a emite un act administrativ pot fi analizate de instanța de contencios administrativ prin raportare la normele legale în vigoare la momentul formulării cererii către autoritatea competentă să emită actul, doar din acel moment apărând obligații pentru această autoritate.
În privința susținerii reclamantului privitoare la încălcarea principiului plății taxei de către orice poluator, instanța observă că perceperea unei taxe destinate protecției mediului este contrară art 110 TFUE doar în cazul în care este afectată libera circulație a mărfurilor, prin forma Legii 9/2012 în vigoare începând cu data de 01.01.2013 nemaifiind valabile considerentele invocate de reclamant privitoare la impozitarea indirectă a produselor provenite din alte state membre, atâta timp cât nu mai conține dispoziții discriminatorii pentru produsele importate față de cele existente deja pe piața națională.
În privința susținerii reclamantului privind recunoașterea prin preambulul OUG 9/2013 a caracterului necomunitar al Legii 9/2012, instanța constată că respectivul preambul nu are caracterul unei dispoziții legale, iar constatarea caracterului necomunitar al unei dispoziții legale nu se poate face decât printr-o hotărâre judecătorească.
În plus, instanța observă faptul că în preambul se face trimitere doar la o recomandare a Comisiei, nu la un act comunitar cu caracter obligatoriu.
Ca atare, la momentul la care reclamantul s-a adresat Instituției P. fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român –indiferent dacă anterior, respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român – instituirea acesteia nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate, acțiunea formulată apare ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. S. M., domiciliat în Calafat, .. A9, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului D. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu sediul în C., .-95, jud. D., având ca obiect obligația de a face, ca neîntemeiată.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publica, 26.04.2013.
Președinte, M. E. P. | ||
Grefier, M. M.-S. |
Red. MP/21.05.2013/4 ex/
Tehnored. M.M
| ← Pretentii. Sentința nr. 3588/2013. Tribunalul DOLJ | Obligaţia de a face. Sentința nr. 6027/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
